AFORISME, AFORISME AMUZANTE, SFATURI ÎNŢELEPTE (XXV)

AFORISME

Este de o mie de ori mai bine să ai bun simţ fără educaţie, decât să ai educaţie fără bun simţ – Robert G. Ingersoll
Dacă ai voinţă poţi muta şi munţii, dar dacă ai şi un pic de creier îi lasi
acolo, că nu te deranjează ! – anonim
Un singur copil la părinţi este echivalent cu singurătatea, doi copii înseamnă rivalitate, trei copii semnifică echilibru, patru copii înseamnă bogăţie.- anonim
Matematicianul arab Muhammad ibn Musa al-Khawarezmy (780-850 p.Chr.), descoperitorul „zeroului”, iniţiator al algebrei şi al trigonometriei, întrebat fiind ce valoare reprezintă omul în matematică, a răspuns:
Dacă omul are bun simţ şi caracter este 1; dacă mai este şi frumos, se mai adaugă un zero, este deci 10; dacă mai are şi bani, se mai adaugă un zero, deci 100; dacă se mai şi trage dintr-un neam nobil, se mai adaugă un zero, deci are valoarea de 1000 !
Dacă însă dispare simbolul bunului simţ şi al caracterului, acel prim 1, din faţă, rămân doar zerourile, adică nimic !

 
Barbatul si femeia – Victor Hugo

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal. Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primeste lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi. Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu. Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia. Supremaţia semnifică forta, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger. Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femeii este îndreptată către virtutea desăvârşita. Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia. Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte. A gândi înseamnă a avea creier superior. A intui, simţind, înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are o perlă care-l împodobeşte, lacul are poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare care cântă. A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este templul, femeia este sanctuarul. În faţa tempului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchiem.
Bărbatul este plasat acolo unde sfârşeste pământul, femeia acolo unde începe cerul.

 

Aforisme despre fericire

Prima reţetă pentru fericire este: evită să meditezi prea mult asupra trecutului. – Andre Maurois
Ceea ce ne face fericiţi ne defineşte. – Marius Torok
A fi fericit nu însemnă că totul este perfect, ci faptul că ai decis să vezi dincolo de imperfecţiuni. – anonim
Fericit este acela care are trup sănătos, minte ascuţită şi o fire educată. – Thales
Raiul pe pământ este o alegere pe care trebuie să o faci, nu un loc pe care trebuie să-l găseşti. – Wayne Dyer
Oamenilor le este greu să fie fericiţi din cauză că întotdeauna văd trecutul mai frumos decât a fost, prezentul mai rău decât este şi viitorul mai dificil decât va fi. – Marcel Pagnol
Cel care depinde doar de el însuşi, acela va cunoaşte cea mai mare fericire. – Proverb chinezesc
Fericirea este ca aerul pe care îl respirăm: fiecare poate lua din el atât cât vrea. – Van Minh
Fericirea este alcătuită dintr-un şir de plăceri mărunte. – Charles Baudelaire
Fericirea şi nefericirea sunt în suflet. – Democrit
Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă. – Albert Schweitzer
Fericirea este sănătatea sufletului. – Hans Lohberger
Ce trist lucru să priveşti fericirea prin ochii altuia. – Shakespeare
Fericirea înseamnă să te împaci cu tine însuţi. – Luis Bunuel
Sunt atâtea persoane în lume care ne iubesc…Numai dacă am avea ochi pentru a vedea, o inimă pentru a iubi, mâini pentru a primi ceea ce ne este oferit. – Lucy Maud Montgomery

 

