Despre istoriesinumismatica

Inginer, master in management european, pasiuni: pictura, istoria, numismatica, calatoriile

LISTA MONEDELOR ROMANESTI 1867-2011

Principatul Romaniei 1867-1881 Carol I

Nr.

Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
1 1 banu 1867 15 mm 1 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Watt \ Heaton
2 2 bani 1867 20 mm 2 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Watt \ Heaton
3 5 bani 1867 25 mm 5 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Watt \ Heaton
4 10 bani 1867 30 mm 10 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Watt \ Heaton
5 20 lei 1868 21 mm 6.452 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
6 1 leu 1870 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
7 20 lei 1870 21 mm 6.452 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
8 2 lei 1872 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
9 50 bani 1973 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
10 1 leu 1873 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
11 2 lei 1873 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
12 1 leu 1874 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
13 2 lei 1875 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
14 50 bani 1876 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
15 1 leu 1876 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
16 2 lei 1876 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Allard, Brussels
17 2 bani 1879 20 mm 2 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
18 2 bani 1880 20 mm 2 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
19 5 lei 1880 37 mm 25 g Ag 90%, Cu 10% Bucharest
20 2 bani 1881 20 mm 2 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
21 50 bani 1881 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Vienna
22 1 leu 1881 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Vienna
23 2 lei 1881 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Vienna

24

5 lei 1881 37 mm 25 g Ag 90%, Cu 10%

Bucharest

Regatul Romaniei 1881-1914 Carol I

Nr. Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
25 5 lei 1881 37 mm 25 g Ag 90%, Cu 10% Bucharest
26 2 bani 1881 20 mm 2 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
27 5 bani 1882 25 mm 5 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
28 5 lei 1881 37 mm 25 g Ag 90%, Cu 10% Bucharest
29 1 ban 1883 15 mm 1 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
30 5 bani 1883 25 mm 5 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
31 5 lei 1883 37 mm 25 g Ag 90%, Cu 10% Bucharest
32 20 lei 1883 21 mm 6.452 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
33 5 bani 1884 25 mm 5 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
34 50 bani 1884 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
35 1 leu 1884 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
36 5 lei 1884 37 mm 25 g Ag 90%, Cu 10% Bucharest
37 20 lei 1884 21 mm 6.452 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
38 5 bani 1885 25 mm 5 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
39 50 bani 1885 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
40 1 leu 1885 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
41 5 lei 1885 37 mm 25 g Ag 90%, Cu 10% Bucharest
42 1 ban 1888 15 mm 1 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Bucharest
43 20 lei 1890 21 mm 6.452 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
44 50 bani 1894 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
45 1 leu 1894 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
46 2 lei 1894 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
47 1 ban 1900 15 mm 1 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Hamburg
48 2 bani 1900 20 mm 2 g Cu 95%, Sn 4%, Zn 1% Hamburg
49 5 bani 1900 19 mm 3 g Cu 75%, Ni 25% Brussels
50 10 bani 1900 22 mm 4.5 g Cu 75%, Ni 25% Brussels
51 20 bani 1900 25 mm 7 g Cu 75%, Ni 25% Brussels
52 50 bani 1900 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
53 1 leu 1900 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
54 2 lei 1900 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
55 50 bani 1901 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
56 1 leu 1901 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
57 2 lei 1901 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
58 5 lei 1901 38 mm 25 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
59 5 bani 1905 19 mm 2.5 g Cu 75%, Ni 25% Brussels
60 10 bani 1905 22 mm 4 g Cu 75%, Ni 25% Brussels
61 20 bani 1905 25 mm 6 g Cu 75%, Ni 25% Brussels
62 5 bani 1906 19 mm 2.5 g Cu 75%, Ni 25% Brussels \ Hamburg
63 10 bani 1906 22 mm 4 g Cu 75%, Ni 25% Brussels \ Hamburg
64 20 bani 1906 25 mm 6 g Cu 75%, Ni 25% Brussels \ Hamburg
65 1 leu 1906 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
66 5 lei 1906 38 mm 25 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
67 12 1/2 lei 1906 21 mm 4.0325 g Au 90%, Cu 10% Brussels
68 20 lei 1906 21 mm 6.552 g Au 90%, Cu 10% Brussels
69 25 lei 1906 30 mm 8.065 g Au 90%, Cu 10% Brussels
70 50 lei 1906 35 mm 16.13 g Au 90%, Cu 10% Brussels
71 100 lei 1906 40 mm 32.26 g Au 90%, Cu 10% Brussels
72 50 bani 1910 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
Hamburg
73 1 leu 1910 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
Hamburg
74 2 lei 1910 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
Hamburg
75 50 bani 1911 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
76 1 leu 1911 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
77 2 lei 1911 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
78 50 bani 1912 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
79 1 leu 1912 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
80 2 lei 1912 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Hamburg
81 50 bani 1914 18 mm 2.5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
Hamburg
82 1 leu 1914 23 mm 5 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
Hamburg
83 2 lei 1914 27 mm 10 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Brussels
Hamburg

 

Regatul Romaniei 1914-1927 Ferdinand I

Nr. Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
84 25 bani 1921 19 mm 0.896 g Al 100% Huguenin
85 50 bani 1921 21 mm 1.203 g Al 100% Huguenin
86 20 lei 1922 21 mm 6.4521 g Au 90%, Cu 10% London
87 25 lei 1922 30 mm 8.065 g Au 90%, Cu 10% London
88 50 lei 1922 35 mm 16.13 g Au 90%, Cu 10% London
89 100 lei 1922 40 mm 32.26 g Au 90%, Cu 10% London
90 1 lei 1924 21 mm 3.5 g Cu 75%, Ni 25% Brussels \ Poissy
91 2 lei 1924 25 mm 7 g Cu 75%, Ni 25% Brussels \ Poissy

Regatul Romaniei 1927-1930 Mihai I

Nr. Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
92 5 lei 1930 21 mm 3.5 g Cu 79%, Zn 20%, Ni 1% Paris \
Heaton \
Birmingham
93 20 lei 1930 27 mm 7.5 g Cu 79%, Zn 20%, Ni 1% Paris \
Heaton \
Birmingham

Regatul Romaniei 1930-1940 Carol II

Nr. Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
94 10 lei 1930 23 mm 5 g Cu 79%, Zn 20%, Ni 1% Paris \
Heaton \
Birmingham
95 20 lei 1930 27 mm 7.5 g Cu 79%, Zn 20%, Ni 1% Paris \
Heaton \
Birmingham
96 100 lei 1932 31 mm 14 g Ag 50%, Cu 40%, Zn 5%, Ni 5% Paris \
Heaton
97 250 lei 1935 29 mm 13.5 g Ag 75%, Cu 25% Bucharest
98 100 lei 1936 27 mm 8.2 g Ni 97.5%, Imp 2.5% Bucharest
99 50 lei 1937 24 mm 5.83 g Ni 97.5%, Imp 2.5% Bucharest
100 1 leu 1938 18 mm 2.75 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
101 50 lei 1938 24 mm 5.83 g Ni 97.5%, Imp 2.5% Bucharest
102 100 lei 1938 27 mm 8.2 g Ni 97.5%, Imp 2.5% Bucharest
103 1 leu 1939 18 mm 2.75 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
104 20 lei 1939 21 mm 6.5 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
105 20 lei 1939 21 mm 6.5 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
106 100 lei 1939 35 mm 32.5 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
107 100 lei 1939 35 mm 32.5 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
108 1939 41 mm 42 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
109 1939 41 mm 42 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
110 250 lei 1939 30 mm 12 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
111 1 leu 1940 18 mm 2.75 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
112 20 lei 1940 21 mm 6.5 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
113 20 lei 1940 21 mm 6.5 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
114 100 lei 1940 35 mm 32.5 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
115 100 lei 1940 35 mm 32.5 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
116 1940 41 mm 42 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
117 1940 41 mm 42 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
118 250 lei 1940 30 mm 12 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest

Regatul Romaniei 1940-1947 Mihai I

Nr. Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
119 250 lei 1940 30 mm 12 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
120 1 leu 1941 18 mm 2.75 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
121 2 lei 1941 20 mm 3.2 g Zn 100% Bucharest
122 250 lei 1941 30 mm 12 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
123 250 lei 1941 30 mm 12 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
124 500 lei 1941 37 mm 25 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
125 5 lei 1942 23 mm 4.5 g Zn 100% Berlin
126 20 lei 1942 26 mm 6 g Zn 100% Bucharest
127 200 lei 1942 24 mm 6 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
128 20 lei 1943 26 mm 6 g Zn 100% Bucharest
129 100 lei 1943 28 mm 8.5 g Ni plated iron Bucharest
130 20 lei 1944 26 mm 6 g Zn 100% Bucharest
131 100 lei 1944 28 mm 8.5 g Ni plated iron Bucharest
132 500 lei 1944 32 mm 12 g Ag 70%, Cu 30% Bucharest
133 1944 21 mm 6.55 g Au 90%, Cu 10% Bucharest
134 200 lei 1945 27 mm 7.5 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
135 500 lei 1945 30 mm 10 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
136 500 lei 1946 24 mm 1.5 g Al 100% Bucharest
137 2000 lei 1946 24 mm 5.2 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
138 25000 lei 1946 32 mm 12.5 g Ag 70%, Cu 30% Bucharest
139 100000 lei 1946 37 mm 25 g Ag 70%, Cu 30% Bucharest
140 10000 lei 1947 27 mm 10 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
141 50 bani 1947 16 mm 1.7 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Hungary
142 1 leu 1947 18 mm 2.5 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Hungary
143 2 lei 1947 21 mm 3.5 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Czechoslovakia
144 5 lei 1947 23 mm 1.5 g aluminum Hungary

Republica Populara Romana 1947-1965

Nr. Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
145 5 lei 1948 23 mm 1.5 g aluminum Bucharest
146 1948 37 mm 25 g Ag 83.5%, Cu 16.5% Bucharest
147 1 leu 1949 16 mm 1.83 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
148 5 lei 1949 23 mm 1.5 g aluminum Bucharest
149 1 leu 1950 16 mm 1.83 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
150 2 lei 1950 18 mm 2.44 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
151 5 lei 1950 23 mm 1.5 g aluminum Bucharest
152 1 leu 1951 16 mm 1.83 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
153 1 leu 1951 16 mm 0.61 g Al 100% Bucharest
154 2 lei 1951 18 mm 2.44 g Cu 80%, Zn 19%, Ni 1% Bucharest
155 2 lei 1951 18 mm 0.84 g aluminum Bucharest
156 5 lei 1951 23 mm 1.5 g aluminum Bucharest
157 20 lei 1951 26 mm 2.12 g aluminum Bucharest
158 1 leu Jan 1952 16 mm 0.61 g aluminum Bucharest
159 2 lei Jan 1952 18 mm 0.84 g aluminum Bucharest
160 1 ban 1952 15 mm 1 g bronze Moscow
161 3 bani 1952 18 mm 2 g bronze Moscow
162 5 bani 1952 20 mm 2.4 g bronze Moscow
163 10 bani 1952 17 mm 1.7 g cupronickel Moscow
164 25 bani 1952 22 mm 3.6 g cupronickel Moscow
165 1 ban 1953 15 mm 1 g bronze Bucharest
166 3 bani 1953 18 mm 2 g bronze Bucharest
167 5 bani 1953 20 mm 2.4 g bronze Bucharest
168 25 bani 1953 22 mm 3.6 g cupronickel Bucharest
169 1 ban 1954 15 mm 1 g bronze Bucharest
170 3 bani 1954 18 mm 2 g bronze Bucharest
171 5 bani 1954 20 mm 2.4 g bronze Bucharest
172 10 bani 1954 17 mm 1.7 g cupronickel Bucharest
173 25 bani 1954 22 mm 3.6 g cupronickel Bucharest
174 5 bani 1955 20 mm 2.4 g bronze Bucharest
175 10 bani 1955 17 mm 1.7 g cupronickel Bucharest
176 25 bani 1955 22 mm 3.6 g cupronickel Bucharest
177 50 bani 1955 25 mm 4.55 g cupronickel Bucharest
178 5 bani 1956 20 mm 2.4 g bronze Bucharest
179 10 bani 1956 17 mm 1.7 g cupronickel Bucharest
180 50 bani 1956 25 mm 4.55 g cupronickel Bucharest
181 5 bani 1957 20 mm 2.4 g bronze Bucharest
182 15 bani 1960 19.5 mm 2.87 g nickel plated steel Bucharest
183 25 bani 1960 22 mm 3.38 g nickel plated steel Bucharest
184 5 bani 1963 16 mm 1.7 g nickel plated steel Bucharest
185 1 leu 1963 24 mm 5.06 g nickel plated steel Bucharest
186 3 lei 1963 27 mm 5.86 g nickel plated steel Bucharest

Republica Socialista Romania 1965-1989

Nr. Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
186 5 bani 1966 16 mm 1.7 g nickel plated steel Bucharest
187 15 bani 1966 19.5 mm 2.87 g nickel plated steel Bucharest
189 25 bani 1966 22 mm 3.38 g nickel plated steel Bucharest
190 1 leu 1966 24 mm 5.06 g nickel plated steel Bucharest
191 3 lei 1966 27 mm 5.86 g nickel plated steel Bucharest
192 5 bani 1975 16 mm 0.6 g aluminum Bucharest
193 15 bani 1975 19.5 mm 1 g aluminum Bucharest
194 5 lei 1978 29 mm 2.8 g aluminum Bucharest
195 25 bani 1982 22 mm 1.3 g aluminum Bucharest
196 50 lei 1983 ? mm 13.88 g Ag 92.5% Philadelphia
197 100 lei 1982 ? mm 27.75 g Ag 92.5% Philadelphia
198 100 lei 1983 ? mm 27.75 g Ag 92.5% Philadelphia
199 500 lei 1982 23 mm 7.2 g Au 90%, Cu 10% Philadelphia
200 500 lei 1983 23 mm 7.2 g Au 90%, Cu 10% Philadelphia
201 1000 lei 1983 27 mm 14.4 g Au 90%, Cu 10% Philadelphia