SFATURI ÎNŢELEPTE

În viaţă nimic nu-i întâmplător sau accidental. Lucrurile mari ca şi cele mici au cauze. Fii atent la acestea.
În viaţă există lucruri ireversibile cum ar fi: cuvântul rostit, timpul pierdut şi ocazia ratată.
Viaţa are două energii dominante; iubirea şi frica. Iubirea le-nvinge pe toate. Lasă frica. Frica aduce doar haos.
Nu spulbera niciodată speranţa altora, căci poate alţii nu au nimic în afară de aceasta.
Nu crede tot ce auzi şi nu spune tot ce gândeşti.
Personalitatea se cizelează prin numeroase greutăţi şi provocări. Acceptă-le, căci astfel devii o persoană mai puternică şi mai înţeleaptă.
Învaţă să taci, e o artă…
Nu lua decizii în stare de nervi.
Nu-ţi pierde niciodată cumpătul. Respiră adânc.
Îngrijeşte-ţi corpul.
Iubeşte-ţi corpul, acela ştie bine ce gândeşti. Din gândurile tale ia naştere sănătatea sau boala. Gândeşte întotdeauna pozitiv.
Cultivă-ţi şi menţine-ţi relaţiile de prietenie.
Nu plăti preţul unui lucru doar când acesta este gata .
Fereşte-te de cei care nu au nimic de pierdut.
Învaţă să spui “nu”, dar fă asta cu atenţie şi cumpătare.
Nu conta pe faptul că viaţa te va trata drept.
Fă doar un singur lucru deodată, dar acela fă-l bine.
Nu-ţi face griji dacă pierzi o bătălie, războiul încă poţi să-l câştigi.
Nu amâna. Acţionează imediat.
Nu-ţi fie ruşine să pronunţi cuvintele “Nu ştiu” şi “Scuze”.
Cel puţin o dată pe an fă planuri la prima oră.
Priveşte oamenii în ochi.
Singurătatea e doar o stare psihică. Pentru a-ţi iubi persoana nu ai nevoie de alţii.
În viaţă nu există bine sau rău, totul e alegere. Deci alege cu înţelepciune!
Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ţi-ai dori ca alţii să se poarte cu tine.
Trăieşte clipa. Nu fugi înainte… Mai sunt multe de gustat în viaţa prezentă.
Nu fii prea aspru cu tine însuţi. Ai venit în această viaţă ca să înveţi despre tine cine eşti cu-adevărat. Deci, savurează această experienţă.
Spune totdeauna adevărul.
Viaţa este pură energie. Încearcă să o simţi în jurul tău, cum trece prin tine şi se scurge în tine. Fă diferenţa între cea pozitivă şi cea negativă.
Savurează tot timpul acest minunat mediu terestru.
Fericirea depinde mult de tovarăşul tău, de aceea alege bine.
Meditează măcar 30 de minute, în fiecare zi.
Savurează odihna.
Trăieşte mai degrabă după ce-ţi dictează inima şi nu mintea. Ai dreptul să fii fericit!!!
Lasă amăreala şi ura, ele aduc numai baiuri.
Pronunţă cuvintele cu prudenţă şi cumpătare, căci aceste cuvinte pot deveni realitate.
Într-o bună zi vei privi înapoi la tot ce ai făcut în această viaţă şi vei pleca râzând de pe această lume…

Reclame

POVEȘTI CU MORALA, POVEȘTI CU TÂLC (V)

 

        Perseverenţa lui Paganini

A fost odată un mare violonist, pe nume Paganini. Unii spuneau că era foarte ciudat, alţii, că era supranatural. Notele magice pe care le scotea vioara sa aveau un sunet diferit,  de aceea nimeni nu voia să piardă şansa de a vedea spectacolele sale.

Într-o seară, loja unui auditoriu ticsit de admiratori era pregătită pentru a-l primi. Orchestra a intrat şi a fost aplaudată. Dirijorul a fost, şi el, ovaţionat. Apoi, când apăru Paganini, cu figura sa triumfatoare, publicul era in delir.

Paganini aşeză vioara sa la umăr şi ceea ce se auzea era indescriptibil, era o muzică încântătoare. Notele păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale neobisnuit de lungi.

Deodată, un sunet straniu întrerupse amuzamentul de la parter. Una din corzile viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul se opri. Orchestra se opri si ea, publicul privea cu respiraţia tăiată. Dar Paganini nu se opri. Uitându-se la partitura sa, continuă să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme. Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, începură să cânte. Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor. Se rupsese o altă coardă a viorii. Dirijorul se opri din nou, orchestra se opri şi ea, dar Paganini nu se opri. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, el uită dificultăţile şi înaintă scoţând in continuare sunete melodioase, folosindu-si degetele sale lungi in pozitii dintre cele mai imposibile. Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat. Toţi spectatorii, uluiţi, exclamau: Ohhh ! Dar publicul nu-şi putea imagina ceea ce avea să se întâmple.

Se rupse o a treia coardă a viorii lui Paganini. Dirijorul se blocă. Orchestra se opri, respiraţia spectatorilor se tăie din nou, insă Paganini continuă. Scoase toate sunetele partiturii la singura coardă care rămasese din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical. Nici o notă  muzicală nu a fost uitată. Dirijorul se încurajă. Orchestra se motivă. Publicul trecu de la linişte la euforie, de la nemiscare la delir.

Paganini a ajuns astfel la glorie. Numele său a străbatut timpul. El nu a fost numai un violonist genial, el este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului.

Morala povestirii: Indiferent de probleme – personale, familiale, profesionale – un lucru trebuie ştiut:  nu e totul pierdut, mereu există o coardă. Cântând la ea, iti exersezi talentele. Cântând la ea, vei vibra. Învaţă să accepţi că viaţa îţi va lăsa mereu o ultimă coardă. Când vei fi descurajat, să nu renunţi niciodată. Va exista în tine coarda perseverenţei inteligente, aceea “de a încerca încă o dată”, de a mai face un pas cu un nou entuziasm. Trezeşte-l pe Paganini din tine şi înaintează pentru a învinge. Victoria, este arta de a continua. Când totul pare că se prăbuşeşte, dă-ţi o şansă şi continuă mai departe. Atinge coarda motivaţiei şi scoate sunete, rezultate pozitive. Înainte, însă, întreabă-te: Cine-l motivează pe motivator ? Adică: Cine motivează creierul tău, care pune în funcţiune mâna, care cântă la vioară ? Nu te frustra, nu te descuraja! Aminteşte-ţi, mai este o coardă: coarda învăţării din nou pentru a gândi şi genera soluţii. Niciodată nu ţi se vor rupe în viaţă toate corzile.  Dacă rezultatele sunt negative, atunci este şansa ta de a cânta la ultima coardă, aceea a imaginaţiei care reinventează viitorul cu o înnoire continuă. Este mereu coarda uitată care îţi va da cel mai bun rezultat. Însă dacă, din întâmplare, vei fi la fundul prăpastiei, aceasta va fi şansa ta de a atinge cea mai bună coardă din univers:  ÎNCREDEREA ÎN TINE

 

         Geniul unei furnici

Acum ceva timp m-am apucat să observ viaţa furnicilor şi mărturisesc că m-a uimit să văd cu câtă ordine şi dăruire muncesc ele. Dar o furnică anume mi-a atras atenţia. Neagră, de dimensiune medie, furnica ducea cu ea un pai de şase ori mai mare decât ea.

După ce a avansat cam un metru cu vizibile dificultăţi, a ajuns la un fel de şanţ, îngust dar adânc, format între două pietre mari. A încercat să traverseze într-un fel sau altul dar toate eforturile ei au fost zadarnice. Dar în final, furnicuţa a făcut ceva cu totul insolit.

Cu multă abilitate a sprijinit capetele paiului de o parte şi de alta a crăpăturii construind astfel un pod pe care apoi a putut traversa abisul. Când a ajuns pe cealaltă parte şi-a luat din nou povara în spate şi şi-a continuat călătoria.

Furnica a ştiut să-şi transforme povara într-o punte şi astfel şi-a putut continua drumul. Dacă nu ar fi avut acea povară,  aşa grea pentru ea cum era, nu şi-ar fi putut continua drumul.

Ai prins morala ? De câte ori ne plângem de problemele, poverile şi încercările pe care trebuie să le suportăm!? Dar, fără să ne dăm seama, aceste poveri, dacă ştim să le ducem, se pot transforma în punţi care ne ajută să mergem mai departe şi în final să triumfăm !  O deficienţă cardiacă a făcut dintr-un medic un chirurg renumit; un handicap fizic a făcut dintr-un tânăr un mare scriitor; timiditatea unui student l-a ajutat să ajungă un mare cercetător. Şi câte alte exemple mai putem menţiona ! Toate ne demonstrează acelaşi adevăr: că de multe ori trebuie să trecem prin momente grele pentru a ne bucura apoi de cele mai bune momente… Că trebuie să ne acceptăm cu curaj poverile şi încercările pentru a le putea transforma în succese şi prosperitate.