Romania 1989-2012

Nr. Valoare nominala An emitere Diametru Greutate Compozitie – Metal Monetarie
202 10 lei 1990 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest
203 10 lei 1991 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest
204 20 lei 1991 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest
205 50 lei 1991 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest
206 100 lei 1991 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest
207 1 leu 1992 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest
208 5 lei 1992 21 mm 3.35 g Ni plated steel Bucharest
209 10 lei 1992 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest
210 20 lei 1992 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest
211 50 lei 1992 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest
212 100 lei 1992 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest
213 1 leu 1993 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest
214 5 lei 1993 21 mm 3.35 g Ni plated steel Bucharest
215 10 lei 1993 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest
216 20 lei 1993 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest
217 50 lei 1993 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest
218 100 lei 1993 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest
219 1 leu 1994 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest
220 5 lei 1994 21 mm 3.35 g Ni plated steel Bucharest
221 10 lei 1994 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest
222 20 lei 1994 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest
223 50 lei 1994 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest
224 100 lei 1994 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest
225 1 leu 1995 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest
226 5 lei 1995 21 mm 3.35 g Ni plated steel Bucharest
227 10 lei 1995 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest
228 20 lei 1995 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest
229 50 lei 1995 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest
230 100 lei 1995 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest
231 10 lei 1995 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest – FAO 50
232 100 lei 1995 37 mm 27.5 g Ag 92.5% Bucharest FAO 50
233 1 leu 1996 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest
234 20 lei 1996 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest
235 50 lei 1996 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest
236 100 lei 1996 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest
237 10 lei 1996 23 mm 5 g Ni plated steel Bucharest – EC England
238 100 lei 1996 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest EC England
239 10 lei 1996 23 mm 5 g Ni plated steel Bucharest – Atlanta
240 10 lei 1996 23 mm 5 g Ni plated steel Bucharest – Atlanta
241 10 lei 1996 23 mm 5 g Ni plated steel Bucharest – Atlanta
242 10 lei 1996 23 mm 5 g Ni plated steel Bucharest – Atlanta
243 10 lei 1996 23 mm 5 g Ni plated steel Bucharest – Atlanta
244 10 lei 1996 23 mm 5 g Ni plated steel Bucharest – Atlanta
245 100 lei 1996 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Atlanta
246 100 lei 1996 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Atlanta
247 100 lei 1996 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Atlanta
248 100 lei 1996 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Atlanta
249 100 lei 1996 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Atlanta
250 100 lei 1996 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Atlanta
251 10 lei 1996 23 mm 5 g Ni plated steel Bucharest FAO Rome
252 100 lei 1996 37 mm 27.5 g Ag 92.5% Bucharest FAO Rome
253 100 lei 1996 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest UNICEF
254 100 lei 1998 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest FWC France
255 100 lei 1998 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Independence
256 100 lei 1998 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Nagano
257 100 lei 1998 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Nagano
258 100 lei 1998 37 mm 27 g Ag 92.5% Bucharest Nagano
259 500 lei 1998 24 mm 8.64 g Au 90% 1848 Revolution
260 1000 lei 1998 35 mm 31.103 g Au 99.9% 1848 Revolution
261 1000 lei 1998 35 mm 31.103 g Au 99.9% Transilvania
262 100 lei 1998 37 mm 27 g Ag 92.5% Andrei Şaguna
263 500 lei 1999 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest
264 500 lei 1999 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest Eclipse
265 500 lei 1999 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest Eclipse
266 100 lei 1999 37 mm 27 g Ag 92.5% Belgica Racovitã
267 100 lei 1999 13.93 mm 1.224 g Au 99.9% Coţofeneşti Helmet
268 100 lei 1999 37 mm 27 g silver Pope visit in Romania
269 1000 lei 1999 35 mm 31.103 g gold Pope visit in Romania
270 500 lei 2000 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest
271 1000 lei 2000 22.4 mm 2 g Al 100% Bucharest
1 leu 2000 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest Set
5 lei 2000 21 mm 3.35 g Ni plated steel Bucharest Set
10 lei 2000 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest Set
20 lei 2000 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest Set
50 lei 2000 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest Set
100 lei 2000 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest Set
500 lei 2000 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest Set
1000 lei 2000 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest Set
500 lei 2000 37 mm 27 g Ag 92.5% Alexander the Good
2000 lei 2000 35 mm 31.103 g Au 99.9% Mihai Eminescu
5000 lei 2000 35 mm 31.105 g Au 99.9% Union of 1600
5000 lei 2000 24 mm 2.5 g Au 2000 years
1000 lei 2001 22.4 mm 2 g AlMg3 Bucharest
5000 lei 2001 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest
50 lei 2001 14.5 mm 15.551 g Ag 99.9% Vuia
50 lei 2001 14.5 mm 15.551 g Ag 99.9% Coandă
50 lei 2001 27 mm 15.551 g Au 99.9% Carafoli
500 lei 2001 11.75 mm 6.22 g Au 99.9% Pietroasa
500 lei 2001 11.75 mm 6.22 g Au 99.9% Pietroasa
500 lei 2001 11.75 mm 6.22 g Au 99.9% Pietroasa
500 lei 2001 11.75 mm 6.22 g Au 99.9% Pietroasa
1000 lei 2001 14.5 mm 15.551 g Ag 99.9% Dacian-Roman War
5000 lei 2001 35 mm 31.105 g Au 99.9% Brâncusi
1000 lei 2002 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest
5000 lei 2002 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest
1 leu 2002 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest Set
5 lei 2002 21 mm 3.35 g Ni plated steel Bucharest Set
10 lei 2002 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest Set
20 lei 2002 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest Set
50 lei 2002 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest Set
100 lei 2002 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest Set
500 lei 2002 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest Set
1000 lei 2002 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest Set
5000 lei 2002 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest Set
5000 lei 2002 35 mm 31.103 g Au 99.9% Caragiale
5000 lei 2002 35 mm 15/10 g Au 99.9% ring, Ag 99.9% kernel I.H.Rădulescu
50 lei 2002 29.54 mm
triangle side
15.551 g Ag 99.9% National Parks
Retezat
50 lei 2002 29.54 mm
triangle side
15.551 g Ag 99.9% National Parks
Pietrosul Mare
50 lei 2002 29.54 mm
triangle side
15.551 g Ag 99.9% National Parks
Piatra Craiului
100 lei 2002 13.93 mm 1.224 g Au 99.9% Coţofeneşti Helmet
500 lei 2002 23.19 mm
square side
6.22 g Au 99.9% Feudal Art
Bistriţa Monastery
500 lei 2002 23.19 mm
square side
6.22 g Au 99.9% Feudal Art
Mogoşoaia Palace
500 lei 2002 23.19 mm
square side
6.22 g Au 99.9% Feudal Art
Colţea Church
1000 lei 2003 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest
5000 lei 2003 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest
100 lei 2003 13.93 mm 1.224 g Au 99.9% Apahida vulture
500 lei 2003 37 mm 31.103 g Ag 99.9% Porumbescu
500 lei 2003 37 mm 31.103 g Ag 99.9% Rîmnic Bishopric
5000 lei 2003 35 mm 31.103 g Au 99.9% Feudal Art
Bran Castle
– 625 years
50 lei 2003 27 mm 15.551 g Ag 99.9% Danube Delta – pelican
50 lei 2003 27 mm 15.551 g Ag 99.9% Danube Delta – egret
50 lei 2003 27 mm 15.551 g Ag 99.9% Danube Delta – gull
500 lei 2003 37 mm 31.103 g Ag 99.9% Numismatic Society
1 leu 2003 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest Set
5 lei 2003 21 mm 3.35 g Ni plated steel Bucharest Set
10 lei 2003 23 mm 4.65 g Ni plated steel Bucharest Set
20 lei 2003 24 mm 5 g brass plated steel Bucharest Set
50 lei 2003 26 mm 5.9 g brass plated steel Bucharest Set
100 lei 2003 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest Set
500 lei 2003 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest Set
1000 lei 2003 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest Set
5000 lei 2003 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest Set
5000 lei 2004 35 mm 31.103 g gold Stephen the Great
1000 lei 2004 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest
5000 lei 2004 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest
500 lei 2004 37 mm 31.103 g Ag 99.9% Feudal Art – Trei Ierarhi
500 lei 2004 37 mm 31.103 g Ag 99.9% Feudal Art – Cotroceni
500 lei 2004 37 mm 31.103 g Ag 99.9% Anghel Saligny
500 lei 2004 37 mm 31.103 g Ag 99.9% Bucharest University
100 lei 2004 13.93 mm 1.224 g Au 99.9% Engolpion
1 leu 2004 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest Set
100 lei 2004 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest Set
500 lei 2004 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest Set
1000 lei 2004 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest Set
5000 lei 2004 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest Set
stater 2005 20 mm 8.5 g Au 99.9% Koson – replica
500 lei 2005 37 mm 31.103 g Ag 99.9% 125 years BNR
1 ban 2005 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest
5 bani 2005 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest
10 bani 2005 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest
50 bani 2005 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest
1 leu 2005 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest Set
100 lei 2005 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest Set
500 lei 2005 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest Set
1000 lei 2005 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest Set
5000 lei 2005 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest Set
1 ban 2005 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest Set
5 bani 2005 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest Set
10 bani 2005 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest Set
50 bani 2005 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest Set
500 lei 2005 35 mm 31.103 g Au 99.9% George Enescu
10 lei 2005 13.93 mm 1.224 g Au 99.9% Perşinari Hoard
5 lei 2005 37 mm 31.103 g Ag 99.9% Vasiliu Birlic
1 ban 2006 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest
5 bani 2006 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest
10 bani 2006 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest
50 bani 2006 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest
1 leu 2006 37 mm 23.5 g coppered tombac 140 years Academy
5 lei 2006 37 mm 31.103 g silver 99.9% 140 years Academy
50 lei 2006 21 mm 6.452 g gold 90% 140 years Academy
5 or 6 ducats 2006 34.7 mm 17.349 g gold 90% Brancoveanu medal-coin – replica
1 leu 2006 19 mm 2.5 g Cu plated steel Bucharest Set
100 lei 2006 29 mm 8.75 g Ni plated steel Bucharest Set
500 lei 2006 25 mm 3.7 g AlMg3 Bucharest Set
1000 lei 2006 22 mm 2 g AlMg3 Bucharest Set
5000 lei 2006 24 mm 2.5 g AlMg3 Bucharest Set
1 ban 2006 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest Set
5 bani 2006 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest Set
10 bani 2006 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest Set
50 bani 2006 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest Set
5 lei 2006 37 mm 31.103 g silver 99.9% Feudal Art – Ieud Church
5 lei 2006 37 mm 31.103 g silver 99.9% Danube Commission
500 lei 2006 35 mm 31.103 g gold 99.9% Patriarchal Cathedral
denarius 2006 20 mm 3.36 g silver 99.9% emperor Trajan – replica
sesterce 2006 33 mm 24 g coppered tombac emperor Trajan – replica
aureus 2006 20 mm 7.243 g gold 99.9% emperor Trajan – replica
aureus 2006 20 mm 7.38 g gold 99.9% emperor Hadrian – replica
10 lei 2006 13.92 mm 1.224 g Au 99.9% Cucuteni-Băiceni Hoard
5 lei 2006 37 mm 31.103 g silver 99.9% Densuş Church
5 lei 2006 37 mm 31.103 g silver 99.9% Sibiu – Cultural Capital
500 lei 2007 35 mm 31.103 g gold 99.9% Romania – member in EU
500 lei 2007 35 mm 31.103 g gold 99.9% Nicolae Bălcescu
1 ban 2007 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest
5 bani 2007 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest
10 bani 2007 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest
1 leu 2007 37 mm 23.25 g coppered tombac Mircea Eliade
5 lei 2007 30 mm 15.55 g silver 99.9% Mircea Eliade
100 lei 2007 21 mm 6.452 g gold 90% Mircea Eliade
1 banu 1867 15 mm 1.75 g gold 99.9% replica – 140 years of leu
2 bani 1867 20 mm 3.5 g gold 99.9% replica – 140 years of leu
5 bani 1867 25 mm 8.65 g gold 99.9% replica – 140 years of leu
10 bani 1867 30 mm 17.2 g gold 99.9% replica – 140 years of leu
10 lei 2007 37 mm 31.103 g silver 99.9% Treaty of Rome – 50 Years
1 leu 2007 37 mm 23.5 g coppered tombac Dimitrie Cantemir
5 lei 2007 30 mm 15.55 g silver 99.9% Dimitrie Cantemir
100 lei 2007 21 mm 6.452 g gold 90% Dimitrie Cantemir
1 leu 2007 37 mm 23.5 g coppered tombac Stephen the Great
5 lei 2007 30 mm 15.55 g silver 99.9% Stephen the Great
100 lei 2007 21 mm 6.452 g gold 90% Stephen the Great
1 leu 2007 37 mm 23.5 g coppered tombac 130 Years Independence
5 lei 2007 30 mm 15.55 g silver 99.9% 130 Years Independence
100 lei 2007 21 mm 6.452 g gold 90% 130 Years Independence
10 lei 2007 37 mm 31.103 g silver 99.9% 150 Years of Petroleum Industry in Romania
1 ban 2007 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest – Mint Set
5 bani 2007 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest – Mint Set
10 bani 2007 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest – Mint Set
50 bani 2007 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest – Mint Set
100 lei 2007 21 mm 6.452 g gold 90% 90 Years Mărăşeşti
10 lei 2007 37 mm 31.103 g silver 99.9% Snagov Monastery
10 lei 2007 13.92 mm 1.1224 g gold 99.9% rhyton of Poroina
1 ban 2008 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest
5 bani 2008 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest
10 bani 2008 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest
50 bani 2008 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest
1 leu 2008 37 mm 23.5 g coppered tombac 2000 Years Ovid Exile
5 lei 2008 30 mm 15.55 g silver 99.9% 2000 Years Ovid Exile
100 lei 2008 21 mm 6.452 g gold 90% 2000 Years Ovid Exile
1 leu 2008 37 mm 23.5 g coppered tombac NATO Summit
5 lei 2008 30 mm 15.55 g silver 99.9% NATO Summit
100 lei 2008 21 mm 6.452 g gold 90% NATO Summit
10 lei 2008 37 mm 31.103 g silver 99.9% Bull Head Stamps
10 lei 2008 37 mm 31.103 g silver 99.9% Costin Kiriţescu
10 lei 2008 37 mm 31.103 g silver 99.9% liturgical book of Macarie
10 lei 2008 37 mm 31.103 g silver 99.9% Simion Bărnuţiu
1 ban 2008 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest Set
5 bani 2008 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest Set
10 bani 2008 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest Set
50 bani 2008 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest Set
10 lei 2008 37 mm 31.103 g silver 99.9% Cozia Monastery
10 lei 2008 37 mm 31.103 g silver 99.9% Voroneţ Monastery
10 lei 2008 37 mm 31.103 g silver 99.9% Sîmbăta de Sus Monastery
10 lei 2008 37 mm 31.103 g silver 99.9% 80 Years Radio Romania
20 lei 1922 21 mm 6.452 g gold 90% replica – 20 lei 1922
500 lei 2008 35 mm 31.103 g gold 99.9% Union of 1918 – 90 Years
10 lei 2008 13.92 mm 1.1224 g gold 99.9% hoard of Hinova
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% European Economic and Monetary Union
500 lei 2009 35 mm 31.103 g gold 99.9% Union of 1859
500 lei 2009 35 mm 31.103 g gold 99.9% Carol I – 170 Years from Birth
5 bani 2009 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest
10 bani 2009 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest
50 bani 2009 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Alexandru Macedonski
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Walachia Metropolitan
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Statistical Office
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Bucharest – Giurgiu Railway
1 ban 2009 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest Set
5 bani 2009 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest Set
10 bani 2009 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest Set
50 bani 2009 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest Set
1 leu 2009 37 mm 23.5 g coppered tombac Bucharest – 550 Years
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Bucharest – 550 Years
500 lei 2009 35 mm 31.103 g gold 99.9% Bucharest – 550 Years
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Constanţa Harbor
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Adamclisi Monument
1 leu 2009 37 mm 23.25 g coppered tombac General Staff of the Army
5 lei 2009 30 mm 15.55 g silver 99.9% General Staff of the Army
100 lei 2009 21 mm 6.452 g gold 90% General Staff of the Army
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Timişoara – 125 Years of Public Electric Lighting
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Bishop Petru Pavel Aron
1 leu 2009 37 mm 23.5 g coppered tombac Bălcescu – 190 Years
10 lei 2009 37 mm 31.103 g silver 99.9% Bălcescu – 190 Years
500 lei 2009 35 mm 31.103 g gold 99.9% Bălcescu – 190 Years
5 bani 2010 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest
10 bani 2010 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest
10 lei 2010 13.92 mm 1.1224 g gold 99.9% Someşeni Hoard
500 lei 2010 35 mm 31.103 g gold 99.9% Eminescu – 160 Years
1 leu 2010 37 mm 23.5 g coppered tombac National Bank of Romania – 130 Years
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% NBR – 130 Years
200 lei 2010 27 mm 15.551 g gold 99.9% NBR – 130 Years
100 lei 2010 21 mm 6.452 g gold 90% Eugeniu Carada – founder of NBR
200 lei 2010 27 mm 15.551 g gold 99.9% BOR (ROC) – 125 Years
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% Patriarch Miron Cristea
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% Patriarch Nicodim Munteanu
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% Patriarch Justinian Marina
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% Patriarch Iustin Moisescu
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% Patriarch Teoctist Arăpaşu
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% Hariclea Darclée
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% August Treboniu Laurian
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% actor Ştefan Ciobotăraşu
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% airplane of Henri Coandă
50 bani 2010 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Aurel Vlaicu
50 bani 2010 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Aurel Vlaicu – proof
1 ban 2010 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest Set
5 bani 2010 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest Set
10 bani 2010 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest Set
50 bani 2010 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest Set
100 lei 2010 21 mm 6.452 g gold 90% Queen Marie of Romania
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% poet Grigore Alexandrescu
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% writer Liviu Rebreanu
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% NBR Palace in Bucharest
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% Palace of Justice
10 lei 2010 37 mm 31.103 g silver 99.9% Stock Exchange Palace
1 ban 2011 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest
5 bani 2011 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest
10 bani 2011 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest
10 lei 2011 37 mm 31.104 g silver 92.5% Aeronautic Medicine
10 lei 2011 13.92 mm 1.1224 g gold 99.9% buckle of Curtea de Argeş
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% Strei Church
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% Humor Monastery
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% Hurezi Monastery
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% State Mint – 140 Years
100 lei 2011 21 mm 6.452 g gold 90% Proclamation of Kingdom of Romania – 130 Years
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% Chemist Costin Neniţescu
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% coat of arms of Romania
100 lei 2011 21 mm 6.452 g gold 90% Nicolae Iorga – 140 Years from Birth
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% painter Tonitza
50 bani 2011 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Mircea cel Bătrîn
200 lei 2010 27 mm 15.551 g gold 99.9% Mircea cel Bătrîn
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% gospel book of Coresi
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% George Bacovia
1 ban 2011 16.75 mm 2.4 g brass plated steel Bucharest Set
5 bani 2011 18.25 mm 2.78 g copper plated steel Bucharest Set
10 bani 2011 20.5 mm 4 g nickel plated steel Bucharest Set
50 bani 2011 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest Set
50 bani 2011 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest Set
Aurel Vlaicu
50 bani 2011 23.75 mm 6.1 g copper 80%, zinc 15%, nickel 5% Bucharest Set
Mircea cel Bătrîn
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% Nicolae Milescu
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% ASTRA Sibiu
10 lei 2011 37 mm 31.103 g silver 99.9% military institutions
100 lei 2011 21 mm 6.452 g gold 90% Tudor Vladimirescu
10 lei 2011 13.92 mm 1.1224 g gold 99.9% cross from Dinogetia
10 lei 2012 37 mm 31.103 g silver 99.9% Euro coins and Banknotes – 10 years

La capitolul NE MÂNDRIM CU EI ! Astăzi: EUGEN OVIDIU CHIROVICI

  La capitolul NE MÂNDRIM CU EI !                                                                                     Astăzi: EUGEN OVIDIU CHIROVICI                                                                                 Un articol de Nicolae Sabin DORDEA

5508

“În România noastră latinobalcanică, patima este deseori mai importantă decât argumentul.”- Eugen Ovidiu Chirovici

 Să facem un exerciţiu de admiraţie având astăzi în centrul atenţiei pe unul din fiii Făgăraşului – Eugen Ovidiu Chirovici.                                                                        Romanul său, Cartea Oglinzilor, se ştie deja, a luat cu asalt marea piaţă internaţională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român contemporan ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, iar criticii se întrec în elogii la adresa autorului Eugen Ovidiu Chirovici. Face onoare familiei, prietenilor, oraşului natal şi bineînteles României. Puţini ştiu însă că autorul acestui roman este făgărăşean.                                              Deşi nu-l cunosc personal, urmărindu-i evoluţia de ceva timp, eu insumi făgărăşean fiind, eram mândru de el în sinea mea. Cu atât mai mult acum, mă bucur sincer pentru succesul său.                                                                                                                             Deosebit de inteligent, inteligenţa fiind o trăsătură de familie din câte ştiu eu, Eugen Ovidiu Chirovici este de o rară modestie, deşi cartea lui de vizita l-ar îndreptăţi să se comporte ca un super-VIP.

Stabilit de mai bine de trei ani în Marea Britanie, iată cum se autodescrie pe propriul website: “Scriitor, pictor, jurnalist și economist – mai mult decât suficient, nu crezi? Era anul 1964, când m-am născut (nu intr-o mlaștină, ci în Făgăraș, Transilvania, România). Eu locuiesc atât în Londra cat și la București, împreună cu Mihaela, soția mea, și fiul nostru în vârstă de 23 de ani, Eugene. E bine aici.”

Autorul mai scrie: “Îmi place să citesc o carte bună, deși cărțile bune par puține și departe în zilele noastre, mersul pe jos pe străzile orașelor care sunt noi pentru mine, statul la taifas cu prietenii mei și vizionarea de filme. Nu am nici tabu-uri, nici superstiții, nici excentricități sau obiceiuri scumpe. Am fost căsătorit timp de treizeci de ani cu aceeași femeie, Mihaela, și încă ne iubim. Eugen, fiul nostru, care este acum un tânăr bărbat, este un tip grozav și mă bucur că e băiatul meu.”

Despre Făgăraș, orașul copilariei, scrie: “M-am născut și am crescut într-un mic oraș din Transilvania, numit Făgăraș, într-o familie româno-maghiaro-germană*. Mama și fratele meu mai mare sunt încă acolo (tata a murit în 2010) și eu încă mai iubesc acel frumos, decent și liniștit mic oraș.” – Frumos!                                                                                      *(In Adevarul Financiar, apare informatia ca Eugen Ovidiu Chirovici, provine dintr-o familie de origine aromână, stabilită la sfârşitul secolului al XVlll-lea pe meleaguri româneşti. Sursa sustine ca datele sunt extrase de pe site-ul autorului,)                                                   Despre Făgăraș se aminteşte şi în recenzia romanului La Broasca Leşinată: balada unui pierde-vară , apărut în Romania la Editura RAO International Publishing Company, București, 2007: “La Broasca Leşinată este romanul unei generaţii născute între două lumi, sclipitoare prin umor şi prin miza profund umană. Construite după modelul antieroilor, personajele cărţii trec prin aventuri fabuloase, într-un spaţiu care devine mitic şi transcende geografia micului oraş ardelenesc, Făgăraşul, care este şi locul de naştere al autorului. Radu, Bulina sau Calu’ devin niste cavaleri ai unei Mese Rotunde situate dincolo de timp si spatiu. O carte pe care, daca o veţi citi, nu o veţi uita niciodata.”   chirovici_mediafax

Ne dorim cu toţii cât mai mulţi români de valoarea lui Eugen Ovidiu Chirovici, în speranţa că poate candva, această ţară va deveni un loc mai bun!

 

Cum a aparut ideea romanului – Jocul minții tale te poate suprinde chiar și pe tine

Autorul povesteşte:

“ Ideea de carte a început să germineze în 2013, când într-o conversație cu mama mea. I-am spus că mi-am amintit de înmormântarea unui jucător de fotbal local (Iuliu Naftanaila – Lulu – n.r.), care a murit foarte tânăr, într-un accident de mașină pe vremea când eram copil. Mama mi-a spus că eram prea mic la acel moment, așa că nu am fost acolo. Am continuat, spunându-i că mi-am amintit că sicriul era deschis, că era o minge de fotbal pusă pe pieptul mortului. Ea a spus că detaliul era adevărat, dar că probabil am auzit de la ea sau de la tata, dupa ce au participat la înmormântare. „In definitiv tu nu ai fost acolo”- a adăugat ea.                                                                                                                        Asta a fost doar o simpla poveste despre capacitatea minții umane de a cosmetiza și chiar de a falsifica amintirile, dar ea a plantat sămânța romanului meu. Ce se întâmplă dacă am uitat cu adevărat ce s-a întâmplat la un moment dat ? Ce se întâmplă dacă imaginația noastră este capabilă să transforme așa-numita realitate obiectivă în altceva, în propria noastră realitate separată? Ce se întâmplă dacă cineva nu este doar un mincinos, ci mai degrabă mintea lui sau a ei este capabilă de a rescrie un eveniment dat, ca un regizor de film? Este așa cum Impăratul Marcus Aurelius a spus odată: „Tot ceea ce auzim este o opinie, nu un fapt. Tot ceea ce vedem este o perspectivă, nu adevărul. ”         Deci, despre asta este vorba in Cartea Oglinzilor.”

Autorul si-a propus ca romanul său să fie mai mult decat un roman politist, să fie un roman literar si iată putem spune cu sigurantă că a izbutit. Cartea Oglinzilor – spun specialistii este un roman poliţist scris cu stil şi eleganţă literară, la capătul căruia cititorul află mai mult decât cine este criminalul.

“Întotdeauna am crezut că, după trei sute de pagini cititorul ar trebui să inţeleagă ceva mai mult decât doar “cine a ucis-o pe Jane sau cine l-a ucis pe John”. De asemenea, am crezut întotdeauna că un scriitor ar trebui să aspire să descopere tărâmul magic al poveștilor bune, care să fie si literare în același timp. Un așa-numit roman polițist ar trebui să fie la fel de elegant ca un roman literar.”eugen-ovidiu-chirovici

“Cred că povestea cărții este la fel de interesantă ca si povestea pe care o spune cartea. Am scris primul draft între februarie și iunie 2014. Am lustruit manuscrisul de patru sau cinci ori înainte de a-l trimite la o duzină de agenți literari. Șapte dintre ei au cerut manuscrisul integral, dar în cele din urmă l-au respins, fără să-mi spună de ce. L-am lustruit din nou, de două ori mai mult și am decis să-l vând la o editură mică. Robert Peett, fondatorul și managerul de la Holland Books, o mică editură din Newbury, la aproximativ douăzeci de mile de Reading, mi-a răspuns, spunându-mi că i-a placut cartea mea, dar că ar trebui să se ne întâlnim pentru a discuta înainte de a face o afacere. Ne-am întâlnit două săptămâni mai târziu, iar el mi-a spus la o cafea ca de fapt cartea era prea buna pentru editura sa si ca el nu-și putea permite să plătească un avans, iar distribuția sa ar fi fost prea mica. Am fost șocat și m-am întrebat dacă nu cumva face mișto de mine. M-a întrebat de ce nu am trimis manuscrisul la oricare alti agenți literari. I-am spus că am facut asta, dar că a fost respins. El mi-a spus că ar trebui să încerc din nou. A insistat și m-a convins să fac acest lucru în cele din urmă.”

Finalul îl ştiţi, a fost un mare succes!

eugen-chirovici

 

România era prea mică pentru el

O scriu fără urmă de ironie, România chiar era prea mică pentru el. Iată câteva spicuiri din presă:

“Chirovici, 51 ani, care locuiește în Reading, a scris zece romane în România în ultimele două decenii, dar piața era prea mică pentru ca el să poată trăi din cărțile sale și a lucrat ca jurnalist. Acum, este de așteptat ca el să facă o sumă de șapte cifre doar din cele mai bune oferte de publicare.”

“Rachel Mills, de la Peters Fraser and Dunlop (PFD), descrie “The Book of Mirrors” ca fiind “o crimă misterioasă foarte bine reprezentată”. “Este un roman incredibil, atât de sofisticat. Nu ţi-ai putea da seama niciodată că ar fi scris de cineva a cărui primă limbă nu este engleza”, a adăugat aceasta.”

Francesca Pathak, editor la Century-The Random House Group, a declarat ca The Book of Mirrors „este o carte cu adevărat geniala, care m-a captivat de la prima pagină. Aceasta va fi o lansare de debut imensa pentru noi „.

“Chirovici a spus că inspirațiile sale literare sunt „foarte clasice”, și includ Ernest Hemingway, John Steinbeck și William Golding.” (The Guardian)

„Intotdeauna mi-am dorit sa scriu. Mi-as fi dorit categoric sa scriu mai mult” – a declarat, pentru HotNews.ro, Eugen Ovidiu Chirovici. Incepand cu anul 2013, Eugen Ovidiu Chirovici s-a dedicat complet scrisului.
“… în Marea Britanie, totul este tratat mult mai cumpănit și mai profesionist, iar tonul este mai mereu ponderat. În România noastră latinobalcanică, patima este deseori mai importantă decât argumentul.”- (interviu Evenimentul Zilei Special) –  Mare adevăr!

 

Despre autor romanului (wikipedia)

Cartea sa de vizita este impresionantă, este de invidiat – si spun asta cu mare admiratie:

Eugen Ovidiu Chirovici (n. 11 mai 1964, Făgăraș, județul Brașov) este de profesie economist, scriitor și jurnalist român și a îndeplinit funcția de Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România în perioada noiembrie 2003 – noiembrie 2010. Este al doilea născut în familia Radu și Maria Chirovici.

chirovici-600x300

A studiat la ASE București, (promoția 1988), University of Glasgow (Scoția) studii postuniversitare (1995) și Institutul de Dezvoltare Economică – EDI – de pe lângă Grupul Băncii Mondiale – SUA, studii postuniversitare (1996).

Deține trei titluri de Doctor Honoris Causa la: UniversitateaHYPERLINK „http://www.bioterra.ro/” HYPERLINKhttp://www.bioterra.ro/”Bioterra, Bucuresti, UniversitateaHYPERLINK „http://www.uav.ro/” HYPERLINK „http://www.uav.ro/”Aurel Vlaicu Arad, și Universitatea Oradea, este membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România din anul 2007 și membru al Clubului de la Berna.

I-a fost decernată, în 2009, distincția „Kent Medallion” de către Alteța Sa Regală Ducele de Kent.

A primit Marele Premiu pentru Jurnalism (1999), Premiul Pamfil Șeicaru (2000), Medalia de Aur a Centrului Ecumenic Internațional (2000), Premiul pentru Jurnalism al ANSVM (2002), etc. In 2002 a fost decorat de Președintele Romaniei, Ion Iliescu cu Ordinul „Steaua Romaniei„.

A colaborat cu unele dintre cele mai importante televiziuni și radiouri din România, cu BBC și Radio Europa Liberă, Radio România Actualități, TVR, MONEY CHANNEL TV . În perioada 1992-2000 a parcurs toate ierarhiile, de la simplu redactor la redactor șef, la Cotidianul “Curierul Național” și a fost director executiv și manager de proiect la postul B1 TV (2000-2002). A colaborat ca editorialist cu www.bloombiz.ro în perioada 2008 – 2011.

In perioada 2002-2003 a fost consilier de stat pentru probleme economice al primului ministru Adrian Nastase, între anii 2003-2007 a îndeplinit funcția de președinte cu rang de secretar de stat al Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii din cadrul Guvernului României iar din 2008 este consilier al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.