 

Câinele bătrân

Un domn mai în vârstă se hotărăşte să meargă la un safari în Africa . Îl duce cu el şi pe câinele său bătrân pentru a-i fi companie.

Într-o zi, câinele se bucură să alerge după fluturi, până când îşi dă seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmeca urmele ca să găsească drumul, vede un leopard alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca. Câinele bătrân îşi zice: „Aoleu! Sunt terminat !”, dar observă în vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se cu spatele la leopardul care se apropia începe repede să roadă oasele cu poftă. Când să sară leopardul pe el, câinele bătrân exclamă:  „Acest leopard a fost cu adevărat delicios ! Oare unde mai găsesc unul ?” La auzul acestor vorbe, leopardul se opri brusc, speriat, şi fugi de acolo, gândind: „Ufff ! Era cât pe ce ! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac !”

În tot acest timp, o maimuță care a privit întreaga scenă dintr-un copac, se întrebă cum ar putea profita de ceea ce știa pentru a obţine protecție din partea leopardului. Alergă repede după leopard, dar câinele bătrân văzând-o că fuge cu viteză maximă, își dă seama că maimuţa pune ceva la cale.  Maimuța îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte despre viclenia câinelui. Tânărul leopard, furios că a fost păcălit, zice:  – Hai, maimuță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele !

Câinele bătrân vede leopardul cu maimuța în spinare și se întreabă neliniștit: „Ei, acuma ce mă fac ?” Se puse din nou cu spatele la atacatori și se comportă ca și cum nu i-ar fi văzut. Când aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă: „Unde-i afurisita aia de maimuţă ?! De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard !!!”

Morala: Nu râde de cei în vârstă ! Vârsta şi rafinamentul întrec întotdeauna puterea și tinereţea. Spiritul și înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu experiența.

 

POVEȘTI PENTRU COPII ȘI ADULTI, POVEȘTI CU MORALĂ, POVEȘTI CU TÂLC ( II )

 

NISIP ȘI PIATRĂ

Este istoria a doi buni prieteni care au pornit împreună la drum ca să traverseze deşertul. Au mers ei ce au mers, dar într-un anume moment al zilei s-au certat, iar unul dintre ei i-a tras o palmă celuilalt peste faţă. Cel care a fost lovit, fără a spune vreun cuvânt, a scris pe nisip: “Astăzi, cel mai bun prieten al meu, mi-a tras o palmă”. Ei şi-au continuat drumul mai departe până ce au dat de o oază. În mijlocul oazei de verdeaţă era un lac. Obosiţi şi prăfuiţi de atâta drum, s-au gândit să facă o baie. Cel care a fost lovit peste faţă, s-a aventurat în mijlocul lacului şi era gata să se înece, dar prietenul său s-a aruncat în apă, a înotat până la el şi ţinându-l la suprafaţa apei a reuşit să-l salveze. După ce a ajuns teafăr şi nevătămat la mal, acesta a scrijelit pe o piatră: “Astăzi, cel mai bun prieten al meu, mi-a salvat viaţa”. Cel care l-a pălmuit, dar care l-a şi salvat la nevoie, l-a întrebat  atunci pe prietenul său:                                                                                                                            – După ce te-am lovit, ai scris pe nisip, iar acum după ce te-am salvat de la înec, ai scris pe o piatră. De ce?                                                                                                       Prietenul său i-a raspuns:                                                                                                         – Atunci când cineva te răneste va trebui ca tu să scrii pe nisip, astfel încât vântul să şteargă amintirea neplăcută din memoria ta, dar atunci când cineva face ceva bun pentru tine, tu trebuie să scrii în piatră, astfel încât vântul sau ploaia să nu poată şterge ceea ce ai scris.                                                                                                                              Morala: “Învaţă să-ţi scrii rănile pe nisip şi…să-ţi gravezi mulţumirile în piatră”.

Se spune că-ţi ia un minut pentru a găsi o persoană specială, o oră pentru a o aprecia, o zi pentru a o iubi şi o viaţă pentru a o uita.