Activitate publicistică

A publicat peste 1000 de articole în România și străinătate și este autorul a cinci romane și mai multe cărți de eseistică și istorie economică. Ca scriitor a debutat în 1989 cu proză scurtă în România LiterarăAstraVatraLuceafărul, iar primul său roman, Masacrul, a fost vândut în 1991, în 60.000 de exemplare. Au urmat mai multe succese literare, printre care Comando pentru general (bestseller), Spectacolul reformei văzut de la galerie. România, zece ani după…(o istorie economică și politică a primei decade postdecembriste), Națiunea virtuală (eseu despre globalizare). În anul 2005, începe colaborarea cu Editura RAO, publicând: Misterele istoriei: religie, politică și bani, A doua moarte, Suflete la preț redus și La broasca leșinată, Noua economie: ABC pentru viitorii milionari, Puterea, Labyrinth.com, Voodoo, Pulbere Neagră, Hoodoo Creek, Cine a ucis-o pe Nora Jones ?, Sanitarium. Locul în care nimic nu este ce pare a fi, O amintire de la Paris.

La trei ani după ce s-a mutat în Marea Britanie, scriitorul român Eugen Ovidiu Chirovici a scris primul roman în limba engleză, iar cartea a devenit un fenomen global, scrie publicația britanică The Guardian.

Cel mai recent roman al său, „The Book of Mirrors” (Cartea Oglinzilor), reprezentat de agentul literar Marilia Savvides, se dovedește a fi o adevărată lovitură editorială internațională. Drepturile au fost deja vândute în peste douăzeci de țări, printre care Marea Britanie (Penguin Random House, Century), SUA (Simon and Schuster), Germania (Random House, Goldmann), Franța (Les Escales), Italia (Longanesi), Spania (Penguin Random House, Literatura), Olanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Brazilia și așa mai departe.

Cărți publicate

10 povestiri (1989) – proză scurtă în revistă literară

Masacrul (Editura Calipso, București, 1991) – roman

Comando pentru general (Ed. Calipso, București, 1991) – roman

Spectacolul reformei văzut de la Galerie. România, zece ani după… (Ed. Eficient, București, 1999)

Națiunea virtuală. Eseu despre globalizare (Ed. Polirom, Iași, 2001)

Best practice in the development of entrepreneurship and SMEs in countries in transition the romanian experience (ONU – Geneva, 2004)

UNCTAD/EMPRETEC programme for Romania (ONU – Geneva, Editura ECA, București, 2004)

Bazele dezvoltării economice a întreprinderilor mici și mijlocii în România” (Ed. Global, București, 2004)

Proprietatea intelectuală în activitatea întreprinderilor mici și mijlocii (Ed. Global, București, 2004)

Cultura antreprenorială din perspectiva programului UNCTAD / EMPRETEC în România (Ed. Global, București, 2004)

Bazele managementului calității și al competitivității în întreprinderi mici și mijlocii din România (Ed. București, 2004)

Misterele istoriei: religie, politică bani -istorie (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2005)

A doua moarte (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2006) -roman

Suflete la preț redus (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2007)-roman

La broasca leșinată : balada unui pierde-vara (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2007)-roman

Noua economie: ABC pentru viitorii milionari (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2008)

Puterea (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2009)

Labyrinth.com (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2009)-roman

Voodoo (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2010)-roman

Pulbere neagră (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2010)-roman

Hoodoo Creek (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2011)-roman

Cine a ucis-o pe Nora Jones ? (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2011)-roman

Sanitarium. Locul în care nimic nu este ce pare a fi (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2012)-roman

O amintire de la Paris (Ed. RAO International Publishing Company, București, 2012)-roman

Gods, Weapons and Money: The Puzzle of Power (Nortia Press, 2014), SUA

Rumors That Changed the World: A History of Violence and Discrimination (Rowman and Littlefield, 2014), SUA

The Second Death (eLectio Publishing, 2014), SUA

Long Gone (Zharmae Publishing/Porfirio Press, 2015), SUA

Surse: http://www.chirovici.com/; evz.ro; adevarulfinanciar.ro.; mediafax.ro; HotNews.ro;

Wikipedia; The Guardian.

PRINCIPIILE DE VIAŢĂ ALE LUI PARACELSUS

PRINCIPIILE DE VIAŢĂ  ALE LUI PARACELSUS                                                               un articol de Nicolae Sabin Dordea

Cine a fost Paracelsus ?

paracelsus-1

Paracelsus (1493 -1541) este supranumele sub care este cunoscut faimosul filozof şi medic elveţian de origine germană Philippus von Hohenheim. S-a preocupat şi de botanică, astrologie şi alchimie şi este creditat ca fondator al toxicologiei. Este considerat un revoluţionar al ştiinţelor, pentru utilizarea în teorie şi practică a observaţiilor din natură, în locul referirilor la textele antice, fapt considerat în acele timpuri ca o adevărată sfidare.
Cea mai importantă moștenire de la Paracelsus este probabil critica metodelor scolastice utilizate pe atunci în medicină, teologie şi ştiinţă.
Aparţinând epocii renascentiste, Paracelsus a fost contemporan cu Leonardo da Vinci, Nicolaus Copernicus şi Martin Luther, cu care a şi fost de multe ori comparat, din punct de vedere al nonconformismului. Acuzat de dezinteres în privinta ceremoniilor religioase, în realitate el se vedea a fi un Doctor al Divinităţii, considerând credința religioasă un proces intim care se cultivă în propria conştiinţă şi nu în public.

Ca şi mulţi alţi alchimişti, nici Paracelsus nu a avut succes în a obţine piatra filozofală, o substanţă despre care se credea că prin atingere cu alte metale le poate transforma pe acestea în aur (în latină Lapis philosophorum, iar în arabă El Iksir, de unde și cuvântul „elixir”). Potrivit concepţiei alchimiste, piatra filozofală era considerată şi panaceu universal, elixir, licoare care avea puterea de a vindeca orice boală și de a conferi tinereţe veşnică. Cu toate acestea, Paracelsus are meritut că în studiile sale de laborator a introdus pentru prima oară aparatul de distilare inventat de el, a extras hidrogen şi a   sintetizat eterul etilic.

paracelsus-2

Ca filozof, Paracelsus considera că există o legătură profundă între om şi Univers, legătură care se ascunde în existenţa spiritului. Natura umană se împarte în trei entităţi:     – natura noastră sensibil trupească – corpul elementar                                                           – natura noastră acoperită, verigă în lanţul lumii întregi, care emite şi recepţionează influenţa forțelor din Univers – corpul eteric-ceresc, corpul astral                                          – natura cea mai înaltă, spiritul nostru, care se manifestă numai în mod spiritual, –sufletul.                                                                                                                      Psihologia modernă îl creditează ca fiind primul care a remarcat că unele boli sunt înrădăcinate în starea psihologică a individului.

O mare parte a muncii sale teoretice nu a rezistat gândirii ştiinţifice moderne, dar cunoştințele sale au pus bazele unei abordări mai dinamice în domeniul ştiinţelor medicale.

paracelsus_museum-carolino-augusteum                                                                Motto-ul său era: „Nimeni nu trebuie să aparţină altcuiva, ci fiecare să-şi aparţină lui însuşi.”

 

PRINCIPII

Chiar şi după cinci secole, principiile sale de viaţă sunt extrem de actuale:

  1. Îmbunătăteşte-ţi starea de sănătate. Pentru a face acest lucru, trebuie să respiri cât mai des cu putinţă, profund şi ritmic, umplându-ţi plămânii cu aer proaspăt. Bea în fiecare zi, cu înghiţituri mici, doi litri de apă. Mănâncă multe fructe şi mestecă mâncarea cât poţi de mult. Evită alcoolul, tutunul şi medicamentele, cu excepţia cazului în care urmezi vreun tratament pentru vreo afecţiune. Baia zilnică este un obicei pe care îl datorezi propriei tale demnităţi.
  2. Alungă din spiritul tău orice idee de pesimism, de resentiment, de ură, de plictiseală, de tristeţe, de răzbunare sau de sărăcie, în ciuda tuturor motivelor pentru care ele ar putea exista. Evită orice ocazie de-a avea de-a face cu oameni vicioşi, josnici, dezaprobatori, leneşi şi bârfitori; evită de asemenea oamenii care sunt vanitoşi sau vulgari, pe cei care au o capacitate naturală inferioară de înţelegere sau pe cei ale căror subiecte de conversaţie sunt senzualiste.
  3. Fă cât mai mult bine cu putinţă. Ajută orice persoană care s-ar putea afla în nevoie, însă niciodată să nu ai o slăbiciune pentru cineva mai mult decât trebuie. Trebuie să ai grijă de energia proprie şi să eviţi formele inutile de sentimentalism.
  4. Uită orice ofensă, sau mai bine, străduieste-te să te gândesti la binele şi bunăstarea celui mai mare duşman al tău. Sufletul tău este un templu care nu trebuie să fie niciodată corupt de ură. Suntem cu toţii fiinţe minunate care sunt călăuzite de o voce interioară. Ai în vedere însă faptul că această voce nu îţi va vorbi aşa, deodată. Este nevoie să te pregăteşti pentru ea în timp, distrugând straturile suprapuse ale vechilor comportamente, gânduri şi greşeli care îţi apasă sufletul. Sufletul este divin şi perfect în sine, însă lipsit de putere din cauza metodelor imperfecte pe care i le-ai furnizat pentru manifestarea lui.
  5. Retrage-te în fiecare zi într-un loc unde nimeni nu te poate deranja, cel puţin pentru jumătate de oră. Stai cât mai confortabil cu putinţă, cu ochii pe jumătate închisi, fără să te gândeşti la nimic. Acest lucru întăreşte puternic creierul şi spiritul şi te pune în contact cu energiile bune. În această formă de meditaţie şi tăcere, ne pot veni idei strălucite, capabile să ne schimbe întreaga existenţă. În cele din urmă, toate problemele tale vor fi rezolvate pozitiv de vocea interioară care te va ghida în acele momente, împreună cu conştiinţa ta. Acesta este diamantul de care vorbea Socrate.
  6. Menţine o tăcere absolută asupra tuturor chestiunilor personale. Ca şi cum ai fi făcut un jurământ solemn, abţine-te de a expune celorlalţi, chiar şi celor mai intimi prieteni sau rude, ceea ce gândeşti, auzi, ştii, înveti, suspectezi sau descoperi. Cel puţin pentru o perioadă de timp, ar trebui să fii ca o casă cu ziduri sau ca o grădină închisă. Aceasta este o regulă de mare importanţă.
  7. Să nu te temi de oameni sau de ceea ce ar putea aduce ziua de mâine.
    Să ai un suflet puternic, curat şi totul se va arăta a fi cum nu se poate mai bine. Să nu te gândeşti la tine ca fiind slab sau singur deoarece în spatele tău se află armate puternice pe care nici nu ţi le poti imagina chiar şi în cele mai îndepărtate visuri. Dacă îţi ridici moralul, atunci nu va exista niciun rău care să te atingă. Singurul duşman de care trebuie să te temi eşti tu însuţi. Teama şi neîncrederea în viitor sunt mamele tuturor eşecurilor şi aduc cu ele numai probleme. Fii încrezător în forţele tale!                                                                                                                               Informatii prelucrate de N.Dordea                                                                           Sursa informatii si imagini:internet

MONEDE RARE – AUREOLUS

MONEDE RARE – AUREOLUS

Un articol de Nicolae Sabin Dordea

 

Orice colecționar interesat de monedele imperiale romane îşi doreste să aibă o piesă rară emisă de Aureolus la Mediolanum în anii 267-268 p.Chr..

Aureolus cu numele latin complet Marcus Acilius Aureolus (cca. 220 – 268 p.Chr.), a fost un general roman, comandantul cavaleriei armatei romane, uzurpator al tronului Imperiului Roman în timpul împăratului Gallienus. Dac de origine, el a fost format de împăratul Gallienus şi s-a dovedit a fi unul dintre cei mai străluciți şi inovatori soldați ai epocii. Cu toate acestea, proclamat împărat în anul 267 p.Chr. de legiunile din provinciile Raetia, Iliria şi din oraşul Mediolanum, Aureolus s-a întors împotriva lui Gallienus, dar în septembrie 268 p.Chr, a căzut şi el victimă a conspirației destinate asasinării împăratului de către ofițerii săi de cel mai înalt rang. El a fost unul dintre aşa-numitii Treizeci de tirani care au tulburat domnia împăratului Gallienus.

Aureolus nu a bătut monede în numele său propriu, ci a emis monede în numele aliatului său Postumus. Aureolus a emis antoninieni, sau „denari dubli”, care au fost bătuți în atelierele monetare imperiale în timpul şederii sale la Mediolanum, după ce a fost proclamat împărat. Monedele au pe revers diferiți zei sau zeițe şi alte personificări. Dar, un lucru pe care toate îl au în comun este litera distinctă pe revers, jos în exergă: P, S, sau T. Ele reprezintă officina – atelierul de monetărie în care s-a emis moneda. P este pentru prima officina – atelier monetar unu, S este pentru secunda officina – atelier monetar doi, iar T este pentru tertia officina – atelier monetar trei. Majoritatea monedelor poartă pe revers inscripția AEQVIT, EQVIT sau EQVITVM. Equites erau călăreții lui Aureolus. Prin urmare, aceste inscripții sunt în onoarea cavaleriei pe care Aureolus a controlat-o. Avem mai jos cateva exemple:

P, prima officina, legenda FIDES EQVIT

Aureolus P FIDES

Aureolus (Postumus) – Manius Acilius Aureolus, uzurpator, proclamat împărat  de armată 267-268 p.Chr., antoninian, emis de Aureolus în primăvara anului 268 p.Chr., la monetaria imperială din Mediolanum (Milano). A emis monede în numele aliatului său, Postumus.  Avers: bustul lui Postumus cu coroana radiatus spre dreapta/legenda IMP POSTVMVS AVG; Revers: Zeița Fides aşezată, ținând în mâna dreaptă o pateră şi în mâna stângă stindardul cavaleriei/legenda FIDES EQVIT, în exergă P (prima officina – atelier monetar unu), rar;

 

S, secunda officina, legenda CONCORD EQVIT

Aureolus S CONCORD

Aureolus (Postumus) –  antoninian, emis la monetaria imperiala din Mediolanum (Milano).  Avers: bustul lui Postumus cu coroana radiatus spre dreapta/legenda IMP POSTVMVS AVG; Revers: Zeița Concordia în picioare spre stânga, ținând în mâna dreaptă o pateră şi cornul abuntentei în mâna stângă/legenda CONCORD EQVIT, în exergă S, secunda officina, rar; Referinte: RIC 371.

 

T, terția officina, legenda VIRTVS EQVIT

aureolus388[postumus]

Aureolus T VIRTUS

Aureolus (Postumus) –  antoninian emis de Aureolus în primăvara anului 268 p.Chr., la monetaria imperiala din Mediolanum (Milano). Avers: bustul lui Postumus cu coroana radiatus spre dreapta/legenda IMP POSTVMVS AVG; Revers: Zeul Virtus cu lance în mâna dreaptă şi scut în mâna stângă/ legenda VIRTVS EQVIT, în exergă T (terția officina – atelier monetar trei), rar; Referinte: RIC 388.

Despre viața si destinul dacului Aureolus, strălucitul general din armata romană, găsiti pe acest blog articolul AUREOLUS la categoria A.Istorie

AUREOLUS

AUREOLUS

Un articol de Nicolae Sabin Dordea

Aureolus aAureolus r

Viața timpurie şi cariera lui Aureolus

Nu există nici o modalitate de a determina data naşterii sale, dar având în vedere că era în deplinătatea puterii între anii 250 și 260 p.Chr., este probabil ca el să se fi născut între 220-230 p.Chr.. Istoricul bizantin Zonaras spune că Aureolus a fost păstor în tinerețe, născut în provincia romană Dacia, la nord de Dunăre. La fel ca mulți alți daci a intrat de tânăr în armata romanâ, a câştigat simpatia împăratului Valerianus şi prima sa slujbă se spune că ar fi fost cea de îngrijitor al cavaleriei. Dacă este aşa, el trebuie să fi fost unul foarte bun, pentru că potrivit lui Zonaras l-am întâlnit mai întâi ca Phronistes – Maestru al Grajdurilor Imperiale. Sensul exact al acestui termen este încă un pic neclar. Asta înseamnă că a fost Maestru al Grajdurilor Imperiale ale lui Gallienus sau se referă la poziția sa de mai târziu în calitate de comandant al armatei de cavalerie a lui Gallienus? De-a lungul domniei sale Gallienus a fost întotdeauna dispus să promoveze talentul acolo unde l-a descoperit, iar Aureolus a fost unul dintre cei mai străluciți oameni noi care au fost numiți în mari poziții de comandă în armată, în locul senatorilor excluşi de la comanda militară în 261 p.Chr. de impărat.

Cu Gallienus

Gallienus cu numele latin complet Publius Licinius Augustus Egnatius Gallienus; (cca.218-268 p.Chr.) a fost al 41-lea împărat al Imperiului Roman şi a domnit împreuna cu tatăl său Valerian între 253-260 p.Chr. şi singur de la 260 la 268 p.Chr.. El a domnit în timpul crizei din secolul al treilea, care aproape a provocat prăbuşirea imperiului. Deşi a câştigat un important număr de victorii militare, el nu a reuşit să prevină secesiunea provinciilor importante, iar Imperiul Roman a fost la un pas de dezintegrare.

Inspirat de războinicii sarmați sau sasanizi, foarte mobili pe caii lor, împăratul Gallienus a dorit să creeze un corp mobil de luptători ecveștri (de la lat. ecvus – cal), numit comitatus. Ca Maestru al Grajdurilor Imperiale, Aureolus a fost persoana potrivită pentru a lucra cu Gallienus în dezvoltarea acestui concept pentru crearea unei forțe autonome de călăreți, ca o întreagă armată de câmp extrem de mobilă, sub controlul direct al împăratului. Aureolus a primit comanda acestei armate de călăreți (equites). El a fost primul comandant al acestui tip de armată din istoria imperiului roman, predecesoarea armatelor de cavalerie din următoarele şaptesprezece secole. Baza sa era la Mediolanum (astăzi Milano).

equites
Aureolus şi-a lăsat pentru prima dată amprenta în istorie în 258 p.Chr. sau 260 p.Chr.(data este incertă), când cavaleria sa a fost principala responsabilă pentru înfrângerea uzurpatorului Ingenuus în Bătălia de la Mursa (astăzi Osijek, în Croația). Se spune ca rebeliunea lui Regalianus din 260 p.Chr. a fost de asemenea înfrântă de armata de cavalerie a lui Aureolus.

Apoi în primavara anului 261 p.Chr. împăratul Gallienus l-a trimis din nou pe comandantul său de succes Aureolus să înfrângă alti doi uzurpatori, Macrianus şi Quietus, ale căror legiuni din Siria intraseră în Moesia. Aureolus a învins armata Macrianilor în bătălia decisivă care a fost purtată în primăvara sau la începutul verii anului 261 p.Chr., undeva în zona centrală a Balcanilor, cel mai probabil în Iliria, cu toate că Zonaras o localizează în Panonia. Armata rebelilor, era mărită de efectivele legiunilor provinciilor dunărene, care sprijiniseră mai înainte rebeliunile lui Ingenuus şi apoi a lui Regalianus. Efectivul acestei armate era, probabil, de cel puțin 30.000 de oameni. Lui Aureolus i-ar fi fost necesară o forță mult mai puternică decât armata sa de cavalerie, ca să-i atace şi să-i învingă. Gallienus pare să-i fi dat lui Aureolus mână liberă în zdrobirea rebelilor şi probabil că i-a încredințat o forță care s-a dovedit suficientă. În orice caz, armata uzurpatorilor a fost învinsă şi predată, iar cei doi lideri ai lor au fost ucişi. Victorios, Aureolus a încorporat în trupele sale soldați ai oponenților săi, iar forțele garnizoanelor dunărene au fost pacificate. Deşi revolta acestora era un pericol major pentru domnia lui Gallienus, generalul Aureolus este cel creditat cu suprimarea Macrianilor pentru că lui i-a fost dată responsabilitatea exclusivă pentru campania împotriva acestora.                                                                  Un alt uzurpator al tronului imperial a fost Postumus, care se autoproclamase împărat în 260 p.Chr. şi care conducea un teritoriu rupt din imperiul roman, autodenumit imperiul gallic. Gallienus a lansat împotriva lui două campanii, între anii 262 p.Chr. şi 265 p.Chr. fără a reuşi să-l elimine sau să-l învingă. Emisiunile monetare de la sfârşitul anului 265 p.Chr. ale lui Postumus prin care celebrează victoria asupra lui Gallienus, confirmă acest fapt. În orice caz, faptul că Postumus era principalul responsabil pentru uciderea lui Saloninus, fiul lui Gallienus, a făcut ca disputa lor să fie extrem de personală. Fiul împăratului, reprezentantul autoritătii imperiale cu titlul de cezar, împreună cu Silvanus, prefectul pretorian însărcinat să-l protejeze, au fost victime ale soldaților lui Postumus la cucerirea oraşului Cologne.

 Împotriva lui Gallienus

După înfrângerea rebelilor Macriani din 261 p.Chr., împăratul  Gallienus l-a trimis pe comandantul armatei de cavalerie Aureolus, probabil în anul 262 p.Chr., împotriva lui Postumus în încercarea de a-l zdrobi pe uzurpator şi imperiul său gallic. După un oarecare succes inițial împotriva lui Postumus, această primă încercare a eşuat, s-a afirmat, din cauza „nepăsării” lui Aureolus. Lui i s-a reprosat că nu a acționat suficient de energic pentru a obține o victorie completă, dându-i astfel lui Postumus răgazul să se replieze şi să se salveze de la dezastru. Probabil că împăratul nu i-a iertat niciodată lui Aureolus eşecul suprimării lui Postumus, considerat ucigaş al fiului său, fapt care pare să fi condus ulterior la retrogradarea şi eventuala abandonare a lui Aureolus de către Gallienus în 267 p.Chr..
S-a sugerat adesea că încă din această etapă Aureolus îl vedea pe Gallienus deplasat ca împărat şi că el ar fi permis în mod deliberat uzurpatorului galic să se sustragă de la distrugere. Totuşi, este posibil că în urma acestei campanii Aureolus să fi reuşit să-i izgonească pe Jutungi din provincia alpină Raetia, recuperată din imperiul gallic, fapt care în cazul lui Gallienus pare să fi eşuat, deşi acesta îşi dorise de mult controlul asupra Raetiei, considerand că Jutungii reprezintă o amenințare directă pentru Italia şi Roma.

O a doua campanie, în anul 265 p.Chr., condusă de Gallienus însuşi, de asemenea părea să fie în avantaj fata de Postumus, dar în timp ce îl asedia într-un oraş din Gallia (probabil Augusta Treverorum), Gallienus a fost rănit şi forțat să se retragă. După această a doua încercare eşuată, Gallienus nu s-a mai confruntat cu Postumus.
Conspirația lui Claudius, împreună cu prefectul pretorian – Aurelius Heraclianus şi Aurelianus, care urma să-l coste pe Gallienus chiar viața, sugerează că a existat tot mai mult convingerea, la cel mai înalt nivel al armatei din anii 260, că Gallienus nu se mai potrivea cu ceea ce trebuia să fie de regulă un împărat roman şi se poate foarte bine ca şi Aureolus să fi împărtăşit această convingere.

Poate, ca dac, Aureolus a fost ofensat şi de politica lui Gallienus, aceea de retragere a legiunilor din garnizoanele dacice în jurul anului 260 p.Chr., pentru a-şi întări armata din teritoriu pentru apărarea Italiei, permitând astfel incursiunile barbare în Dacia. Dovezile numismatice confirmă acest fapt, cu observația că este posibil ca retragerea legiunilor să se fi întâmplat chiar mai devreme. Astăzi se ştie cu certitudine că Gallienus în anul 257 p.Chr. a închis monetăria din Colonia Samizegetusa Ulpia Traiana, capitala Daciei romane, monetărie care funcționase neîntrerupt din 246 p.Chr. de la înființarea ei de către împăratul Philip Arabul. Ultimele monede cu legenda PROVINCIA DACIA emise aici, în numele împăraților Valerianus şi Gallienus poartă pe revers în exergă AN XI, anul al 11-lea al erei locale dacice, socotit de la înființarea monetăriei. Este un indiciu clar privind intenția împăraților Valerianus si Gallienus de retragere din Dacia în anii următori. Într-adevăr după anul 260 p.Chr. în timpul lui Gallienus, când Imperiul Roman era slăbit din cauza tulburărilor interne, mare parte a Daciei a căzut în mâinile năvălitorilor goți şi a altor migratori. Probabil că şi acest resentiment l-a determinat pe Aureolus să creadă că Gallienus şi-a pierdut dreptul său divin la domnie.

Aureolus a fost victima colaterală a unei conspirații a cărui principal autor a fost Claudius. Doua surse (Zosimus I.40 și Zonaras XII.25) raportează că conspirația a fost organizată de Heraclianus, Claudius şi Aurelian. Scopul era înlăturarea de la domnie a lui Gallienus prin crimă chiar, dar acesta era înconjurat încă de supuşi loiali. Unul dintre aceşti supuşi loiali împăratului era Aureolus, strălucitul general, comandantul armatei de cavalerie. Invidioşi pe victoriile obținute de Aureolus care-l făcuseră cunoscut în tot imperiul, Claudius şi Aurelianus vedeau în el un posibil rival în obținerea tronului imperial după dispariția împăratului în funcție. Soluția era sădirea neîncrederii între Gallienus și Aureolus, dezbinarea celor doi şi îndepărtarea lui Aureolus. Claudius şi Aurelianus au fost cei care i-au sugerat lui Gallienus că Aureolus l-a făcut scăpat pe Postumus sau că face parte dintr-o conspirație împotriva lui. (“Lingușirea este plata anticipată a trădării”- scria istoricul român Nicolae Iorga în cugetările sale.)

În orice caz, Aureolus pare să fi pierdut încrederea lui Gallienus ca urmare a eşecului său de a-l distruge pe Postumus în Gallia în 262 p.Chr.. Dând crezare celor care se vor dovedi ulterior călăii săi, Gallienus l-a îndepărtat pe Aureolus de la comanda cavaleriei şi l-a numit comandant al legiunilor provinciei Raetia în anul 267 p.Chr.. Comanda cavaleriei sale i-a fost dată lui Claudius, apoi lui Aurelianus, ambii deveniți, pe rând, împărați.

Pierderea comenzii cavaleriei de elită pentru care făcuse atât de mult ca să o creeze şi pe care a condus-o atât de strălucit, trebuie să fi părut o retrogradare umilitoare pentru Aureolus. Căzut în dizgrație, abandonat de împărat, izolat de cavaleria sa, este cert că Aureolus şi-a pierdut speranța unei apropieri. Este posibil ca toate acestea, să fi determinat infidelitatea sa față de împăratul Gallienus şi trecerea în altă tabără. Aureolus a simtit nevoia să se revolte şi să-şi caute un aliat. Totuşi nu se poate spune cu siguranță care au fost motivele pentru care Aureolus a organizat rebeliunea împotriva lui Gallienus. Este posibil să fi fost pure resentimente la retrogradarea lui după atacul asupra lui Postumus, combinate cu convingerea că politicile militare ale lui Gallienus au subminat apărarea Daciei şi a provinciilor Ilire, şi cu faptul că Gallienus nu mai avea valoarea de lider care se aștepta de la el.

Între 267 p.Chr. și 269 p.Chr. au avut loc două invazii masive ale triburilor de goți şi heruli pe teritoriul roman. Primul val a venit în timpul domniei lui Gallienus în 267 p.Chr. şi a început când herulii, un popor germanic nomad, s-au alăturat hoardelor de goți la devastarea coastelor Mării Negre şi Mării Egee. Bandele războinice amestecate au atacat Bizanțul şi Cyziscus, ajungând până în sudul Greciei. O armata ateniană, condusă de istoricul Dexippus, i-a împins pe invadatori spre nord, unde au fost interceptați de armata lui Gallienus, care a câștigat o victorie importantă în apropierea râului Nestos, la granița dintre Macedonia şi Tracia, cu ajutorul cavaleriei dalmațiene. Contingentele de goți din est au fost decimate abia doi ani mai târziu, în Bătălia de la Naissus, în 269 p.Chr. de armata împăratului Claudius, victorie în urma căreia şi-a luat numele de Gothicus.                           Înainte de a porni campania din anul 267 p.Chr. împotriva herulilor care invadaseră provinciile dunărene în număr mare, Gallienus i-a lăsat lui Aureolus sarcina de a apăra Alpii şi nordul Italiei împotriva unui posibil atac al lui Postumus.

Aureolus

Aureolus imaginat de Guillaume Rouillé in Promptuarium iconum insigniorum in anul 1553

Legiunile din provincia Raetia revoltate împotriva împăratului Gallienus l-au proclamat împărat pe Aureolus la sfârşitul anului 267 p.Chr. El a pornit din provincia Raetia invadând nordul Italiei, unde şi-a reluat vechea lui bază, cea de la Mediolanum. Oricum, este posibil ca pe termen lung consecințele rebeliunii lui Aureolus să fi fost mai grave, prin faptul că a expus Raetia invaziei Alamanilor, care şi-au continuat raidul în forță chiar în Italia în anul următor, în primele luni ale domniei lui Claudius Gothicus.
De la Mediolanum, Aureolus s-a declarat aliat al lui Postumus şi l-a invitat pe acesta să-l înfrunte pe Galienus pentru tronul Imperiului, cu sprijinul său. Oraşul Mediolanum cu Italia de nord şi provincia Raetia ar fi fost de mare importanță pentru Postumus dacă intenționa să mărşăluiască spre Roma.                                                                                                La atelierele monetăriei imperiale din Mediolanum (Milano) Aureolus ca împărat proclamat de armate, a emis monede purtând imaginea lui Postumus, cu apel la credința foştilor săi tovarăşi de cavalerie (equites – călăreți) pe revers. Acest lucru pare să fi fost ideea lui Aureolus pentru că Postumus nu s-a gândit niciodată să stimuleze loialitatea cavaleriei în acest fel. Luând în considerare aceste emisiuni monetare de la Mediolanum, pare probabil că Aureolus a făcut acest gest sfidător numai atunci când Postumus nu a reuşit să profite de criza din Italia. Nu se cunosc motivele pentru care Postumus a rămas rezervat: neîncrederea în Aureolus, teama de a se angrena într-un război de mare anvergură şi pierderea tronului său în cazul unei înfrângeri sau comoditatea şi suficiența de a-şi conduce în linişte imperiul său gallic.

În orice caz, indiferent de motiv, Postumus nu a profitat de aceasta oportunitate de aur, a ignorat invitația lui Aureolus şi nu a acționat în nici un fel: nici să conteste în nume propriu domnia lui Gallienus, nici să-l sprijine pe Aureolus în rebeliunea sa. Aureolus a acționat ca adjunct al lui Postumus până în ultimele zile ale revoltei sale, când pare să fi revendicat tronul pentru el însuşi. Impresia care rămâne după parcurgerea informațiilor şi a dovezilor referitoare la acest episod al istoriei, este că, doar Aureolus a visat la o alianță cu Postumus, pentru că se pare că relația nu era biunivocă. Nu avem dovezi care să ateste că şi Postumus îl considera aliat pe Aureolus, ba chiar a lăsat impresia că l-a ignorat total pe acesta.

Ca să-şi apere tronul, Gallienus a pornit spre Italia, nevoit fiind să întrerupă campania sa împotriva goților din Balcani în cel mai critic moment, pentru a se confrunta cu Aureolus. Nesusținut de Postumus, Aureolus a fost învins de Gallienus într-o luptă pe râul Adda la est de Milano, într-un loc cunoscut de secole ca Pontirolo (din limba latină Pons Aureoli, adica Podul lui Aureolus). Apoi Aureolus s-a retras în Mediolanum unde a fost asediat de armata lui Gallienus (inclusiv de cavaleria în crearea căreia Aureolus avusese un rol esențial şi la loialitatea căreia apela acum în zadar). 

Apoi, evenimentele de la Mediolanum au început să se deruleze cu repeziciune: asasinarea lui Gallienus şi proclamarea lui Claudius al II-lea ca împărat, înfrângerea şi asasinarea lui Aureolus.

Complotul şi asasinarea împăratului Gallienus 

Înainte de sfârşitul verii anului 268 p.Chr., în timpul asediului oraşului  Mediolanum împăratul Gallienus a fost asasinat într-un complot al comandanților de cel mai înalt rang, în care Claudius a fost aproape sigur un prim motor.                                                             A fost răspândit în tabără zvonul că forțele lui Aureolus părăsesc orașul, iar Gallienus şi-a părăsit repede cortul fără garda sa de corp, pentru a da ordinele necesare, când din întuneric a fost lovit mortal de Cecropius, comandantul Dalmațienilor.

În septembrie 268 p.Chr., Claudius a fost desemnat tribun militar de armata imperială care-l asedia pe Aureolus în Mediolanum. Se spune că şi-a câştigat poziția și respectul soldaților prin faptul că era puternic fizic, dar mai ales crud. A reuşit să-i succeadă lui Gallienus la tron şi este cunoscut în istorie sub numele de Claudius Gothicus. Potrivit lui Aurelius Victor şi Zonaras, auzind vestea că Gallienus a murit, Senatul de la Roma a ordonat repede executarea familiei sale (inclusiv pe fratele Valerianus cu fiul său Marinianus) şi pe susținătorii lor, pentru a intra în grațiile noului împărat Claudius, şi asta, chiar înainte să primească mesaj de la acesta să le cruțe viața şi să-l zeifice pe predecesorul său.

Gallienus nu a fost tratat în mod favorabil de către istoricii antici, parțial din cauza secesiunii Galliei şi Palmyrei şi incapacitații lui de a le recâștiga. Deşi considerat un împărat slab, el a reuşit totuşi să-şi păstreze tronul timp de 15 ani, în ciuda tulburărilor provocate în imperiu de invaziile barbare şi de cei treizeci de uzurpatori ai tronului imperial.

Asasinarea lui Aureolus

Cum era de asteptat, complotului lui Claudius i-a căzut victimă şi Aureolus. Sfârșitul lui a venit atunci când a incercat să se predea în septembrie 268 p.Chr. lui Claudius. Aureolus a fost ucis de Garda Pretoriană, se presupune, ca răzbunare pentru revolta împotriva lui Gallienus, în realitate ca un serviciu adus noului împărat. În aparență, Pretorienii şi-au luat singuri libertatea de a-i lua viața lui Aureolus înainte ca noul împărat Claudius să-i decidă soarta. Garda Pretoriană a fost o forță militară folosită în Imperiul Roman pentru paza şi securitatea împăratului. A fost desființată de împăratul Constantin I, în anul 312 p.Chr., tocmai ca urmare a implicării lor în asasinarea împăraților sau în desemnarea lor.
Sursele antice care se referă la Aureolus sunt limitate, iar informațiile pe care le oferă sunt adesea contradictorii. Printre acestea se numără Historia Augusta, Zonaras – epitomă și Zosimus – Historia Nova. Cariera sa, în special rebeliunea lui finală, a fost prezentata pe scurt în biografia lui Gallienus, a lui John Bray.

Lucrurile pe care le evită mental persoanele puternice

Nu pierd timpul compătimindu-se

N-ai să întâlnești oameni puternici mental care să se plângă de circumstanțele în care se găsesc sau să insiste asupra faptului că nu au fost tratați cum trebuie. Ei au învățat să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile și rezultatele lor și au o înțelegere intrinsecă a faptului că, adesea, viața nu e corectă. Ei sunt capabili să iasă din situațiile dificile cu conștiință de sine și recunoștință pentru lecțiile învățate. Când o situație se termină rău, ei răspund cu expresii cum ar fi „Ei, bine…” Sau poate, pur și simplu, „Mergem mai departe!”

 

Nu-și cedează puterea

Oamenii puternici psihic evită să dea altora puterea de a-i face să se simtă inferiori sau prost. Ei înțeleg că detin controlul asupra acțiunilor și emoțiilor lor. Ei știu că puterea lor stă în capacitatea de a-și gestiona modul în care răspund.

 

Nu sunt timizi în fața schimbării

Oamenii puternici psihic îmbrățișează schimbarea și întâmpină provocarea. Cea mai mare „frică” a lor – dacă au una – nu este de necunoscut, ci de a deveni impasibili și de a stagna. Un mediu de schimbare și chiar incertitudinea poate energiza o persoană puternică mental și scoate ce e mai bun din ea.

 

Nu își pierd energia cu lucruri pe care nu le pot controla

Oamenii puternici mental nu se plâng (mult) de traficul îngreunat, de bagajele pierdute sau, mai ales, de alte persoane, pentru că ei își dau seama că toți acești factori sunt dincolo de controlul lor. Într-o situație proastă ei își dau seama că singurul lucru pe care îl pot controla este întotdeauna propriul lor răspuns și atitudinea pe care o au, și folosesc aceste atribute cât se poate de bine.

 

Nu se preocupă să le facă altora pe plac

Cunoști persoane care caută mereu să facă pe plac celorlalți? Sau invers, oameni care provoacă neplăceri altora ca o modalitate de a-și consolida propria imagine de putere? Nici o poziție dintre acestea nu este cea bună. O persoană puternică mental se străduiește să fie bună și corectă și să îi mulțumească pe alții, după caz, dar nu îi este teamă să-și susțină poziția. Ei sunt capabili să reziste posibilității ca cineva să se supere din cauza lor și să navigheze prin această situație cu grație.

 

Nu le este teamă să își ia riscuri calculate

O persoană puternică mental este dispusă să își asume riscuri calculate. Acesta este un lucru cu totul diferit de acela de a sări cu capul înainte în riscuri prostești. Cu puterea sa mentală, o persoană poate să evalueze riscurile, avantajele cât și dezavantajele, și să ia în calcul cele mai rele scenarii înainte de a stabili măsuri.

 

Nu trăiesc în trecut

Ai nevoie de forță să îți accepți trecutul și, în special, să înveți din experiențele trecute. O persoană puternică mental însă, evită să își împotmolească energia mentală în dezamăgiri trecute sau în fantezii legate de zilele de glorie de altădată. Ei își investesc majoritatea energiei în a crea un prezent și un viitor optim.

 

Nu fac aceleași greșeli din nou și din nou

Știm cu toții definiția nebuniei, nu? Este atunci când faci același lucru sperând că vei obține un rezultat diferit și mai bun decât înainte. O persoană puternică mental își asumă întreaga responsabilitate pentru comportamentul din trecut și este dispusă să învețe din greșeli. Cercetările arată că abilitatea de a fi auto-reflexiv într-un mod precis și productiv este una din cele mai mari forțe ale managerilor și antreprenorilor de succes.

 

Nu se simt iritați de succesul altor persoane

Ai nevoie de tărie de caracter să simți bucurie autentică și entuziasm pentru succesul altora. Oamenii puternici mental au această capacitate. Ei nu devin geloși și nu poartă pică altora atunci când aceștia reușesc (deși pot învăța din ceea ce ei au făcut bine). Sunt dispuși să lucreze din greu pentru propriile șanse la succes, fără a se baza pe comenzi rapide.

 

Nu renunță după un eșec

Fiecare eșec este o șansă de a îmbunătăți. Chiar și cei mai mari antreprenori sunt dispuși să admită că eforturile lor timpurii le-au adus multe eșecuri. Oamenii puternici mental sunt dispuși să eșueze din nou și din nou, dacă este necesar, atâta timp cât experiența de învățare de la fiecare „eșec” îi poate duce mai aproape de obiectivele lor finale.

 

Nu le este teamă de timpul petrecut în singurătate

Oamenii puternici mental se bucură și chiar prețuiesc timpul petrecut singuri. Ei folosesc aceste perioade pentru a reflecta, a planifica și pentru a fi productivi. Cel mai important, fericirea și stările lor de spirit nu depind de alții. Ei pot fi fericiți cu alții, dar pot fi fericiți și singuri.

 

Nu simt că lumea le datorează ceva

În special în economia actuală, managerii și angajații de la fiecare nivel încep să realizeze că lumea nu le datorează un salariu, un pachet de beneficii și o viață confortabilă, indiferent de pregătirea și școlarizarea lor. Oamenii puternici mental intră în lume pregătiți să lucreze și să aibă succes pe meritele lor, în fiecare etapă a jocului.

 

Nu se așteaptă la rezultate imediate

Fie că e vorba de un plan de antrenament, un regim nutrițional sau de a începe o afacere, oamenii puternici mental se implică pe termen lung. Ei își folosesc energia și timpul în doze măsurate și sărbătoresc fiecare piatră de hotar de care trec, fiecare limită pe care o depășesc pe drumul succesului.

 

A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort. A fi fericit înseamnă a te devota, a nu exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe tine însuţi şi a te sechestra în infern.

POVESTE DESPRE BOALA LUI CALACHE

ARE BOALA LUI CALACHE !

“Are boala lui Calache !”- este o expresie legată de o glumă a istoriei, de un episod hazliu petrecut probabil cu secole în urmă. Să spunem că e doar o poveste. Contextul istoric în care se desfaşoară povestea are un colorit specific Ţărilor Române în secolul al XVII-lea.

 

ISTORIE

De pe la mijlocul secolului al XIV-lea, când Poarta Otomană a atins o maximă influenţă, ideea de domnie în Ţările Române a suferit mai multe schimbări radicale. Domnia, fiind doar o funcţie administrativă în concepţia otomană, nu a mai fost considerată un atribut exclusiv al voinţei divine, depinzând acum doar de voinţa Sultanului. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, pe măsură ce dominaţia otomană s-a accentuat, autoritatea domnului s-a restrâns, iar boierii exercitau o tutelă asupra domnului prin faptul că susţineau anumiti candidaţi la tron. Dacă la început, în Sfatul domnesc erau foarte importanţi boierii fără dregătorii, în secolul al XV-lea acestia au fost eliminaţi treptat în favoarea dregătorilor domniei (mari boieri cu dregătorii), iar în secolul al XVI-lea Sfatul domnesc era numit tot mai frecvent “Divan”.

Boieri-de-rang-inferior

La 1592, un observator italian notează că vechea ordine e înlăturată “şi cine poate mai mult prin forţa banilor, acela ajunge să fie principe (…), cel care deține atunci statutul care se pare că place Domnului [e chi puo più con forza di danari, quello ottiene di esser principe (…) il quale di poi possiede lo stato quanto pare e piace al Signore (…).] Aceste împrejurări vor provoca la sfârşitul secolului, reacţia boierimii în ambele principate şi încercarea de a stabili un regim de domnii alese şi de Stări, după modelul ardelean şi polon, care în cele din urmă va fi înăbuşită de aceeaşi asuprire turcească, dar care va lăsa urme în formele constituţionale ale vieţii de stat din aceste ţări, până în epoca fanariotă. – din lucrarea lui Gheorghe I. Brătianu – Sfatul Domnesc si Adunarea Stărilor in Principatele Române

Spre sfârşitul acestui secol pătrunderea tot mai masivă în slujbe şi posturi de răspundere, a elementelor străine, a grecilor şi levantinilor, creditori ai Domnilor trimişi de Poartă, care îşi recuperau, prin organele unei fiscalităţi exigente, sumele puse la dispoziţia candidatului pe care l-au sprijinit şi „finanţat”,  a generat o reacţie a autohtonilor, a boierilor „de ţară” împotriva „veneticilor”. Reacţia boierimii şi revendicarea ei hotărâtă privind răspunderile cârmuirii nu era îndreptată numai împotriva domniei, instrument al asupririi otomane, dar cu deosebire contra creditorilor străini, executori ai monopolului impus de Poartă asupra produselor ţării şi mai ales contra intermediarilor obligaţi ai turcilor – grecii. Sub acest nume se confundă de altfel toţi „veneticii” sosiţi din Răsărit, sprijinitori interesaţi ai Domnului investit la Constantinopol, şi pentru aceasta aspiranţi la slujbe şi venituri remuneratorii: levantini, arnăuţi, rumelioţi, exercitându-şi capacităţile negustoreşti şi financiare în serviciul Porţii şi spre câştigul propriu. Cu mult înainte de vremea Fanarioţilor – atât de huliţi şi adesea pe nedrept – s-a produs în ţările române o imigrare masivă de orientali, care foloseau în general limba greacă, şi care stârneau adversitatea hotărâtă a autohtonilor.

Într-o scrisoare de la 1590 a raguzanului Giovanni Marini Poli, aflăm lista principalilor boieri moldoveni şi munteni, – 27 în Muntenia, 15 în Moldova – începând cu marele ban al Craiovei în Ţara Românească şi cu marele vornic în Moldova si care se încheie cu observaţia semnificativă: „Toţi aceştia sunt autohtoni. Astăzi însă slujbaşii mai mari sunt străini şi în cea mai mare parte greci vicleni.”(„Questi tutti sono nativi del paese. Hoggidi li officiali maggiori sono forestieri e maggior parte greci perfidi.”) – Gheorghe I. Brătianu – Op. citată.

Ostilitatea împotriva concurenţei străine şi a sistemului fiscal abuziv a determinat tratatul lui Sigismund Báthory din 1595 care prevedea în mod expres excluderea grecilor din funcţiuni, după ce provocase „prigoana” prin care a început domnia lui Mihai Viteazul. Pentru scurt timp Mihai Viteazul a reuşit să refacă autoritatea domniei, dar după dispariţia sa, raportul dintre domnie şi boieri s-a modificat din nou în favoarea celor din urmă.