 

 TRANDAFIRUL ALB

Un soldat, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă şi a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea, care a avut un impact deosebit asupra lui, dar ceea ce l-a impresionat mai mult, erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile, astfel că numele şi adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea, dar mai ales, comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărtii. A fost plăcut surprins când ea i-a răspuns la scrisoare şi aşa au început să corespondeze. Cu cât îşi scriau mai mult, relatia lor devenea din ce în ce mai puternică. Într-una din scrisori, el a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a răspuns că dacă se simte ataşat de sufletul ei şi dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată, aşa că nu i-a trimis nici o fotografie…                                                             Când s-a terminat războiul şi el s-a întors acasă, şi-au dat întâlnire. Ca să se recunoască, au convenit ca el să ţină cartea în mână, iar ea să aibă un trandafir alb. Aşa că în acea zi, într-o piaţă imensă şi plină de lume, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână cauta o femeie cu un trandafir alb. Vă daţi seama ce aşteptări avea? Era pe punctul de a-şi găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată. Aşteptând cu emoţie, a văzut o fată superbă, care-l privea atent. Îmbrăcată într-o rochie verde, era minunată, era dincolo de tot ce-si imaginase. La un moment dat s-a îndreptat către el, dar el a observat  că ea nu avea nici un trandafir. În schimb, în apropierea lui, se oprise o doamnă în vârstă, cu un trandafir alb în mână. Vă puteti imagina? Tânăra superbă şi doamna destul de trecută, dar cu un trandafir în mână.
Voi ce aţi fi ales? Persoana cu trandafirul trebuia să fie femeia cu care se cunoscuse bine din scrisori, era cea căruia îi ştia sufletul, era cea de care el se îndrăgostise, aşa că s-a îndreptat spre doamna în vârstă cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câţiva paşi de el, l-a privit şi l-a întrebat:
– Vii cu mine soldat?
Inima lui era sfâşiată, era greu de ales, greu de luat o decizie. S-a gândit timp de un minut. In timp ce tânăra se îndepărta de el, educaţia şi principiile sale corecte i-au dictat să-şi continue drumul către persoana în vârstă care ţinea trandafirul în mână. S-a apropiat de ea şi i s-a adresat:
– Bună ziua, nu vreţi să stăm de vorbă în timp ce luăm cina împreună?
Atunci, mirată de invitatie, doamna cu trandafirul i-a răspuns:
– Tinere, nu ştiu ce se întâmplă aici, dar fata îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir alb şi mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ţi spun că te asteaptă la restaurant.
Morala: Întotdeauna, indiferent dacă ne convine sau nu situaţia, trebuie să alegem să fim sinceri şi corecţi pentru că numai aşa vom putea câştiga respectul şi iubirea celor din jur!

 

LĂCOMIA ESTE ÎNTOTDEAUNA PEDEPSITĂ ! –  CUPA LUI PITAGORA

Poporul francez are un proverb: « La gourmandise est toujour punie » – Lăcomia este întotdeauna pedepsită.                                                                                                      Cupa echităţii sau cupa lăcomiei! Legenda spune că această cupă a fost inventată chiar de Pitagora în timpul lucrărilor de alimentare cu apă a insulei Samos, în jurul anului 530 î.Chr. Scopul invenţiei sale era împărţirea corectă a vinului pentru muncitorii constructori ai acelor vremuri. Mai exact, cei care erau lacomi şi necivilizaţi, care erau mai iuţi de mână şi “mai largi la gât”, îşi umpleau rapid cupele cu vin şi le beau la fel de repede, spre deosebire de cei mai cumpătaţi. Rezultatul era că unii rămâneau fără vin, iar cei care beau mai mult făceau pagubă şi era necesar să se şi odihnească mai mult ca să-si revină, lucrând astfel mult mai puţin decât ceilalţi. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care să distribuie egal cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcând pe interior nivelul maxim până la care să se umple cupa. Nimic deosebit până aici. Partea cu adevărat interesantă abia acum începe: deşi cupa are în mijloc o coloană cu un orificiu la partea inferioară,  conţinutul ei nu curge dacă aceasta e umplută până la nivelul marcat. În schimb, dacă încerci să mai torni fie şi numai o picatură peste acel nivel, vei avea “plăcuta” surpriză să vezi cum ţi se goleste întreaga cupă. De aceea, cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echităţii, cupa egalităţii sau cupa lăcomiei.
Pentru cei care vor să ştie cum arăta această cupă, iată o secţiune transversală, pentru a observa modul de funcţionare, bazat pe principiul vaselor comunicante:

Cupa Pitagora

Morala poveştii este următoarea:                                                                                      Totul trebuie făcut cu măsură! Dacă încerci să adaugi fie şi numai o picătură în plus peste măsură, vei strica echilibrul din viaţa ta şi nu vei mai rămâne cu nimic. Exemplele le vedem peste tot în jurul nostru:
Cei care se lăcomesc să mănânce şi să bea prea mult au probleme de sănătate.          Cei care se lacomesc să câstige într-un mod necinstit, mai devreme sau mai târziu, plătesc însutit. Cei lacomi de muncă, cei care lucrează de dimineaţă până seara, îşi pierd sănătatea şi libertatea.
Cei ce stau acasă aşteptând totul de-a gata, devin supraponderali, pierzându-şi bucuria de-a trăi.
Cei ce se relaxează şi socializează prea mult prin baruri şi restaurante cu prietenii, îşi pierd spiritualitatea şi nu mai evoluează profesional sau personal.

 

ȘOIMII

Un împărat a primit doi şoimi. Unul a fost antrenat, iar despre celălalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea. Unul dintre slujitori trebuia să se caţere în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare.                                                                        După ce a încercat în fel şi chip să facă şoimul să zboare de pe creangă, împăratul şi-a rugat supuşii să-l ajute. Un bătrân înţelept s-a oferit să facă el asta şi a doua zi când s-a trezit, împăratul a văzut şoimul zburând de colo-colo.                                                            – Cum ai făcut? şi-a întrebat el supusul.                                                                                  – A fost foarte simplu. Nu a trebuit decât să îi tai craca de sub picioare.                       Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca să ne aducem aminte că putem zbura.

 

ROSE

În prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat şi ne-a dat drept sarcină să facem cunoştinţă cu cineva necunoscut. M-am ridicat să ma uit în jur şi atunci o mână fragila îmi atinse umărul. Când m-am întors, am văzut o bătrânică măruntă, cu chipul brăzdat de riduri, care mă privea cu un zâmbet ce îi lumina întreaga fiinţă. Spuse:                                 – Bună, frumosule. Mă numesc Rose. Am 86 de ani. Pot să te îmbrăţisez?
Am izbucnit în râs şi dupa acceptul meu, mă strânse în braţe cu putere.
– Ce cauţi la universitate la vârsta asta fragedă şi inocentă? am întrebat.
– Vreau să găsesc un bărbat bogat, să mă căsătoresc, să mă stabilesc la casa mea, să fac nişte copii, răspunse ea zâmbind.
– Hai să lăsăm gluma, am reluat.
Eram foarte curios să aflu ce o motivase să abordeze acest gen de provocare la vârsta ei.
– Dintotdeauna mi-am dorit să merg la universitate şi acuma mi se îndeplineşte visul, îmi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studenţesc şi am băut un milkshake de ciocolată.
Ne-am împrietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, după ore, plecam împreună şi stăteam de vorbă necontenit. Eram de-a dreptul fascinat să îi ascult acestei „maşinării a timpului ” confesiunile atât de bogate în înţelepciune şi experienţă.
De-a lungul anului, Rose a devenit ” mascota ” campusului şi se împrietenea cu usurinţă cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Îi plăcea să se pună la patru ace şi să se lăfăie în atenţia pe care i-o acorda toată lumea în jur. Si se bucura de fiecare clipă. La sfârşitul semestrului am invitat-o pe Rose să ţină un discurs la banchetul fotbaliştilor. Îmi vor rămâne mereu în minte învăţăturile ei. A fost prezentată şi a pornit spre tribună. Când a început discursul ei pregătit de acasă, scăpă din mână trei dintre cele cinci cartonaşe pe care îşi notase ce voia să spună. Deranjată si stânjenită, se aplecă spre microfon şi spuse pur şi simplu:
– Îmi pare rău că sunt atât de neîndemânatică. Am renunţat la bere în favoarea whiskey-ului şi marca asta, lent, mă bagă în mormânt. N-am să reusesc să mai pun în ordine cartonaşele astea, aşa că am să vă spun ceea ce ştiu.
Noi am râs şi ea tuşi ca să-şi dreagă glasul, apoi continuă:
– Încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim. De fapt, îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm. Există numai patru secrete pentru a te menţine tânăr, a fi fericit şi a deveni un om de succes. Trebuie să râzi şi să gusti umorul fiecarei zile. Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără vise, mori. Suntem înconjurati de oameni morţi şi nici nu ne dăm seama. E o mare diferenţă între a îmbătrâni şi a evolua. Daca ai 19 ani şi stai în pat inert timp de un an, fără să faci un lucru productiv, vei împlini 20 de ani. Dacă am 87 de ani şi zac în pat timp de un an fără să fac nimic voi împlini 88. Toată lumea îmbătrâneşte. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e să evoluezi, identificând mereu oportunităţile care se ascund în inima schimbării. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja bătrâni nu regretă ceea ce au făcut, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a încheiat discursul cântând cu avânt ” Trandafirul „. Ne-a încurajat să îi studiem versurile şi să le punem în practică în viaţa cotidiană.
Rose şi-a luat diploma pe care o dorise atâţia ani. La o săptămână după absolvire, Rose s-a stins pe tăcute, în somn.
Peste 2000 de studenţi au fost alături de cea care le-a demonstrat că:

« Nu e niciodată prea târziu să fii ceea ce vrei să fii. »

AFORISME, AFORISME AMUZANTE, SFATURI INTELEPTE (IV)

AFORISME

Nu trebuie să ne schimbăm prietenii, dacă înțelegem că prietenii se schimbă.

Indiferent cât de bun este un prieten, el tot te va răni, din când în când, dar tu trebuie să-l ierți pentru asta.

O adevărată prietenie continuă să crească, chiar şi la distanțele cele mai mari.

Poți merge în continuare, mult timp, după ce ai crezut că nu mai poti.

Suntem responsabili de ceea ce facem, indiferent de ceea ce simțim.

Prietenul meu şi cu mine putem face orice sau nimic şi totusi să ne distrăm de minune.

Uneori, oamenii de la care te asteptai să te loveasca, atunci când ai căzut, vor fi aceia care te vor ajuta să te ridici.

Maturitatea are mai mult de a face cu genurile de experiențe pe care le-ai încercat, decât cu câte aniversări ai sărbătorit.

Nu intotdeauna este suficient să fii iertat de ceilalți. Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți.

Trecutul nostru şi circumstanțele poate că au avut influență asupra a ceea ce suntem acum, dar numai noi purtăm răspunderea pentru cine vom deveni.

Si atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când un prieten te cheamă în ajutor, vei găsi în tine forța să-l susții.

Diplomele atârnate pe perete nu te transforma automat într-o ființă umană decentă.

Îngrijorarea priveşte în jur, părerea de rău priveşte înapoi, credinţa priveşte în sus.

Cine ți-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie față de tine, ci o pierdere față de el însuși. – Nicolae Iorga

Poți obține în viață tot ce vrei dacă ajuți suficient de mulți oameni să obțină ce vor. – Zig Ziglar

Cititorule, să presupunem că ai fi idiot. Sau că ai fi parlamentar… Dar stai, că mă repet. – Mark Twain

Românului i-e greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă. – Ion Creangă

„Succesul înseamnă să mergi din eşec în eşec fără să-ți pierzi din entuziasm.”  Winston Churchill

Oamenii cei mai fericiți nu au parte de lucrurile cele mai bune, dar pot obține totul din cele pe care le au

 

 AFORISME AMUZANTE

Dacă mă vorbeşti pe la spate, înseamnă că nu eşti în poziţia în care să-mi poţi da peste nas.

Dacă femeile ar conduce lumea, n-ar mai exista războaie. Doar nişte ţări invidioase, care nu-şi vorbesc.

Cenuşăreasa e dovada clară că pantofii îţi pot schimba viaţa.

Prietenii există pentru ca în cazul în care ai o zi proastă, să îi poţi vizita şi să le strici şi lor ziua.