În prima jumătate a secolului al XVII-lea, principalele demnităţi domneşti ale Ţării Româneşti erau ocupate în special de greci. Dupa 1611, domnitorul Radu Mihnea deschisese din nou portile grecilor şi levantinilor cu care se înrudea. Acest fapt a provocat o energică împotrivire din partea boierilor „de ţară”, autohtoni. Mişcările împotriva grecilor, înregistrate atât în Ţara Românească cât şi în Moldova, în deceniile următoare, în dezvoltare paralelă cu tendinţa de a îngrădi puterea Domniei, ocrotitoare a străinilor, au continuat până către sfârşitul secolului al XVII-lea. În concluzie, în secolul al XVII-lea boierimea a fost cea care a dominat viaţa politică şi social-economică în Ţările Române. Rolul politic al boierimii va continua să-şi aducă contribuţia la judecarea şi rezolvarea intereselor obşteşti, până şi în epoca fanariotă. De fapt, boierimea a fost singura clasă politică în Ţările Române  timp de sute de ani, de la întemeiere şi până după Primul Război Mondial.

În această epocă în care boierii autohtoni  îşi cumpărau domnia în Ţările Române de la Înalta Poartă, una dintre caracteristicile principale ale acestui regim politic a fost influenţa grecească. Acest aspect va deveni ulterior şi mai pregnant odată cu epoca fanariotă, prin grecizarea domniei şi a Sfatului domnesc, a bisericii, a culturii şi a învăţământului. Urmele trecerii grecilor prin Ţările Române sunt prezente încă şi astăzi prin nume ca Andronache, Costache, Condurachi, Hurmuzachi, Mihalache, Manolache, Tudorache, Vasilache, acestea având la origine un nume de botez care a primit un sufix diminutival de tip „achi” sau „ache”.  Forma „achi” este mai  veche şi mai apropiată de limba greacă, pe când „ache” este adaptarea românească ulterioară.

 

POVESTE DESPRE BOALA LUI CALACHE

Ne aflăm în secolul al XVII-lea. Povestea începe cu Mihalache, tatăl lui Calache, pe care îl chema de fapt Mihail, dar căruia, după moda grecească, i s-a zis Mihalache. În urmă cu patruzeci de ani fusese un om de rând, cu doar o brumă de avere primită de la părinţi. Deloc şcolit, dar cu o inteligenţă înnăscută, îşi propusese să izbândească în viată. Îi pusese Dumnezeu mâna în cap când îsi deschisese un han la drumul mare, drumul principal pe care treceau rădvanele luxoase, trase de multi cai, ale marilor boieri chemaţi la Divanul domnesc şi care, în drumul lor spre capitală, poposeau aici pentru o noapte. Erau boieri pământeni, de viţă veche, din cele mai mari familii boiereşti ale Olteniei şi Munteniei, chemaţi la Bucureşti  să rezolve problemele ţării. An după an, tot mai multe caleşti opreau, tot mai mulţi boieri trăgeau la hanul lui Mihalache, multumiţi de primire, de iatacuri, de mâncarea şi de vinul bun însoţite de cântecele lăutarilor. Afacerea crescuse tot mai mult şi pentru faptul că Mihalache conştient fiind de norocul care dăduse peste el, încerca cu tot dinadinsul să se facă tot mai util înaltelor feţe boieresti. Mihalache construise special iatacuri cu crivaturi şi aşternuturi mereu curate, cu perne mari şi moi, pe placul boierilor. Avea în curtea hanului, mai la o margine, adăposturi pentru argaţi şi grajduri unde caii erau bine hrăniţi şi ţesălati.

Boier muntean

 

Ani în sir îi slugărise Mihalache pe marii boieri, dar încet-încet începuse să facă avere. Din banii câştigaţi la han a tot cumpărat pământ şi vite, care, bine administrate i-au adus alti bani şi uite-asa, a ajuns să fie stăpânul unor moşii întinse, cu zeci de sate. Acum însă, după patruzeci de ani de trudă, Mihalache era un om bogat şi i se spunea Jupân Mihalache. Pe marii boieri îi primea acum la conacul său. Hanul la drumul mare nu mai era interesant pentru jupân Mihalache, demult fiind lăsat pentru călătorii de rând. Mihalache nu mai era de mult hangiu, hangiul se transformase în boier. Deşi boier făcut nu născut, cu averea nemăsurată pe care o avea, jupânul se simtea egalul marilor familii boiereşti din toată Ţara Românească. Şedea la conac impreună cu jupâneasa şi cele doua odrasle ale sale, înconjuraţi de o armată slujitori în casă, de argaţi şi de robi ţigani. Instinctul lui de parvenit îi dictase să se alăture clasei stăpânilor. Împrumutase modul de viaţă şi manierele boierimii, îsi şcolise odraslele la cele mai bune şcoli din ţinut. Băiatul, odrasla sa preferată, pe nume tot Mihalache, alintat Calache, crescut în puf ca un prinţ, era lumina ochilor jupânului Mihalache. Calache, acum adult,  era un tip potrivit de înalt, dar trupeş, aproape gras, cu o faţă rotofeie. Deşi inteligent şi cu maniere de boier, nu făcuse nimic în viaţa lui, nu mişcase un deget. La cei peste treizeci de ani ai săi, Calache era un tip de o indolenţă nerușinată, de o lene monumentală. Era un mare mâncău şi un băutor de vin fără pereche. Singura lui preocupare era să mănânce bine, să bea bine şi să asculte muzică lăutărească, până spre ziuă. După atâta “oboseală”, îi plăcea să doarmă până la orele amiezii, când o lua de la capăt.

În călătoriile lor, marile familii boiereşti se opreau acum la conacul lui Mihalache, unde se încingeau niste chiolhanuri de le mergea vestea în tot ţinutul. Calache, tânărul boier, avea grijă să nu lipsească de la niciunul din acestea.

Boier

Jupânul Mihalache, ca fost hangiu, era un tip obedient, dar şi viclean, avea secretele lui. Se gândise mereu să acceadă tot mai sus în rang, iar dacă el era acum bătrân şi neşcolit, îsi dorea ca măcar odrasla sa, Calache, să ajungă mare dregător, acolo în capitală, la cârma ţării.

Ocazia nesperată s-a ivit din senin, când tronul ţării era vacant, iar cele două partide, cea a dregătorilor greci şi cea a boierilor de ţară, nu cădeau nicicum la învoială privind boierul propus a fi Domn. Marii boieri chemati la Divanul domnesc se porniseră spre capitală, iar ultimul popas în călătoria de câteva zile, înainte de-a ajunge la destinaţie, era tocmai conacul prietenului lor, Jupân Mihalache. Fiindcă se nimeriseră în acelaşi timp la conacul lui Mihalache mare parte dintre participanţii la Divanul domnesc, întâlnirea era o avanpremieră la ce avea să fie câteva zile mai târziu în capitală. Printre mâncaruri alese şi clinchet de pahare bătrânii boieri ce poposiseră la conacul lui Mihalache discutau despre cea mai arzătoare problema a ţării: cine să fie domnul ales.

– Unii dintre noi, cei de faţă, suntem prea bătrâni ca să ne mai înhămăm la treburile ţării, dar nu putem fi de acord cu alegerea unui Domn care să fie omul grecilor. Nouă ne trebuie un Domn pământean, dar nu unul prea copt şi autoritar, ci unul tânăr, care să asculte poveţele şi nevoile noastre.

boieri

Trăgând cu urechea la spusele marilor boieri, Mihalache îşi spuse că acela e momentul mult asteptat. După ce făcu semn feciorilor de casă să umple paharele aleşilor oaspeţi cu vinul său cel mai bun, pregătit special pentru asemenea prilejuri, îşi făcu apariţia în sala de ospeţe a conacului, intervenind în discuţie:

– Măriţi boieri dumneavoastră, închin paharul multumind lui Dumnezeu, că mi-aţi făcut din nou onoarea de a călca pragul umilei mele case.

Boierii, flataţi de gazda lor, luară paharele cu vin şi le dădură peste cap cu sete.

– Boieri dumneavoastră, mă cunoaşteţi de-o viaţă, am fost şi sunt un slujitor credincios al domniilor voastre. Ca gazdă a acestei distinse întruniri m-am gândit mult la problema care vă frământă, alegerea noului Domn şi am găsit leac, ştiu omul potrivit.

– Pe cine ? Cine? Spune repede! – săriră boierii cu mare curiozitate.

– Vă trebuie un tânăr boier pământean, ştiutor de carte, un om deştept, cuminte şi ascultător, care să nu iasă din poruncile domniilor voastre.

– Aşa este! Spune Jupâne Mihalache!

– Boieri dumneavoastră, mi-aţi face o mare bucurie dacă aţi zăbovi niţel asupra umilei mele propuneri. Fiul meu, Calache, este exact omul care vă trebuie!

Se lăsă linistea, boierii se priveau unii pe alţii. Jupânul Mihalache continuă:

– Nu există în niciun ţinut din ţara asta un om mai potrivit ca el, corespunde întrutotul dorinţelor domniilor voastre şi ţineti minte, Calache n-ar ieşi din porunca domniilor voastre. Totuşi, trebuie să vă mărturisesc, Calache are o boală: îi place să mănânce şi să bea bine, să se veselească.

– Păi asta nu-i boală, tuturor ne place să mâncăm, să bem şi să ne veselim. Ăsta-i semn de sănătate! – zise un boier ameţit deja de aburii vinului vechi şi tare.

Cerând un scurt răgaz pentru sfat, boierii s-au retras într-un iatac alăturat. După ce s-au sfătuit în taină, cântărind avantajele şi dezavantajele propunerii, reveniră în sala de ospete, iar cel mai în vârstă dintre boieri glăsui:

– Jupân Mihalache, eşti în stare să-i cumperi domnia de la Înalta Poartă din Stambul? Ai haraciul pentru Înalta Poartă şi peşcheşurile pentru Măritul Sultan şi Marele Vizir?

– Măriti boieri, am agonisit o viată, iar pentru asta sunt gata să-mi pun la bătaie întreaga avere. Mă pun chezaş că voi avea plata întreagă!

– Jupân Mihalache, dacă-i aşa şi dacă zici că înainte de toate e un băiat ascultător şi că nu va ieşi din porunca domniilor noastre şi-n plus, îi place să mănânce şi să bea, atunci ne-am înteles, Calache e omul nostru! Calache să fie Domn! Trăiască Domnul Calache!

– Trăiască! – au strigat ceilalţi boieri în cor ridicând paharele.

Tatăl viitorului Domn, bătranul Jupân Mihalache, “uitase” să specifice boierilor electori un lucru esenţial: că boala lui Calache era boală grea, că odrasla sa numai atât ştia să facă: să manânce, să bea şi să se veselească.

După câteva zile, boierii olteni, convinşi că propunerea lor pentru noul Domn este cea mai potrivită, au reuşit să-i convingă şi pe ceilalţi boieri şi înalţi dregători pământeni din Divan şi, cu toată împotrivirea dregătorilor străini, l-au ales pe Calache drept Domn al ţării. Aşa a ajuns Calache, fiul hangiului Mihalache, domn pe tronul Basarabilor. Jupânul Mihalache nu-şi încăpea în piele de mândrie. Neam de neamul lui nu se visase niciunul domn şi iată, odrasla sa era Domnul Ţării Româneşti.

Ajuns la Bucuresti cu tot calabalâcul cerut unei feţe boiereşti, în aşteptarea firmanului Porţii Otomane de confirmare a domniei, Calache s-a instalat în reşedinţa domnească şi a început să facă ce ştia el mai bine. Cât era ziulica de mare Calache bea, mânca şi se veselea în sunetele muzicii lăutarilor. Lumina dimineţii îi surprindea pe lăutari dormind pe ţambal sau cu scripca în braţe, iar pe slujitori căzând din picioare de oboseală, dar Calache tot mai putea să mănânce şi să bea, îndemnându-i pe ţigani să cânte. Ba mai mult, Calache avusese şi o iniţiativă practică. Pentru a fi cât mai aproape de plăcerile lui supreme, dăduse poruncă să se mute patul domnesc într-o sală din apropierea bucătăriilor şi beciurilor domneşti. Îndatoririle domneşti puteau să astepte, Calache-Domnul era ocupat.

Lautari

Scandalizaţi de viaţa trândavă a noului Domn, dregătorii străini ai curţii domneşti, mai ales grecii, nu s-au lăsat pană uneltirile lor nu si-au atins ţinta. Inalta Poartă nu l-a confirmat ca Domn al ţării, Calache nu a primit firmanul de domnie. Povestea spune că astfel, domnia lui Calache s-a încheiat înainte de a începe. Mazilit (demis) după doar câteva săptămâni, Calache a fost nevoit să se întoarcă la moşia părintească, acoperit de ruşine.

Calache, nu este nicăieri consemnat în istorie, dar aşa zisei lui “boli” i s-a dus vestea sau cum se spunea pe vremea aceea, “i s-a dus buhul”, pe toate meleagurile celor trei ţări române.

După această poveste, în casele boiereşti se puteau auzi frecvent astfel de dialoguri :

– Jupâniţă, ce are boierul? Parcă nu-i în apele dumnealui! E cumva bolnav?

– Ei da, are boala lui Calache! (adică n-are nimic, doar că ar mânca şi ar bea ceva)

În epoca medievală, notiunea de distracţie era total diferită faţă de ceea se înţelege astăzi. Distracţia era percepută mai mult ca satisfacere a unor porniri instinctuale. În lipsa altor preocupări, principala distracţie se reducea la a mânca şi a bea în compania femeilor şi a lăutarilor.

Prin urmare, boala lui Calache de fapt nu era chiar o boală. Pe vremuri, cum altă distracţie nu exista, ceea ce ştia omul de rând să facă mai bine era să mănânce bine, să bea şi să se veselească. Expresia “are boala lui Calache” defineşte dorinţa nedeclarată a cuiva de a mânca şi a bea pe săturate, dorinţa de distractie. Asta-i boala lui Calache.

În accepţiunea adaptată timpurilor moderne, expresia “are boala lui Calache” ar putea desemna şi dorinţa cuiva de scurtă evadare, deconectare de la rutina şi disciplina impuse de munca zilnică, dorinţa de relaxare, dorinţa de a face altceva, chiar şi dorinţa de a mânca şi a bea ceva. (in argou: “i se pune pata” cuiva să facă altceva decât în mod obişnuit).

Autor: Nicolae Sabin DORDEA

(scrisă după o idee a lui “ Micutu’ ” din Băileşti)

HEAD OF WOLF – STANDARD OF THE DACIAN WARRIORS ON THE ROMAN COINS

HEAD OF WOLF –  STANDARD OF THE DACIAN WARRIORS ON THE ROMAN COINS 

Nicolae Sabin Dordea

stindardul-4

Between Roman coins, one of the most popular coins issued in Dacia, in the name of Emperor Trajan Decius, is an antoninian which has on reverse the personification of the province (genius provincie) represented by a woman standing, facing left, with a specific apparel of Dacian women (with long chiton and pileus) and she keeps in his right hand an ensign of Dacia, the Dacian standard with wolf head. Around the person on the coin is inscribed the legend: DACIA.                                                                                                    The sales sites, describing the Dacian standard on reverse of this coin, instead of „wolf head” occurs frequently and totally wrong „donkey’s head.” Of course that’s not hurting anyone, but this description causes, at best, indulgent smiles, if not disapproval.

T Decius Stindard

Antoninian, Traian Decius, Dacia, Dacian standard with wolf head

Traian Decius sestert Dacia avTraian Decius sestert Dacia rev

Sesterces emitted by the Senate on behalf of Trajan Decius, also bears on the reverse personification of Dacia standing, facing left, wearing specific Dacian women and upholding in the right hand Dacia badge, Dacian banner with wolf head; legend:  DACIA and SC (Senatus consult) in the field of coin.

Traian Decius 2 Dacia

It is true that some coins, this wolf’s head is not very successful, often resembles the head of a camel, horse or donkey (see coin above), but it does not allow us to look at things in a superficial way, it does not justify ignoring the historical reality.                        For accurate information on this symbol in the history of Dacians, we feel ought to make a brief clarification accompanied by clear evidence and arguments.                                   The error occurred in the Dictionary of Roman coins, published in London 127 years ago and was perpetuated until today (Dictionary Of Roman Coins, Seth William Stevenson, London 1889). On page 663, the dictionary describes very nice and fair reverse of colonial coins strucked in Dacia, which quotes the work of renowned numismatists Jan Havercamp and Vaillant < „Dacia was the second province (Moesia was the first) that struck a medal in honour of Philip. It is dated of the year I. The type consists of a figure standing, clothed after the manner of the Dacians, and representing the genius of that province. She holds a Dacian sword in the right and a standard in the left hand, on which is marked the number XIII.” Vaillant, with its colonial coins, gives a medal of Aemilianus, with Provincia Dacia, AN VII, and female figure holding an ensign marked XIII, and a number V being in the field of the coin. “The numbers (says Havercamp) signify that the veterans of the fifth legion, called Macedonica, and of the thirteenth, called Gemina, had been placed in the province of Dacia by the Emperor Philip. These legions, from the time of Trajan, were almost always stationed in that province.”>                                        Another accurate description: ” But on the colonial imperial coins of Dacia in general, from Philip to Gallienus, the province is represented as follows: A woman, adorned with the pileus, and wearing a sort of tunic and long cloak, stand holding in each hand a military ensign. On the velum, or small flag, of the right hand is the numeral V; on that of the left, the numeral XIII. On others the woman bears in her right hand a curved sword, peculiar to the inhabitants of the country;”                                                                                            But here below, the scholars do a confusion. On page 664, where the dictionary describes the reverse of coins issued under the emperor Gallus, is a big error: „On a very rare second brass inscribed to Trebonianus Gallus, the female figure holds in her right hand a branch; and in her left a staff, on the top of wich is an ass’s head.” – (Right as „a wolf’s head „- n.r.).                                                                                                                 In the incriminated text there are actually two confusion. First, and most regrettable is that Dacian banner was actually a wolf’s head and not an ass’s head. The second confusion is the fact that the text describes the reverses amalgamated of two different monetary types issued in the name of emperors Trajan Decius and Trebonianus Gallus. The reality is this: colonial coins with a particular monetary type that were issued in the province of Dacia, mint of roman colony Ulpia Traiana Sarmizegetusa, really have to reverse a female figure who holds in her right hand an olive branch, but in her left hand she has a scepter or a parazonium, not a standard. Monetary type in question was first issued in the name of Decius and only later in name of Gallus.

Trebonianus Gallus PD avTrebonianus Gallus PD rev

The first part of the sentence refers to colonial coins, whereas the second part of the sentence refers to imperial coins issued by the Senate or the Emperor Decius (shown at top), on the reverse of which the female figure holds in her right hand the sign of Dacia, the standard with head wolf.                                                                                                     The error is repeated below, on the same page of the dictionary, where it describes the reverse of coins Imperial issued by Emperor Trajan Decius or Roman Senate: ” The figure in question bears in her left hand a tall staff, on which is placed the head of an ass, seemingly as thongh it were national ensign, as be observed on coins of Traianus Decius struck by the Senate; likewise on the silver mint of that emperor.” The entire text shows that these errors and confusion were taken in Dictionary from Vaillant.                            The information was taken by numismatists or dealers in this wrong form, without being filtered. I have seen on websites accurate descriptions made by people with knowledge, but the vast majority are simply vendors, whose primary goal is to sell, leaving the background or totally ignoring the history education.

To demonstrate the historical truth, we step back in time.                                                      Even during the reign of king Burebista  (82- 44 BC) the Dacians were perceived as a threat to the Roman Empire. Caesar had planned a campaign against the Dacians, but her intention was frustrated by his assassination in 44 BC. After a century and a half, but before the age of Trajan, during the reign of roman Emperor Domitian, the legions of general Fuscus were defeated and the roman flags was captured by Dacians (87 AD) fact which created panic in Rome. During heavy wars waged by Emperor Trajan in Dacia (101-102 and 105-106 AD) fierce resistance and bravery of Dacians aroused admiration in the Roman world.                                                                                                                     The Dacian banner,  the wolf head with snake body, called Draco (or Dracon), was a symbol of Dacian warriors. Built by the symbiosis of a wolf head with open mouth, continued with a serpentiform body – a dragon, was the fighting Dacian flag. Made of bronze or even silver, wolf’s head was stuck on a spear. Waving the banner if undulation have a metallic head and additionally produced a powerful hiss, which had the effect of encouraging Dacian warriors and panicking enemy fighters. Also, inducing nervousness for horses enemy who had never heard such a sound.                                                      The specific Dacian banner with wolf head is represented in several ancient monuments, the most famous representation of the Dacian flag being on Trajan’s Column in Rome. The cult of the Emperor Trajan considered a true god, it has resulted in raising monuments, sign of appreciation for his achievements in the expansion of the Roman Empire. One of them was built in Dacia, the present territory of Romania. It is Tropaeum Traiani, the triumphal monument of Traian at Adamclisi, built between 106-109 AD. to commemorate the victory of the Romans over the Dacians in 102 AD. The monuments which have withstood time, gives us more information about the ancient Dacians. The famous monument Trajan’s Column in Rome, erected in 113 AD., describes on the scenes immortalized in stone the whole story of roman wars against Dacians. The existence of Dacian standard is attested by the depictions on reliefs Column, especially in the fight scenes, around the Dacian fortresses or some chieftains among Dacians. In some cases, the representation of standard is related to the presence of king Decebal on Column, but it is also among the spoils of war from Dacia:

stindard-columna

Dacian banner – detail from Trajan’s Column; The person on left is probably king Decebal  On the pedestal of the monument, as war prey, along with the weapons  are present the flags Dacian with wolf head, conquered by Romans in Dacia:

dsc05398dsc05399dsc05403

Representations of Dacian standards on the socket of Trajan’s Column – Rome

This ensign of Dacians or dragon banner with wolf head, was adopted after the Dacian wars, by the Roman army and it is known in Roman history as „draco”:                               „[ At the triumphal entry of Constantine the Great in Rome] gathered around draco (standards) tied to the tops of gilded spears and overlaid with stones bright, swollen by a great wind and thus whistling with anger, letting  to flit the ample tails in the wind „- Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17                                                            For the Romans the meaning “donkey head” was completely opposite the meaning “wolf head”. For the Romans at the beginning of the Christian era, the head of an ass was a sign of mockery. Therefore, if the banner carried by the Dacians as symbolized an ass’s head, we can say with certainty that the Romans would not be taken as a ensign of the Roman army or element in decorating monuments. In addition, the she-wolf has always been the symbol of Rome.                                                                                                        On the eastern side of the People’s Square in Rome (Piazza del Popolo) to the Pincio hill and Villa Borghese park, there is a group of statues of the goddess Roma, flanked by two columns, each of them supporting a trophy weapons; above, in the background, on the terrace railing road, towering guard and calm, four statues of Dacians. Each of the two trophies of arms contains besides armor and weapons, two flags with wolf heads arranged side:

dsc05371

One of the two trophies of weapons of Piazza del Popolo in Rome which flanke the group of statues of the goddess Roma

banner-03

English dictionary in 1889 which sparked the controversy is forgiven, because in the end of the brief chapter Dacia says about Dacian following: ” Although eventually compelled to give way before the strategic skill and superior discipline of the imperial legionaries, the Dacian people, both before and after their subjection to the Romans, shewed themselves to be Prodiga gens animae, studiisque asperrima belli „- People with a wonderful heart, concerned about the hardships of war.

CAPUL DE LUP – STINDARDUL RAZBOINICILOR DACI PE MONEDELE ROMANE

CAPUL DE LUP – STINDARDUL RAZBOINICILOR DACI PE MONEDELE ROMANE

Un articol de Nicolae Sabin Dordea

stindardul-4

 

În monetăria romană una din cele mai cunoscute monede emise în numele împăratului Traian Decius, referitoare la provincia Dacia, este un antoninian care are pe revers personificarea provinciei (genius provincie) reprezentată de o femeie în picioare, orientată spre stânga, cu îmbrăcăminte specifică femeilor dace (cu chiton lung si pileus) şi care ține în mâna dreaptă insemnul Daciei, stindardul dacic cu cap de lup. Pe marginea monedei în jurul personajului, este inscripționată legenda DACIA.                                                         Pe site-urile de vânzări, în descrierea stindardului purtat de personificarea Daciei pe revers, în loc de “cap de lup” apare în mod frecvent şi total eronat, “cap de măgar”. Sigur că asta nu jigneste pe nimeni, însă greseala provoacă, în cel mai bun caz, zâmbete îngăduitoare, dacă nu dezaprobare.

T Decius Stindard

Antoninian, Traian Decius, Dacia, stindardul dacic cu cap de lup

Traian Decius sestert Dacia avTraian Decius sestert Dacia rev

Sesterții şi dupondii emişi de Senat în numele lui Traian Decius, poartă de asemenea pe revers personificarea provinciei Dacia în picioare, orientată spre stânga, îmbrăcată specific femeilor dace şi care ține în mâna dreaptă insemnul Daciei, stindardul dacic cu cap de lup; legenda DACIA si SC (Senatus consulta) în câmpul monedei.

Traian Decius 2 Dacia

Este adevărat că pe unele monede acest cap de lup nu este tocmai reuşit, de multe ori seamănă cu un cap de cămilă, de cal sau de măgar (vezi moneda de mai sus), dar asta nu ne îngăduie să privim lucrurile la modul superficial, nu justifică ignorarea realității istorice.                                                                                                                             Pentru acuratețea informațiilor privind acest simbol din istoria Dacilor ne simțim datori să facem o scurtă clarificare insoțită de dovezi şi argumente certe.                                   Eroarea a apărut în Dicționarul monedelor romane, editat la Londra în urmă cu 127 de ani şi s-a perpetuat până în zilele noastre (Dictionary Of Roman Coins, Seth William Stevenson, London 1889). La pagina 663, dicționarul descrie foarte frumos şi corect reversul monedelor coloniale ale provinciei Dacia, unde sunt citați renumiți numismați Jan Havercamp şi Vaillant: <„Dacia a fost cea de-a doua provincie (Moesia a fost prima) care a emis o monedă în onoarea lui Philip. Aceasta este datată din anul I al erei dacice. Tipul monetar constă dintr-o figură feminină in picioare, îmbrăcată după felul dacilor și care reprezintă geniul provinciei. Ea ține o sabie dacică în mâna dreaptă și un stindard în mâna stângă, pe care este marcat numărul XIII.” Vaillant, în monedele  sale coloniale, oferă o medalie a impăratului Aemilianus, cu Provincia Dacia, AN VII, și o figură feminină care ține un steag marcat cu numărul XIII, și un altul marcat cu numărul V, în câmpul monedei. „Numerele (spune Jan Havercamp) semnifică faptul că veteranii legiunii a cincea, numită Macedonica, și a treisprezecea, numită Gemina, au fost plasati în provincia Dacia de împăratul Filip. Aceste legiuni, incă din timpul lui Traian, au fost aproape întotdeauna staționate în provincie. „>                                                                                                         O altă descriere corectă: „Dar, pe monedele coloniale ale Daciei în general, de la Philip la Gallienus, provincia este reprezentată după cum urmează: O femeie, stand in picioare, împodobită cu pileus, ea purtand un fel de tunică și o mantie lungă, ținând în fiecare mână un drapel militar. Pe membrana sau pavilionul mic din dreapta ei este înscris numărul V, pe cel din stânga ei, numărul XIII. Pe alte monede femeia poartă în mâna dreaptă o sabie curbată, specifică locuitorilor țării;”                                                                                           Dar iată că, mai jos, erudiții mai fac şi confuzii. La pagina 664, acolo unde dicționarul descrie reversul monedelor emise sub împăratul Gallus, se face o mare eroare: “Pe o a doua monedă de alamă foarte rară emisă în numele împăratului Trebonianus Gallus, figura feminină ține în mâna dreaptă o ramură; și în mâna stângă un toiag, care pe partea superioara are un cap de măgar” (on the top of wich is an ass’s head) – [Corect ar fi „un cap de lup” – n.r.].                                                                                                                     În textul incriminat există de fapt două confuzii. Prima, şi cea mai regretabilă, este faptul ca stindardul dacilor era în realitate un cap de lup şi nicidecum un cap de măgar. Cea de-a doua confuzie este legată de faptul că în text sunt descrise amalgamat reversurile a două tipuri monetare diferite, emise în numele împăraților Trebonianus Gallus şi Traian Decius. Realitatea este aceasta: Monedele coloniale aparținând unui anumit tip monetar care au fost emise în Provincia Dacia la monetăria din colonia romană Ulpia Traiana Sarmizegetusa au într-adevăr pe revers figura feminină care ține în mâna dreaptă o ramură de măslin, însă în mâna stângă ea are un sceptru sau un parazonium, nu un stindard. Tipul monetar în discuție a fost emis pentru prima dată în numele lui Decius şi abia mai târziu în numele lui Gallus:

Trebonianus Gallus PD avTrebonianus Gallus PD rev

Sesterț emis în Provincia Dacia în numele lui Trebonianus Gallus                                         Prima parte a frazei in textul amintit se referă la monede coloniale, pe când partea a doua a frazei se referă la monedele imperiale emise de Senat sau de împăratul Decius (prezentate la inceput), pe reversul cărora figura feminină ține în mâna dreaptă insemnul Daciei, stindardul cu cap de lup.                                                                                               Eroarea se repetă mai jos, tot pe aceeaşi pagină 664 a dicționarului, acolo unde se descrie reversul monedelor imperiale, emise de împăratul Traian Decius sau de Senatul roman: „Figura în cauză poartă în mâna stângă un toiag înalt, pe care este plasat capul unui măgar, aparent ca și cum ar fi un insemn național, așa cum se observă pe monedele emise de Senat în numele împăratului Traianus Decius si de asemenea, pe monedele de argint emise de către împărat.” (bears in her left hand a tall staff, on which is placed the head of an ass, seemingly as thongh it were national ensign). Din intregul text reiese că aceste erori si confuzii au fost preluate în dictionar de la Vaillant.                                 Informația a fost a preluată de către numismati sau dealeri în această formă eronată, fără a mai fi filtrată. Am văzut pe site-uri şi descrieri corecte făcute de cunoscători, însă marea majoritate sunt simpli vânzători, al căror principal obiectiv este vânzarea, lăsând în plan secund sau ignorand total educația istorică.

Pentru a demonstra adevărul istoric, ne întoarcem puțin în timp.                                       Încă din timpul domniei regelui dac Burebista (82- 44 a.Chr.) Dacii erau percepuți ca o amenințare la adresa Imperiului Roman. Cezar îşi propusese o campanie împotriva Dacilor, dar intenția i-a fost zădărnicită de asasinarea sa în 44 a.Chr. După un secol şi jumătate, anterior epocii lui Traian, în timpul împăratului Domitian, înfrângerea legiunilor generalului Fuscus şi capturarea steagurilor romane de către Daci (87 p.Chr.) au creat panică la Roma. În timpul războaielor grele duse de împăratul Traian în Dacia (101-102 si 105-106 p.Chr.), rezistența acerbă şi vitejia dacilor a stârnit admirație în lumea romană.     Stindardul dacilor, lupul cu trup de şarpe, denumit draco (sau Dracon) a fost simbolul războinicilor daci. Construit prin simbioza unui cap de lup cu gura deschisă, continuat cu un corp serpentiform, de dragon, constituia flamura de luptă a dacilor. Realizat din bronz sau chiar argint, capul de lup era fixat pe o lance. În bătaia vântului stindardul dac avea o miscare ondulatorie si în plus capul metalic producea un puternic şuierat, care avea ca efect îmbărbătarea propriilor luptători şi panicarea inamicilor. De asemenea, inducea o stare de nervozitate cailor inamicului, care nu mai auziseră un asemenea sunet. Stindardul cu cap de lup specific Dacilor este reprezentat pe mai multe monumente antice, cea mai cunoscută reprezentare a steagului dacic aflandu-se  pe Columna lui Traian din Roma. Cultul pentru împăratul Traian, considerat un adevărat zeu, s-a concretizat prin ridicarea unor monumente în semn de prețuire pentru realizările sale în expansiunea Imperiului Roman. Unul dintre ele a fost construit în Dacia, pe actualul teritoriu al României. Este vorba de Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani de la Adamclisi, construit între anii 106-109 p.Chr. pentru a comemora victoria Romanilor asupra Dacilor în anul 102 p.Ch.. Monumentele care au rezistat timpului, ne oferă multe informații despre anticii Daci. Celebrul monument Columna lui Traian de la Roma, inaugurat în anul 113 p.Chr., descrie în scenele sale imortalizate în piatră întreaga poveste a războaielor Romanilor cu Dacii. Existenta stindardului dacic este atestată de reprezentările de pe basoreliefurile Columnei, în special în scenele de luptă, în preajma unor cetăți dacice sau a unor căpetenii din rândul dacilor. În câteva cazuri, reprezentarea stindardului este legată de prezența lui Decebal pe Columnă, dar apare şi printre prăzile de război cucerite în Dacia:

stindard-columna                                                      Stindardul Dacilor – detaliu de pe Columna lui Traian; Personajul din partea stângă este probabil regele Decebal                                                                                                         Pe soclul monumentului, ca pradă de război, alături de armele Dacilor sunt prezente insemnele poporului cucerit, stindardele dacice cu cap de lup:

dsc05398dsc05399dsc05403

Reprezentări ale stindardului dacic pe soclul Columnei lui Traian – Roma

Acest insemn al Dacilor, stindardul cu cap de lup sau dragon, a fost adoptat ulterior războaielor dacice, de armata romană si este cunoscut în istoria romana ca “draco”:       „[La intrarea triumfală în Roma a lui Constantin cel Mare] s-au strâns în jurul draconilor, legaţi în vârfurile aurite ale suliţelor şi ferecaţi cu pietre strălucitoare, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample.” – Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17   

Semnificaţia capului de măgar la Romani era cu totul opusă semnificaţiei capului de lup. Pentru Romanii de la începutul erei crestine, capul de măgar era un semn de batjocură. Prin urmare, dacă acest stindard purtat de Daci ar fi simbolizat un cap de măgar, putem spune cu certitudine că Romanii nu l-ar fi preluat ca insemn al armatei romane sau ca element în împodobirea monumentelor. În plus, lupoaica cu pui a fost dintotdeauna simbolul oraşului Roma.                                                                                                         Pe latura estică a Pieţei Poporului din Roma (Piazza del Popolo), spre colina Pincio si parcul Vila Borghese, se află grupul statuar al zeiței Roma încadrat de două coloane care susţin fiecare un trofeu al armelor. Mai sus, în plan secund, pe balustrada terasei rutiere, străjuiesc falnic și calm, patru statui de Daci. Fiecare din cele două trofee ale armelor conţine pe lângă armură şi arme, câte două stindarde cu capete de lup dispuse lateral:

dsc05371

Unul din cele doua trofee ale armelor din Piazza del Popolo din Roma care încadrează grupul statuar al zeiței Roma

banner-03

Dicţionarul englez din 1889, care a stârnit controversa, este iertat, deoarece în încheierea scurtului capitol dedicat Daciei afirmă despre Daci următoarele: „Deși în cele din urmă obligați să cedeze în fața abilității strategice şi disciplinei superioare a legionarilor imperiali, Dacii, atât înainte, cât şi după supunerea lor de către romani, s-au arătat ei înșiși a fi Prodiga gens animae, studiisque asperrima belli” – Oameni cu suflet minunat, preocupați de greutățile războaielor.

Poiana Narciselor – veritabilul paradis floral din Ţara Făgăraşului

Un articol de Nicolae Sabin DORDEA

Natura şi-a desăvârşit creaţia aici, în Poiana Narciselor din ţinutul istoric Ţara Făgăraşului. Peisajul feeric îţi taie respiraţia. Covorul alb de flori este imens. Oriunde vezi cu ochii, sunt milioane de narcise înflorite, care parcă te îmbie să le miroşi, să tragi adânc aer în piept. Spectacolul floral se întinde pe sute de hectare. La vederea acestei panorame mulţi rămân muţi de uimire. Oricine ar încântat să facă o plimbare prin acest paradis natural.

ATT00133

Poiana Narciselor, cea mai vestită rezervaţie naturală cu narcise din România, se află în apropierea satului Vad, comuna Șercaia, din depresiunea Făgărașului, la doar 24 de kilometri de municipiul Făgăraș şi la 60 de kilometri de capitala judetului, municipiul Brasov.

Rezervaţia naturală Dumbrava Vadului, cunoscută în special sub denumirea de Poiana Narciselor, iar de localnici ca Pădurea Vadului, este cea mai mare de acest gen din Europa, este declarată arie protejată de interes naţional şi are o întindere de 400 de hectare. În această zonă culesul frumoaselor narcise şi cositul ierbii sunt interzise.

ATT00142

Accesul la Poiana Narciselor este facil: din DN1, din centrul comunei Șercaia, situată la 16 kilometri de Făgăraş, se merge spre sud pe drumul judetean 73A (spre Poiana Mărului, Râsnov) circa 4 km până in satul Vad, unde se virează dreapta, apoi se parcurg ultimii 4 kilometri pe drumul comunal asfaltat 107C .

 Narcisa

Despre Narcisă

Narcisa face parte din familia Amaryllidacee şi este o specie din genul Narcissus, gen originar din nordul Africii, regiunile mediteraneene și Europa Centrală. Sunt cunoscute aproximativ 32 de specii de narcise.

Specia care creşte în Poiana Narciselor de la Vad se numeşte Narcissus poeticus (ce frumos!) şi înflorește spre sfârșitul primăverii, în luna mai.

Narcisa este o floare singulară dispusă terminal pe o tulpină înaltă de până la 45 cm. Elementele sale florale sunt cele şase petale de un alb curat în mijlocul carora se află coronula creponată, galbenă cu margine roșie, în care sunt găzduite staminele aurii.

Narcisele sunt flori extraordinar de parfumate. Se spune că la Poiana Narciselor parfumul lor atât de senzual şi pronunţat se simte de la sute de metri distanţă.

Prin urmare, în fiecare an, către finele lunii mai, Poiana Narciselor din Ţara Făgăraşului îşi asteaptă admiratorii.

Denumirea narcisă provine de la mitul frumosului Narcis din mitologia greacă, care s-ar fi îndrăgostit de propriul său chip (de aici şi termenul narcisist).

ATT00148

Din mitologia greacă

Narcis era, potrivit legendei, un tânăr frumos, fiul nimfei Liriope şi al râului Cephios. Deşi era înconjurat de dragostea și admirația celor care îl întâlneau, Narcis rămânea indiferent la atențiile și propunerile amoroase. De frumosul tânăr s-a îndrăgostit nebunește nimfa Echo, însă și ea a fost respinsă și s-a stins de durere, văzând că dragostea ei nu era împărtășită. Nemesis hotărăşte să îl pedepsească pe Narcis, făcându-l să îşi vadă chipul în apa unui izvor. Tânărul s-a îndrăgostit de acea imagine, murind de durere, fiindcă nu ajungea la tânărul din apă. O altă versiune povesteste că Narcis ar fi avut o soră geamănă, pe nume Narcisa, care s-ar fi înecat într-un lac. Într-o zi, acesta voind să bea apă dintr-un izvor; vede reflecția chipului său, care îl face să creadă că Narcisa îl priveşte din oglinda apei. Astfel el moare de durere lângă apă, deoarece nu ajunge la iubita lui sora. Deznodământul este acelaşi: Narcis moare, nimfele îl jelesc, iar trupul lui se transformă în floarea numită narcisă.

ATT00145

Poiana Narciselor este un adevărat spectacol floral, o minune a naturii.

Poiana Narciselor – decor de film

Frumuseţea locului i-a atras şi pe producătorii de filme. În Poiana Narciselor s-a filmat un episod din filmul „Neamul Şoimăreştilor“ ecranizare după romanul cu acelaşi nume al lui Mihail Sadoveanu.

Festivalul Narciselor

În fiecare an, la 21 mai, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena,
la Poiana Narciselor se organizează Festivalul Narciselor, un festival de etnologie şi folclor, însotit şi de o mare serbare câmpenească a sătenilor din zonă.

41
În luna mai puteţi admira milioane de narcise înflorite la Poiana Narciselor de la Vad, din Ţara Făgăraşului.

Maria Grigorescu Vasilovici (1897-1977) – sculptor, pictor, artist decorator

un articol de Nicolae Sabin DORDEA

Fetita cu basmaluta rosie1 - Detaliu            Fetiţa cu băsmaluţă roșie – detaliu, Maria Grigorescu Vasilovici,

Maria Grigorescu Vasilovici (Mărioara Grigorescu Cristescu), 25.06.1897–1977, a fost sculptor, pictor şi artist decorator. A studiat la Bucureşti şi Paris. A absolvit Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti în anul 1923. Aici i-a avut ca profesori pe maeștrii Dimitrie Paciurea, Cecilia Cuţescu-Storck şi George Demetrescu-Mirea. Între 1925–1927, ca multi alti artisti români, a studiat la Paris la Académie Grande Chaumière, cu Antoine Bourdelle. A practicat de asemenea pictura şi artele decorative (ceramică, afiş). A avut si activitate pedagogică. Între anii 1935–1943 a studiat portretele unor pacienţi ai spitalului de psihiatrie căutând să surprindă realist simptomele unor maladii psihice. Ca portretistă a fost atrasă de figurile lui Iorga şi Sadoveanu (ultimul la Muzeul Naţional de Artă al României). A sculptat compoziţii cu figuri feminine atent studiate.

Expozitii personale:                                                                                                       Bucureşti, 1927, 1935, Sala Universul, 1939, 1943, 1947, 1968.

Expozitii colective:                                                                                                         Paris, 1925 – Salon d’automne;                                                                                 Bucureşti – Salonul Oficial de Pictură si Sculptură: 1929, 1934, 1940, 1942, 1944;   Bucureşti,1941, Ateneul Român – Expozitia asociaţiei Gruparea feminină;                     după 1948 – expozitii anuale de stat.

Artă publică:                                                                                                                   Bustul lui Matei Basarab, Colegiul Național „Matei Basarab” – Bucureşti, sector 3.       Bustul lui George Bacovia, Universitatea “George Bacovia“ – Bacău                            Bustul lui Nicolae Iorga, Colegiul Naţional „Nicolae Iorga” – Vălenii de Munte                    Fată şezând, piatră artificială, 1,00 × 0,60 × 0,53m – Constanţa

Lucrari in muzee:                                                                                                                    Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti (MNAR);                                                Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti (MIAMB);                                          Muzeul Teatrului Naţional;                                                                                                    Colectia Slătineanu;                                                                                                             Muzeul memorial „George şi Agatha Bacovia”, strada George Bacovia nr. 63, sector 4, Bucuresti – masca mortuară şi mulajul mâinii lui George Bacovia (George Andone Vasiliu), 1957

Bibliografie:

– Dictionarul Sculptorilor din România secolele XIX–XX vol. I lit. A–G – Editura Academiei Române, Bucureşti, 2011, pag 248                                                                                         – Dictionarul artistilor romani contemporani – Octavian Barbosa 1976;                                  – Saur Allgemeines Künstlerlexikon. Die Bildenden Künstler aller Zeiten und Völker, 73 vol., Saur A.K., München-Leipzig, 1992–2011(AKL);                                                                      – Expozanţi la Saloanele oficiale de pictură, sculptură şi grafică 1924–1944 – Petre Oprea, 2004,  Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti;                                                                       – Dicţionarul “Un secol de sculptură românească” – Victoria Dragu Dimitriu, 2010                – Manual de ceramică populară – Barbu Slătineanu, Bucureşti,1960, fig. 284, 286, 285.

 

Sculptură                                                                                                                                  Maria Grigorescu-Vasilovici a participat la editiile Salonului Oficial de Pictură si Sculptură din anii 1929, 1934, 1940, 1942, 1944;                                                                        Instituţia Salonului Oficial a reprezentat în perioada interbelică şi ulterior încheierii celui de-al doilea Război Mondial un reper al fenomenului artistic autohton cu un istoric extraordinar de bogat. Permiţând coabitarea unor formule estetice complexe (de la cele tradiţionaliste, până la cele academiste şi chiar avangardiste), Salonul Oficial era în acea perioadă un spaţiu al libertăţii expresiei artistice făcute cu cel mai mare profesionalism şi asumare. La ediţia din 1945, organizatorii Salonului, la capitolul “cuvânt înainte”, si-au scris crezul lor: „Salonul Oficial nu reprezintă o anumită artă oficială, după cum nu impune sau preferă un anumit curent artistic. În Salonul nostru Oficial îşi găseşte locul orice tendinţă artistică, în cea mai perfectă libertate. Aceste diverse tendinţe înfăţişează adevărata realitate a spiritului şi a nivelului de cultură a epocei în care se produc.”                   Catalogul debuta de obicei cu prezentarea membrilor juriului, urma apoi lista câștigătorilor premiilor naționale ale Salonului din 1924 până la editia anterioara, lista expozanților cu numele lucrărilor și adresele lor, pentru ca în final să conțină o serie de reproduceri a celor mai importante lucrări expuse în cadrul Salonului.                                                            Desi erau prezenţe obişnuite ale Salonului înainte de 1947 precum: N. Grigorescu, N. Tonitza, Gh. Petraşcu, St. Luchian, Th. Pallady, Cecilia Cuţescu-Storck, J. Al. Steriadi, Ligia Macovei, odată cu apariţia Republicii aceste nume sonore au refuzat să se afilieze Salonului, prezenţele artistice au fost asociate propagandismului cultural, determinând deteriorarea progresivă a autenticităţii fenomenului artistic pe care vechiul Salon Oficial îl adăpostea.                                                                                                                                  La Salonul Oficial de Pictură si Sculptură din anul 1944 o regasim pe Maria Grigorescu-Vasilovici la pozitiile 314 si 315, unde a participat cu doua lucrari: Cap (gips) si Nud (gips). Mai jos, o fotografie din 1944 a uneia din lucrarile in gips expuse – Nud. (sursa: Salonul Oficial de Pictură si Sculptură – Editura Ministerului Culturii Naționale și al Cultelor, Direcția Artelor, București, 1944)

Nud - Maria Grigorescu Salonul Oficial 1944

Nud – Maria Grigorescu-Vasilovici, gips , (sursa: Salonul Oficial de Pictură si Sculptură, 1944)

 

Nud asezat1

Nud asezat – Maria Grigorescu-Vasilovici, gips, 45 x 45 x 29 cm

 

Bust de adolescenta2

Bust de adolescentă – Maria Grigorescu Vasilovici, gips, 47 x 28 x 19 cm

 

Cap de fetita 1 - Maria Grigorescu

Cap de fetiţă – Maria Grigorescu Vasilovici, gips,  (sursa: Dictionarul Sculptorilor din România secolele XIX–XX vol. I lit. A–G – Editura Academiei Române, Bucureşti, 2011, pag 248)

Dansatoare

Dansatoare  – Maria Grigorescu Vasilovici (1897-1977), Statuetă bronz, 60 x 25,5 x 37 cm, semnată pe soclu: M. Grigorescu Vasilovici.