Soacra e ca un amestec de condimente – se amestecă în orice.
Unele femei susţin ca toţi bărbaţii sunt la fel. Nu cumva au cam prea multă experienţă ?

Niciodată nu ne maturizăm cu adevărat. Învăţăm doar să ne purtăm în public.

Data viitoare cand îţi mai vine să râzi de alegerile soţiei tale, aminteşte-ţi că şi tu eşti una dintre ele!
Mereu mă rog lui Dumnezeu să mă ferească de duşmani, dar de la o vreme au început să îmi dispară din prieteni.

Un bărbat adevărat este acel bărbat care se ridică din pat pentru a se odihni un pic!

Burlacii ar trebui să plătească un impozit mai mare, nu este corect ca unii bărbaţi să fie mai fericiţi decât alţii.

În general, bărbaţii bagă banii în găuri, excepţie fac ginecologii şi dentiştii care scot bani din ele

Dacă întâlneşti o femeie frumoasă, fierbinte, cu ochi strălucitori, buze umede şi care freamătă din tot corpul…, las-o în pace! Are gripă.

Invidia face surzii să audă, orbii să vadă, dar mai ales…face proştii să vorbească!

De adevărata valoare a unui lucru îţi dai seama abia după ce ai rămas fără el. Hârtia igienică e un bun exemplu…

Bărbatul este fiinţa, care mai degrabă ar  muri pentru femeia iubită decât să trăiască cu ea!

Singura dată când politicienii spun adevărul este atunci când se fac mincinoşi unii pe alţii!!

Nevasta mea susţine că sunt prea curios, cel putin aşa scrie în jurnalul ei secret…

Unii bărbaţi îşi iubesc aşa de mult femeile lor încât, pentru a nu le uza, se folosesc de femeile altora.

Căsnicia este o relaţie oficiala a două persoane, din care una are întotdeauna dreptate, iar cealaltă este SOŢUL!

Divorţul a fost inventat înaintea căsătoriei. Altminteri nimeni n-ar fi avut curajul să se însoare!

Somnul previne îmbătrânirea. Mai ales cel de la volan.

 

SFATURI INTELEPTE

NU PROMITE când eşti fericit, NU RASPUNDE când eşti nervos, NU DECIDE

când eşti trist !

Din întelepciunea chineză:

Un adevărat prieten este acela care îţi întinde mâna şi îţi atinge sufletul.

Dă-le persoanelor din jur mai mult decât aşteaptă să primească şi fă-o cu bucurie.

Căsătoreşte-te cu un bărbat/femeie cu care să îţi placă să vorbeşti. Pe măsură ce îmbătrâneşti plăcerea de a vorbi cu cineva se va dezvolta mai mult decât celelalte.

Nu crede tot ceea ce auzi, nu cheltui tot ceea ce ai şi nu dormi cât vrei.

Când spui “te iubesc” spune-o din toată inima.

Când spui “îmi pare rău” priveşte în ochii celeilalte persoane.

Fii logodit cel puţin 6 luni înainte de a te căsători

Crede în dragoste la prima vedere.

Nu râde de visurile celorlalţi. Persoanele care nu au visuri, nu au prea multe.

Iubeşte profund şi cu pasiune. Poti fi rănit, dar e singurul mod de a trăi cu adevărat.

Într-un dezacord luptă corect fără să spui nume.

Nu judeca oamenii după rudele lor.

Vorbeşte calm şi gândeste repede.

Când cineva îţi pune o întrebare la care nu vrei să răspunzi, zâmbeşte şi întreabă-l “de ce vrei să ştii?”.

Spune “noroc” când auzi pe cineva că stranută.

Când pierzi ceva, să nu pierzi învăţătura.

Aminteste-ti de cei 3 R: Respectul pentru tine însuţi; Respectul pentru ceilalţi şi Răspunderea pentru propriile tale fapte.

Nu permite ca o simpla dispută să strice o mare prietenie.

Când îţi dai seama că ai greşit, fă imediat tot ce poti ca să o corectezi.

Surâde când vorbesti la telefon. Persoana cu care vorbeşti simte asta.

Petrece un timp singur din când în când.