Adevarul literar si artistic

 

Reprodusă în Adevărul Literar și Artistic Nr. 949/ 12 februarie 1939 (dreapta-jos). (sursa: Catalogul Casei de licitatii Grimberg din 26 nov. 2014, poz.193)

 

 

 

 

 

maria_grigorescu-vasilovici__suferinta

Suferring – Maria Grigorescu Vasilovici, statuetă bronz patinat, semnată pe soclu h=68 cm

 

 

 

 

 

 

Artă publică

Bustul lui Matei Basarab

Bustul lui Matei Basarab a fost realizat in 1943 de sculptorița Maria Grigorescu-Vasilovici. Este turnat în bronz și așezat pe un soclu de piatră de Dobrogea. Sculptura este înscrisa în Lista monumentelor istorice 2010 – Municipiul București – la nr. crt. 2329. Opera este amplasată în curtea Colegiului Național „Matei Basarab” în București sectorul 3, pe Strada Matei Basarab nr. 32-34. (sursa: wikipedia.org)

 

Bustul lui Nicolae Iorga 1936

Bustul lui Nicolae Iorga, realizat in 1936 de Maria Grigorescu Vasilovici, este turnat în bronz și așezat pe un soclu de piatră. Sculptura este înscrisa în Lista monumentelor istorice 2010 cod L.M.I. 2010: PH-III-m-A-16876. Opera este amplasată în fata Colegiului National N. Iorga, Vălenii de Munte, str. Berceni, nr. 42

 

Bustul lui George Bacovia

Bustul poetului George Bacovia, opera in piatra a sculptoritei Maria Grigorescu Vasilovici, este amplasat in fata Universitatii “George Bacovia” din Bacău, Strada Pictor Theodor Aman 96.

 

Pictură                                                                                                                                  La inceputul secolului al XX-lea, generații de artiști căutau să aducă la lumină valorile spiritualității românești, în toate domeniile artei. Un simbol si un exemplu pentru acesti tineri era pictorul Nicolae Grigorescu, trecut in nefiintă in1908.                                     Creată tocmai in spiritul celor scrise mai sus, o lucrare inedită a Mariei Grigorescu Vasilovici, o pictură nepublicată pană acum, este cea pe care am intitulat-o “Fetiţa cu băsmaluţă roșie”. De remarcat este si rama originală din epoca interbelică, foarte asemănătoare ca model cu ramele unor lucrări de Nicolae Grigorescu (En plein soleil, Ciobănas cu turma de oi).

Fetita cu basmaluta rosie1

Fetiţa cu băsmaluţă roșie, Maria Grigorescu Vasilovici, ulei pe carton, 39 x 30 cm, semnat cu rosu in dreapta jos M. Grigorescu

DSC07153 - Detaliu semnatura

 

Artă decorativă

În primele decenii ale secolului al XX-lea, tinerele generații de artiști căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești, în toate domeniile artei.                         În anul 1922, iniţiativei pictorului Ion Marinescu-Vălsan de infiinţare a unui atelier de olărie preponderent artistică, i s-a alăturat întreprinzătorul Armand Naumescu care a înfiinţat atelierul de olărie numit Troiţa, în care au lucrat şi s-au afirmat ca artişti ai vremii, militanţi pentru păstrarea artelor decorative naţionale. Maria Grigorescu Vasilovici a facut si ea parte din grupul de nume sonore ca Ion Teodorescu-Sion, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Nora Steriadi.Toţi acesti artisti doreau o îmbinare între arta modernă ceramică şi cea de tradiţie populară, aveau dorinţa de a realiza ceramică de inspiraţie populară, tratată într-un spirit modern, care să aducă un suflu înnoitor în această ramură artistică.                                                                                                               Barbu Slătineanu, părintele cercetării olăritului în România (vezi Ceramica Românească, Fundaţia Pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, Bucureşti, 1938), a invăţat şi el să modeleze lutul, iar prin prisma experienţei acumulate în urma cercetărilor şi a deprinderii acestui meşteşug, a scris un Manual de ceramică populară – Bucureşti,1960. Unele dintre obiectele lucrate de Maria Grigorescu Vasilovici, Nora Steriadi şi de el însuşi, au fost reproduse de Barbu Slătineanu în această lucrare (fig. 284, 286, 285).

 

 

Pictura lui Petre Bulgăraș (1884-1939)

Un articol de Nicolae Sabin DORDEA

Tanara cu floare rosie-Detaliu

Tânără cu floare rosie – Detaliu

Petre (Petru) Bulgăraș (1884-1939) a fost un artist originar din orasul Bârlad (judetul Tutova), actualmente in judetul Vaslui. A făcut studii de pictură la Iasi si apoi la Paris. A decedat in 1939 la Iași. Nu se cunosc prea multe informatii referitoare la viata si activitatea pictorului.                                                                                                                                   A fost un pictor de succes in rândul clasei de mijloc din Bucuresti in perioada dintre cele două războaie mondiale. Este foarte probabil ca dupa terminarea primului razboi mondial, o perioada de 17-20 de ani sa fi trait si creat in Bucuresti. Temele sale predilecte au fost portretele si compozitiile florale. Subiectele sale favorite au fost femeile, insa a pictat si portrete de barbati sau de copii (“Omul la necaz” – Muzeul de arta vizuala Galati sau “Portretul poetului Nanu” – Muzeul Colectiilor de Arta Bucuresti). Gratie unei invitatii din acea perioada, aparuta nu de mult pe un site de vanzari, stim ca in luna noiembrie a anului 1930 Bulgăraș a avut o expozitie personala la Ateneul Roman, sala Exarcu, prin urmare, la acea data pictorul isi crease un loc in bransa, era deja binecunoscut pe piata bucuresteana. Ba mai mult, deducem ca Bulgăraș mai câstiga un ban si din vanzarea de tablouri ale confratilor celebri, din clasa superioara.

invitatie expo Bulgarasautograf Bulgaras

Pe verso, cartonul invitatiei contine de fapt scrisoarea lui Bulgăraș catre Mihai Tacorian, un impresar de artă de origine armeană: „Dragă Tacorian, Esti o hahaleră! Ai spus că-mi aduci un tablou de Andreescu. Eu am pe cineva sigur amator pentru un Andreescu – orice pret – chiar peste o sută mii – dar ceva strasnic. Până la ale mele eu iti plasez un Andreescu- două, bune. Adu-mi si-n câteva zile se aranjează. Cu salutări, Bulgăraș.”                                                                                                                                                    Pentru a realiza o imagine cât mai completa a creatiilor lui Petre Bulgăraș, am incercat să adun laolaltă cât mai multe fotografii ale lucrărilor sale, disponibile pe internet. Urmând primul si cel mai elementar criteriu de alegere de care dispune un privitor mai putin avizat, adica “tabloul sa placa, sa incânte ochiul”, compozitiile cu flori ale lui Bulgăraş sunt foarte reusite, chiar de exceptie, iar dovada celor afirmate, este succesul de care se bucura in prezent. Creatiile sale ies in evidenta pentru ca acest artist nu numai ca simtea culoarea, dar stăpânea bine lumina si umbra. Picturile sale in ulei, lucrate din pensulă sau cutit, in tuse groase, emană vigoare, dar in acelasi timp sensibilitate și naturalețe.

Vas cu violete P Bulgaras Vas cu violete, Petre Bulgăraș, Ulei pe panza, semnat şi datat stânga jos, cu roşu, Bulgăraş, 1920, restaurat

 

Flori de vara

Flori de vară, Petre Bulgăraș, ulei pe pânză lipită pe carton, 52 x 63.5 cm, semnat şi datat stânga jos, cu roşu, Bulgăraş, 1923

Vas cu flori galbene

Vas cu flori galbene, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Bulgăraş, 1925

Ulcica cu crizanteme

Ulcică cu crizanteme, Petre Bulgăraș, ulei pe pânză, 54 x 64 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Bulgăraş, 1928 – 1.200 €, 2013

Panselute P. Bulgaras

Panseluţe, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 32,5 × 21,5 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Bulgăraş, 1930 – 1000 €

Flori de primavara (2)

Flori de primavara, Petre Bulgăraș, semnat şi datat dreapta sus, cu roșu, Bulgăraş, 1930 – 700 €, 2014

Flori de primavara 2

Flori de primavara, Petre Bulgăraș, semnat dreapta jos, cu roșu – 1.400 €, 2014

Flori-de-primavara

Flori de primavara, Petre Bulgăraș, semnat dreapta jos, cu roșu,

Vas cu panselute

Vas cu panseluţe, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, semnat şi datat stanga jos, cu roşu, Bulgăraş, ‘933

Frezii (2)

Frezii, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 31 x 37 cm, semnat şi datat stânga jos, cu negru, Bulgăraş, ‘933 – 800 €, 2013

Compozitie cu flori

Compozitie cu flori, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 51 x 49 cm, semnat dreapta jos cu rosu, Bulgăraș – Sinaia

Carciumarese

Carciumarese, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 33,5 x 47,2 cm, semnat stanga jos cu rosu

Buchet de flori mov

Buchet de flori mov (?), Petre Bulgăraș, ulei pe carton, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu

Vas cu trandafiri

Vas cu trandafiri, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 70 x 50 cm, semnat stanga-jos cu roșu – 5.000 Lei, 2011

Lalele

Lalele, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 49.5 x 69.5 cm, semnat cu roşu in stânga jos

Anemone P Bulgaras

Anemone, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 18 x 36 cm, semnat şi datat dreapta sus, cu roșu, Bulgăraş – 4.000 Lei, 2006

Dalii

Flori P Bulgaras

 

 

 

 

 

 

 

 

st.:Dalii, Petre Bulgăraș                                                                                                        dr.: Flori, Petre Bulgăraș, 74 x 51 cm, Ulei pe carton, semnat şi datat stânga jos, cu roşu

 

natură_statică_cu_lalele_și_carte

vas_cu_trandafiri

 

 

 

 

 

 

 

 

st.: Natură statică cu lalele și carte, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 69,5 X 49 cm, semnat dreapta jos cu rosu                                                                                                                  dr.: Vas cu trandafiri, Petre Bulgăraș, Ulei pe panza, 50 X 41 cm, semnat dreapta jos cu rosu

Intr-un articol din 2003, scriitorul Tudor Octavian povestea că in perioada interbelică o intreagă pleiadă de pictori, talentati de altfel, printre care Octav Băncilă, Misu Teisanu, Apostol Manciulescu, au “improscat” piata bucuresteană cu sute de “tigănci cu pipă”, “femei pe divan” sau “buchete de liliac”. Desi astăzi considerate de  prost gust, ele deveniseră atunci o modă, pentru că ofereau unui public instărit, dar superficial si cu preocupări culturale minore, senzatia că are acces la arta de colectie, de muzeu. Autorul articolului mai spunea că “Nu foarte diferită era situatia tablourilor lui Petre Bulgăraș”. Putem concluziona de aici că si Bulgăraș facea parte din această clasă de talentati scoliti la Paris care se complăceau in rolul de sablonarzi ai unor teme stupide, dar convenabile. Desigur, Bulgăraș a pictat si el destule portrete de tigănci sadea, fără pipă e drept, usor de recunoscut dupa vestimentatia larga caracteristica si basmaua indesata pe frunte sau dimpotriva, trasa spre spate lasand sa se vada parul despletit.

Fetiscana   Chivuta

st.:Fetiscana, Petre Bulgăraș                                                                                                  dr.: Chivuță, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 71 × 37 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roșu, Bulgăraş, 1923

tanara_cu_basma    Tigancusa

st.: Portret de tiganca, Petre Bulgăraș                                                                                      dr.: Tigancusa, Petre Bulgăraș, semnat şi datat stânga jos cu negru, Bulgăraş 1926 –      600 €, 2014

Tanara cu basma P Bulgaras                                                                                     Profil, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 68 x 50 cm – 3500 lei, 2016

Dar pictorul nu s-a rezumat doar la acest gen de subiecte. Analizând portretistica lui Bulgăraș realizata in culori de ulei (facand abstractie de portretele din categoria comerciala si de prost gust) majoritatea lucrarilor sunt printre cele mai izbutite. N-as putea specifica din ce motiv, dar unele din lucrarile sale in ulei amintesc de portretele lui Grigorescu. Petre Bulgăraș a pictat si multe chipuri de barbati, insa avem la dispozitie doar doua lucrari:

Omul-la-necaz P Bulgaras

Omul la necaz, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 70 x 88,5. cm, semnat si datat dreapta jos, cu rosu, Muzeul de arta vizuala Galati

Poetul Nanu P. Bulgaras

Portretul poetului Nanu, Petre Bulgăraș, Muzeul Colectiilor de Arta Bucuresti, Romania

In multitudinea de portrete create de Bulgăraș având ca subiect femeile, se desprinde in mod special imaginea unei frumoase tinere, model predilect care apare in jumatate din creatiile sale. Pictata in diferite ipostaze, cu capoate si basmale de mai multe culori, ea domina portretistica artistului in deceniul al III-lea al secolului trecut. Seria aceasta de portrete care probabil ca se ridica numeric la câteva zeci bune, ar putea fi numita seria “Tânara cu basma”.                                                                                                    Denumiri dintre cele mai neinspirate, de tip “Turbanul rosu”, “Tânara cu turban” sau “Tânara cu batic”, au fost probabil date de persoane ignorante care nu fac deosebirea intre un turban, o basma legata sub coc si un batic.

Tânăra cu floare rosie 1a

Tânără cu floare rosie – nepublicata, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 70 x 50 cm, semnat dreapta jos cu rosu – necesita restaurare

Visare

Visare, Petre Bulgăraș, semnat stânga jos cu roşu, Bulgăraş, – 800 €, 2014

Tânără cu basma rosie 1

Tânără cu basma rosie, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 70 x 50 cm, semnat dreapta jos cu rosu,

Fată cu basma roşie

Fata cu basma rosie, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 70 x 50 cm, semnat dreapta cu rosu

Tânără cu basma roşie

Tânără cu basma roşie, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 69.5 x 49.5 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, Bulgăraş

Profil

Profil, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 70 x 50cm, semnat stânga jos cu roșu

Profil de femeie

Femeie in profil, Petre Bulgăraș, ulei pe carton, 68 x 48cm, semnat dreapta jos cu rosu, datat 1925  – 2.800 Lei

Tânără cu basma alba

Tânără cu basma albă, Petre Bulgăraș

Fata cu basma roz

Fata cu basma roz, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 70 X 50 cm – 700 €, ian. 2016

Tânără cu basma portocalie

Tânără cu basma portocalie, Petre Bulgăraș, semnat şi datat stânga jos, cu roşu – 1.400 €, dec. 2013

Adolescenta cu basma maro

Adolescenta cu basma maro, Petre Bulgăraș, Ulei pe panza, 59,5 x 40 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Bulgăraş, 1921

Fata-cu-floare-n par

Fata cu floare, Petre Bulgăraș, ulei pe lemn, 58 x 46 cm, Tablou oval, semnat dreapta jos cu rosu, datat 1923,

Portret de femeie P Bulgaras

Portret de femeie, Petre Bulgăraș, Ulei pe carton, 55 cm x 37cm, semnat şi datat stânga jos, cu roşu, Bulgăraş, 1930 – 375$, 2012

Tanara_cu_bluza_albastra

Tânăra cu bluză albastra, Petre Bulgăraș, semnat si datat dreapta jos cu rosu,

De asemenea, să nu uităm că portretele sale in pastel, sunt lucrări care iradiază o delicatete si o sensibilitate neobisnuite:

Tanara

Tânără, Petre Bulgăraș, Pastel, 58 X 46 cm, semnat in dreapta cu negru, datat 1935

Portertul Elenei Zamora

Portretul Elenei Zamora, Ulei pe carton, semnat şi datat stânga jos, cu negru, Bulgăraş, 1917

profilul_unei_tinere

Profilul unei tinere, Petre Bulgăraş, semnat stânga jos, cu negru

Tanara-Cu-Breton

Tânără cu breton, Petre Bulgăraș

Chip_de_copil

Chip de copil, Petre Bulgăraș, creion și cretă albă pe hârtie, 47 x 32,5 cm, semnat și datat dreapta jos, în creion, Bulgăraș, 1925

Privind paternitatea tablourilor, trebuie amintit ca Bulgăraș isi semna creatiile cu rosu, mai rar cu negru, in colturile de jos din dreapta sau stânga.                                                      Astazi Bulgăraş este considerat ca facand parte din esalonul al doilea valoric al picturii interbelice alaturi de pictori ca Nicolae Grant, Victor Mihailescu Craiu, Nicolae Furduescu.   Dupa anul 2003 casele de licitatii bucurestene l-au redescoperit pe Bulgăraș, numele artistului a intrat in cataloagele de preturi, iar cota lucrarilor sale a crescut simtitor. Meritul promovarii creatiilor lui Petre Bulgăraș revine in special caselor de licitatii Artmark, Alis, Goldart, s.a.. Dupa un debut destul de cuminte, cand au fost cumparate la preturi de cateva sute de euro, naturile statice cu flori s-au bucurat de succes, ajungând sa se vânda in ultimii ani la preturi situate in jurul a 1500 de euro („Garoafa rosie“, 385 € – 2003; “Irisi”, 1152 € – 2011; “Ulcica cu crizanteme”, 1200 € – 2013; “Flori de primavara”, 1.400 € – 2014). Cu un pas in urma acestora, portretele s-au situat sub 1000 de euro, cu o singura exceptie –“ Tânără cu basma portocalie”,1.400 € – dec. 2013.

 

AFORISME, AFORISME AMUZANTE, SFATURI ÎNŢELEPTE (XXVI)

 

AFORISME

Ceea ce nu imbratisam nu putem vindeca, ceea ce nu iubim nu putem cunoaste, ceea ce nu acceptam nu putem intelege, ceea ce nu pretuim nu putem avea.
Nici un profesor de logică nu a ajuns prim ministru.
Politician e unul care strigă. Diplomat e unul care tace.
Cele mai mari moşteniri le primesc, de regulă, oamenii bogaţi.
Cine nu ştie să facă nimic e gata să facă orice.
O memorie prea bună nu lasă destul loc noutăţilor.
Vorbim despre sănătate mai ales când suntem bolnavi.
Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte.

 

AFORISME AMUZANTE

Un idiot bogat este considerat, în primul rând, bogat. Un idiot sărac este considerat, în primul rând, idiot.
Cine nu-i iubeşte pe proşti are tare mulţi duşmani.
Minciuna presupune studii superioare adevărului.
Prietenul la nevoie te cunoaşte.
Cel mai mult îmi place să mă întîlnesc cu şefii mei care au ieşit deja la pensie.

 
SFATURI ÎNŢELEPTE

CELE 7 REGULI DE VIATA ALE LUI PARACELSUS

1.Imbunatateste-ti stare de sanatate…
Pentru a face acest lucru, trebuie sa respiram cat mai des cu putinta, profund si ritmic umplandu-ne plamanii cu aer proaspat. Bea in fiecare zi, cu inghitituri mici, doi litri de apa. Mananca multe fructe si mesteca mancarea cat poti de mult. Evita alcoolul, tutunul si medicamentele in afara cazului in care nu urmezi vreun tratament pentru vreo afectiune. Baia zilnica este un obicei pe care il datorezi propriei tale demnitati.

2. Alunga din spiritul tau orice idee de pesimism, de resentiment, de ura, de plictiseala, de tristete, de razbunare sau de saracie, in ciuda tuturor motivelor pentru care ele ar putea exista… Fugi de orice ocazie de-a avea de-a face cu oameni care sunt viciosi, josnici, dezaprobatori, lenesi si barfitori; evita de asemenea oamenii care sunt vanitosi sau vulgari, pe cei care au o capacitate naturala inferioara de intelegere sau pe cei ale caror subiecte de conversatie sunt senzualiste.

3. Fa cat mai mult bine cu putinta… Ajuta orice persoana care s-ar putea afla in nevoie, insa niciodata sa nu ai o slabiciune pentru pentru cineva mai mult decat trebuie. Trebuie sa ai grija de energia proprie si sa eviti formele inutile de sentimentalism.

4. Uita orice ofensa, sau mai bine, straduieste-te sa te gandesti la binele si bunastarea celui mai mare dusman al tau… Sufletul tau este un templu care nu trebuie sa fie niciodata corupt de ura. Suntem cu totii fiinte minunate care sunt calauzite de o voce interioara. Ai in vedere insa faptul ca aceasta voce nu iti va vorbi deodata. Este nevoie sa te pregatesti pentru ea in timp, distrugand straturile suprapuse ale vechilor comportamente, ganduri si greseli care iti apasa sufletul. Sufletul este divin si perfect in sine, insa lipsit de putere din cauza metodelor imperfect pe care i le-ai furnizat pentru manifestarea sa.

5. Retrage-te in fiecare zi intr-un loc unde nimeni nu te poate deranja, cel putin pentru jumatate de ora… Stai cat mai confortabil cu putinta, cu ochii pe jumatate inchisi si fara sa te gandesti la nimic. Acest lucru intareste puternic creierul si spiritul si te pune in contact cu energiile bune. In aceasta forma de meditatie si tacere, ne pot veni idei stralucite, capabile sa ne schimbe intreaga existenta. In cele din urma, toate problemele tale vor fi rezolvate victorios de vocea interioara care te va ghida in acele momente, impreuna cu constiinta ta. Acesta este diamantul de care vorbea Socrate.

6. Mentine o tacere absoluta asupra tuturor chestiunilor personale… Ca si cum ai fi facut un juramant solemn, abtine-te de a expune celorlalti, chiar si celor mai intimi prieteni sau rude, ceea ce gandesti, auzi, stii, inveti, suspectezi sau descoperi. Cel putin pentru o perioada de timp, ar trebui sa fii o casa cu ziduri sau o gradina inchisa. Aceasta este o regula de mare importanta.

7. Niciodata sa nu te temi de oameni sau de ceea ce ar putea aduce maine…
Sa ai un suflet puternic, curat si totul se va arata a fi cum nu se poate mai bine. Niciodata sa nu te gandesti la tine ca fiind slab sau singur deoarece in spatele tau se afla armate puternice pe care nici nu ti le poti imagina– nici chiar si in cele mai indepartate visuri . Daca iti ridici moralul, atunci nu va exista niciun rau care sa te atinga. Singurul dusman de care trebuie sa te temi esti tu insuti. Teama si neincrederea in viitor sunt mamele tuturor esecurilor si aduc cu ele dezastru.

Daca studiezi cu atentie oamenii care au noroc, vei vedea ca pastreaza in mod intuitiv o mare parte din aceste reguli. Este adevarat ca multi oameni care se bucura de bogatie nu sunt neaparat “buni” in sensul strict al cuvantului, insa poseda multe din virtutile mentionate.

Culese de N. Dordea – sursa: internet

POVEȘTI PENTRU COPII ȘI ADULTI, POVEŞTI CU MORALĂ, POVEŞTI CU TÂLC (XII)

 

ÎNTREBAREA CEA MAI GREA

La un examen din al doilea an de studii al universităţii noastre de medicină, unul dintre profesori ne-a făcut tuturor o supriză, atunci când ne-a înmânat subiectele. Ca întotdeauna, eu le-am citit mai întâi pe toate repede, dar când am ajuns la ultima, am rămas derutat: “Numele femeii de serviciu care face curat în universitate?”
În mod sigur, mi-am zis, o fi vreo glumă a profesorului. O văzusem de multe ori pe femeia de serviciu. Era înaltă, cu părul cărunt, şi să fi tot avut în jur de cincizeci de ani. Dar, cum era să-i ştiu eu numele? La sfîrşitul examenului, i-am predat profesorului foaia de examen, fără să fi răspuns însă nimic la ultima întrebare, atât de neaşteptată. Fusese de fapt întrebarea cea mai grea.
Înainte să se fi terminat examenul totuşi, unul dintre colegii mei l-a întrebat pe profesor dacă ultimul subiect conta la nota finală a examenului. “Fără îndoială că da” – a răspuns profesorul. “De-a lungul carierelor voastre, veţi cunoaşte o mulţime de persoane. Toate sunt importante. Toate merită atenţia şi îngrijirea voastră, chiar dacă ele vi se adresează doar cu un simplu «bună ziua»!”
Niciodată nu am uitat acea lecţie. Şi am mai descoperit ceva, că numele ei era Maria.
Morala: Cu totii suntem importanti.

 
UN AJUTOR ÎN PLOAIE

Era aproape de miezul nopţii. O femeie în vârstă, de origine afroamericană, se afla pe o autostrada din Alabama, cu maşina defectă şi înfruntând o furtună înfricoşătoare. Motorul se oprise şi nu mai pornea deloc, iar ea, disperată, trebuia neapărat să plece către destinaţie. Udă de sus până jos, se hotărî să oprească prima maşină care ar fi trecut pe acolo.
Un tânăr de rasă albă se opri să o ajute, în pofida tuturor conflictelor care marcaseră anii ’60, între albi şi negri. Tânărul o luă şi o duse într-un loc sigur, o ajută să ia legătura cu cine trebuia, şi apoi o urcă într-un taxi. În disperarea ei, femeia părea jenată că nu-i poate mulţumi cum se cuvine. Îşi notă adresa tânărului, îi mai mulţumi o dată, şi plecă.
Şapte zile trecuseră, când în casa tânărului se auzi soneria de la intrare. Spre surpriza lui, un televizor color de mari dimensiuni îi fu livrat direct, printr-o companie de transport. Avea un bileţel, special lipit pe ambalaj. În el scria: “Profunde mulţumiri pentru ajutorul tău de pe autostradă. Ploaia nu numai că mă udase până la piele, dar îmi înecase şi sufletul. Atunci ai apărut tu. Mulţumită ţie, am putut ajunge la căpătâiul soţului meu care agoniza, cu doar câteva clipe înainte ca el să-şi dea duhul. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru ajutorul pe care mi l-ai dat şi pentru binele pe care îl faci celor din jur, dezinteresat. Cu sinceritate, soţia celui ce a fost Nat King Cole.”
Morala: Nu astepta nimic in schimbul binelui facut si atunci vei primi.

 
ÎNTOTDEAUNA ADU-ŢI AMINTE DE CEI PE CARE ÎI SERVEŞTI

Pe vremea când o îngheţată costa mult mai puţin decît astăzi, un copil de vreo 10 ani intră într-o cofetărie şi se aşeză la o masă. Fata care servea îi puse un pahar cu apă în faţă.
– Cât costă o îngheţată de ciocolată cu migdale pe deasupra? – o întrebă copilul. – Cincizeci de cenţi – îi răspunse fata.
Copilul scoase din adâncul buzunarului un pumn de monede, şi le examină atent. – Şi… cât costă doar îngheţata de ciocolată? – întrebă el din nou, ruşinat parcă.
Alţi clienţi tocmai aşteptau să se elibereze o masă, aşa că fata deveni oarecum agitată.
– Treizeci şi cinci de cenţi – îi răspunse, cu glas tăios, copilului.
Acesta îşi numără încă o dată monedele.
– Atunci, va rog, vreau doar îngheţata de ciocolată, fără migdale deasupra – spuse el, hotărât.
Fata îi aduse îngheţata împreună cu nota de plată, i le puse pe masă şi plecă.
Copilul termină îngheţata, plăti la casă şi ieşi din cofetărie. Când fata veni să cureţe masa, i se puse un nod în gât, şi ochii i se împăienjeniră. Acolo, lângă farfurioara goală şi paharul cu apă se aflau, frumos aranjate, monede în valoare de cincisprezece cenţi… Bacşişul ei.
Morala: Niciodata sa un judeci in graba pe cineva.

 

GREUTĂŢILE DIN DRUMUL NOSTRU

Odată, într-o ţară, demult, regele ei dădu ordin să se pună o piatră mare de tot, chiar în mijlocul unui drum principal. Apoi se ascunse în apropiere, ca să vadă dacă vreun supus al lui va înlătura piatra sau nu.
Unii dintre cei mai de seamă oameni ai regatului, sfetnici, bogaţi comercianţi, curtezani, sosiră, priviră piatra şi doar o înconjurară. Mulţi dintre ei chiar îl învinuiră pe faţă pe rege pentru că nu se îngrijeşte de starea drumurilor din regat, dar niciunul nu făcu nimic ca să înlăture piatra cu pricina.
Atunci, un simplu ţăran, ce îşi ducea verdeţurile la piaţă, se apropie. Îşi lăsă coşurile pe jos, în drum, şi încercă să mişte piatra către marginea drumului. La început nu reuşi, dar apoi, după multă caznă şi sudoare, izbândi. În timp ce îşi aduna coşurile lui cu verdeaţă, văzu o pungă cu bani, chiar acolo unde se aflase piatra.
În pungă se aflau o mulţime de monede de aur, şi un înscris al regelui însuşi, prin care acesta îl făcea stăpân peste acea pungă cu bani pe cel care va fi înlăturat piatra din drum. Astfel, ţăranul descoperi şi învăţă ceea ce alţii niciodată nu ajunseră să înţeleagă.
Morala: Fiecare greutate pe care o intampini iti ofere sansa de a evolua, prin invingerea ei.

 
DONAREA DE SÂNGE

În urmă cu mai mulţi ani, la un mare şi important spital din oraş fu adusă pentru tratament o fetiţă numită Liz. Ea suferea de o ciudată şi rară boală, al cărei unic tratament era, după câte se ştia, o transfuzie de sânge de la frăţiorul ei de numai 5 ani. Acesta, la rândul lui, supravieţuise în mod miraculos aceleiaşi boli, şi dezvoltase anticorpii necesari pentru a o combate. Prin transfuzie, Liz putea fi salvata şi vindecata.
Medicul îi explică situaţia micuţului ei frate Tommy, şi îl întrebă dacă el ar fi de acord să-i doneze sânge sorei lui. Doar pentru un moment, Tommy păru că reflectează profund, înainte de a suspina adânc şi de a spune, încet, dar hotărât: “Da, o voi face, dacă asta o salvează pe Liz!”
În timp ce transfuzia era în curs de desfăşurare, Tommy se afla întins pe un alt pat, liniştit şi zâmbitor, alături de sora lui. Personalul medical îi urmărea pe amândoi cu atenţie, şi observa cu bucurie cum Liz, încet-încet, redobândea o culoare sănătoasă şi vie în obraji. În acea clipă însă, chipul lui Tommy începu să se stingă, apoi deveni palid, iar zâmbetul îi dispăru de pe faţă. Îl privi pe medic şi, cu voce întretăiată, îl întrebă: “Iar eu… când voi începe să mor?”
Copil fiind, saracutul de el nu-l înţelesese pe medic, desi nu era in pericol. El credea că urma să-i dea tot sângele si acceptase asta din dragoste pentru sora lui.
Morala: Da totul pentru persoanele iubite.

Povestiri culese de N.Dordea – sursa: internet

POVEȘTI PENTRU COPII ȘI ADULTI, POVEŞTI CU MORALĂ, POVEŞTI CU TÂLC (XI)

Aș vrea să iau cina cu tine, tata!

Povestea se petrece într-o seara, târziu, înainte de culcare:
– Tati, pot să-ți pun o întrebare?
– Da, sigur, ce este?
– Tati, cât de mult câstigi intr-o oră?
– Nu-i treaba ta, de ce mă întrebi așa ceva ! ”
– Vreau doar să știu…te rog, spune-mi, cât de mult câstigi intr-o oră?
– Ei bine, dacă chiar vrei să știi, câstig cam 100 de lei pe oră.
– Offf… (cu capul în jos)! Tati, pot să te rog să-mi împrumuti 50 de lei?
Tatăl s-a infuriat !
– Daca asta e singurul motiv pentru care ai întrebat cât câstig…ca să poți împrumuta niște bani pentru a-ti cumpăra o jucărie sau alte prostii… atunci du-te direct în camera ta și treci la culcare. Eu muncesc din greu în fiecare zi, iar asta e egoism curat, e un comportament total nepotrivit.
Băiețelul a plecat în liniște în camera lui și a închis ușa.
Omul s-a așezat la masa si s-a enervat si mai rau gândindu-se la întrebările băiețelului. Cum îndrăznește sa puna astfel de întrebări doar pentru a obține niște bani?
După aproximativ o oră, omul s-a calmat și a început să se gândească:
E doar un copil, si poate că avea într-adevăr nevoie să cumpere ceva cu 50 de lei, mai ales că el nu a cerut de foarte multe ori bani. Omul s-a dus la ușa camerei baiatului si a deschis-o.
– Ai adormit, băiatule?
– Nu tati, sunt treaz .
– M-am gândit, poate am fost prea dur cu tine mai devreme. A fost o zi lungă la serviciu și mi-am varsat nervii pe tine. Uite aici cei 50 de lei pe care i-ai cerut…
Băiețelul era numai zâmbet.
– Oh, multumesc tata! – Apoi, întinzând mana sub pernă, el a scos câteva bancnote.
Văzand că băiatul avea deja bani, omul simtea cum il cuprinde furia din nou. Băiețelul a numărat încet banii, și apoi s-a uitat în sus la tatăl său.
– De ce voiai mai mulți bani dacă aveai deja ?
– Pentru că nu erau destui, dar acum imi ajung. Tati, uite, am acum 100 de lei. Pot să cumpăr o ora din timpul tau? Te rog sa ajungi acasa mai devreme mâine. Aș vrea să iau cina cu tine.
Tatăl a fost zdrobit. Si-a infasurat brațele în jurul micutului său fiu și l-a rugat sa-l ierte.
E doar un memento scurt pentru noi toti, cei care lucram din greu în viață. Noi nu trebuie să lăsăm timpul sa ne alunece printre degete fara sa petrecum o parte cu cei care contează cu adevărat pentru noi, cu cei aproape de inimile noastre. Poate ca ar fi bine daca am reusi sa impărtășim cei 100 de lei – in valoarea lor temporala – cu cineva care ne iubeste! Familia și prietenii sunt cei care conteaza!

 

Bucuria de a darui

Este o poveste despre bucuria de a darui si de a primi, despre momente pe care ni le putem umple frumos, despre viata ale carei culori suntem liberi sa le alegem:

Doi barbati, foarte bolnavi, erau colegi de salon la spital.
In fiecare dupa-amiaza pacientul de la ferastra trebuia sa stea rezemat pentru procedura medicala, timp de o ora. Patul sau era langa singura fereastra din salon. Celalalt pacient era obligat sa stea tot timpul intins pe spate.
Cei doi vorbeau ore in sir in ficare zi. Vorbeau despre familie, sotii, casele lor, despre slujbe, armata, vacante si tot asa…
In fiecare dupa-amiaza, cand omul de la fereastra trebuia sa stea rezemat, ii povestea celuilalt tot ce vedea pe fereastra. Acesta ajunsese sa traiasca pentru o ora in fiecare zi experienta lumii de afara, culoarea si activitatea, doar ascultandu-si colegul de salon.
Fereastra dadea spre un parc din vecinatatea unui lac. Ratele si lebedele se jucau pe apa in timp ce copiii lansau machete de barci. Tinerii indragostiti se plimbau la brat printre flori, iar cladirile inalte ale orasului puteau fi vazute in zare.
In timp ce barbatul de langa fereastra descria toate acestea in detaliu, cel de langa perete inchidea ochii si isi imagina totul.
Intr-o dupa-amiaza, cel de la fereastra a descris chiar o parada ce trecea prin fata spitalului.
Chiar daca cel de la perete nu auzea sunetul, putea vedea totul in mintea sa in timp ce prietenul sau de suferinta povestea.
Au trecut zile, saptamani si luni. Intr-o dimineata, asistenta a venit in salon cu apa pentru baie si a observat ca cel de la fereastra murise in somn. Trista, a chemat personalul spitalului pentru a transporta cadavrul.
Imediat ce a simtit ca e posibil, pacientul ce statea la perete a rugat-o sa-l mute la fereastra. Incet, s-a proptit in cot pentru a vedea si el lumea de afara, dar nu a vazut altceva decat un perete in apropiere care acoperea orice priveliste.
Barbatul a intrebat-o pe asistenta ce l-a determinat pe colegul sau de camera sa descrie lucruri atat de frumoase pe care pretindea ca le-ar fi vazut afara.
Asistenta i-a raspuns ca de fapt barbatul era orb si nu vedea nici zidul acela: “Poate nu voia altceva decat sa te incurajeze”.
Epilog
Simti o fericire enorma atunci cand ii faci pe altii fericiti.
Durerea impartasita se injumatateste, dar fericirea se dubleaza.
Daca vrei sa te simti bogat, numara lucrurile pe care le ai si pe care banii nu le pot cumpara.

 
Lectia auzului

Un orăşean primeşte vizita unui prieten de-al său ce trăia la tară şi hotărăsc să meargă împreună în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşinile claxonau, taximetrele luau curbele cu viteză, se auzeau sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunetele oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
– Am auzit un greier.
– N-ai cum să auzi un greier în tot vacarmul ăsta! – i-a spus orăşanul.
– Sunt sigur, am auzit un greier! – a insistat săteanul.
– Asta-i o nebunie! – i-a răspuns prietenul.
Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur prin iarba şi a găsit micutul greier. Prietenul său a rămas uimit.
– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
– Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
– Dar nu se poate! – a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greier în acest zgomot!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine! – a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, sa vada dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
– Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor „ştiri” politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc… URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor…
Ni se induce FRICA! Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre) şi … NU ŞTIM DE UNDE … CÂND … ŞI CUM …
Răspunsul este simplu: ascultând zilnic aşa zisele ,,informaţii”, care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană si ajungem sa credem ca viata e grea, oamenii rai, viitorul e nesigur, etc. Şi în tot acest timp natura freamata de viata: greierii cântă, frunzele fosnesc, apele curg, dar noi …nu le mai auzim !

 
Povestea magarului batran

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce este de facut. Se tot gandi taranul si pana la urma, ajunse la concluzia ca magarul si-asa era batran, iar fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Deci socoti ca nu mai merita osteneala sa-l scoate pe magar din adancul fantanii, asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor sa astupe fantana. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamantul inauntrul fantanii. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanii si ramase uluit de ce vazu. Surpriza! Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui batatorindu-l. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizdul fantanii si iesi frematand…Victorie! Magarul s-a salvat! El nu s-a descurajat, a fost perseverent si a folosit in favoarea lui pamantul menit sa-l acopere, urcand tot mai sus.
Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati… Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si … scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

Daca vrei sa duci o viata fericita, leaga-te de un scop, nu de oameni sau de obiecte… – Albert Einstein

Povestiri culese de N. Dordea – sursa: internet

TRATAMENTUL ARSURILOR – RETETA

Gabriela Ionescu a publicat pe Facebook tratamentul cu care tatăl său a supraviețuit si s-a refacut, după ce a avut arsuri de gradul III pe tot corpul:                                                      „In 1980 tatal meu a fost surprins de explozia unui bidon cu motorina care i-a provocat arsuri de gradul III la cap, gat si maini. Fiind iarna, avea un pulover pe gat care a ars impreuna cu pielea, lasandu-i venele gatului expuse. Nu mai avea piele pe fata, par pe cap si urechile erau arse pe jumatate. Dupa 2 saptamani de chin in spital capul ii era, citez: « o mare coaja de sub care supura puroi ». Dupa cele 2 saptamani de chin, tatal meu si-a intalnit salvatoarea: o femeie batrana care a convins-o pe mama ca leacul ei ii va aduce inapoi chipul sotului. Mama si un unchi l-au rapit (fara exagerare) pe tata din spital si l-au dus acasa unde batrana s-a si mutat pentru 2 saptamani. Mi-am sunat astazi tatal care mi-a dictat cu glasul tremurand de emotie reteta. M-a rugat sa precizez ca «nu ii doare, dimpotriva, tratamentul le ia durerea ». Stiu ca multi vor fi reticenti, insa nu as fi putut trai impacata stiind ca exista un tratament care pe tatal meu l-a facut “ca nou” in aproximativ 2 luni, iar eu nu l-am facut public! I-a crescut carnea la loc, i s-au refacut urechile, i-au crescut barba, parul, unghiile i-au picat si i-au crescut la loc de 2 ori ! Iar singura urma pe care o mai poti vedea astazi este pielea putin incretita pe gat, sub urechi, acolo unde acum 35 ani i se vedeau venele! Tin sa precizez faptul ca de cand ma stiu pragul casei noastre a fost calcat mereu de oameni care veneau plini de speranta sa isi ajute rudele, copiii, iar mama le pregatea si le arata cum sa aplice tratamentul, iar ei plecau plini de recunostinta” – scrie Gabriela Ionescu.

Reteta:
– 200 grame ceara de albine pura ! (de la apicultori care sa va garanteze ca nu exista nimic altceva in ceara decat ceea ce au produs albinele)
– 200 grame unt de vaca proaspat NESARAT (mama recomanda sa fie facut in casa din lapte proaspat)
– 200 ml ulei de floarea soarelui
– 2 cepe albe Cantitatile pot fi multiplicate in functie de marimea suprafatei arse.

Procedura: Intr-un vas curat se pun impreuna la foc mic ceara, untul si uleiul. Cand se topesc toate, se adauga ceapa taiata marunt (ca pentru mancare). Se lasa la foc foarte mic pana cand ceapa devine aurie (ea va incepe sa fiarba in amestecul de ulei, unt si ceara). Aveti grija sa nu ardeti ceapa! Cand ceapa e aurie se stinge flacara.
Arsurile se vor spala cu multa grija cu ceai de pelin si fasa sterila. Atentie: se inmoaie fasa in ceai, se spala rana, apoi fasa se arunca si se foloseste alta. NU introduceti in ceai fasa cu care ati spalat deja rana. Dupa ce arsura este curatata cu ceaiul de pelin, se lasa cateva minute pana se usuca rana bine. Mai departe, se va aplica pe arsuri tratamentul in urmatorul mod: se ia fasa sterila de colturi si se inmoaie in amestecul caldut (daca e rece acesta se incheaga de la ceara). Veti observa ca adera la fasa si incepe imediat sa se intareasca. Aplicati cu grija pe arsura fasa astfel inmuiata in totalitate. Continuati pana cand toata rana e acoperita.                                                                                       IMPORTANT de stiut: fasa inmuiata NU se va lipi de rana datorita ingredientelor pe care le contine. Mai mult, datorita caldurii corpului si a stratului de vata care va fi asezat peste ea, se va mentine unsuroasa si va hidrata si regenera carnea si pielea. Dupa ce toate ranile sunt acoperite cu fasa inmuiata in tratament, peste ea se va aplica un strat de vata care va avea rolul de a mentine caldura necesara regenerarii. Peste vata se va folosi un nou strat de fasa curata care va mentine la locul lor vata si fasa cu tratament. Acest pansament se va mentine 24 de ore dupa care va fi inlocuit urmand exact aceiasi pasi, de la spalarea cu ceai pana la securizarea cu ultimul strat de fasa. Tatal meu spune ca in momentul in care pansamentul se da jos nu e dureros pentru ca amestecul este extrem de emolient. La stratul de fasa impregnat cu acest amestec va adera carnea moarta care se va indeparta astfel cu usurinta si fara durere.
De asemenea, sub stratul de carne arsa va incepe procesul de regenerare a celulelor, ceea ce va provoca mancarimi. Mancarimea e semn bun. Amestecul ramas de la aplicare se poate pune la rece si poate fi refolosit la urmatoarea pansare, prin incalzire.
Sursa: Gabriela Ionescu

 

PENTRU ARSURI SUPERFICIALE ALE PIELII – RETETA ESTE FAINA

Pe baza experientei oamenii au descoperit leacuri inca din timpuri stravechi. Iata o alta reteta bazata pe experienta, cu mentiunea faptului ca aceasta este eficienta daca este aplicata imediat dupa producerea arsurii:
“Odată, când am fiert porumb, am încercat să verific cu o furculiță, dacă boabele sunt deja fierte, dar mâna mi-a alunecat în apa clocotită. Încă urlam de durere, când a apărut în ușă un prieten, fost soldat în Vietnam. M-a întrebat unde țin făina? După ce i-am dat punga, mi-a băgat complet mâna în făina, și mi-a spus să-o țin acolo timp de zece minute. Ne-a povestit că, în Vietnam, unui bărbat i s-au aprins hainele și, în panica creată, cineva a vărsat pe el conținutul unui sac de făină. Făina nu numai că a stins flăcările, dar pe pielea victimei nu a apărut nici măcar o bășicuță.
După zece minute, cănd mi-am scos mâna din făină, nu numai că nu am avut pe piele nici o bășică, dar ea nici măcar nu s-a înroșit. De atunci, în permanență, țin în frigider o pungă de făină, ea fiind mult mai eficientă rece, decât la temperatura camerei. Odată, mi-am ars limba, am acoperit-o cu făină, iar după zece minute nu am mai simțit nicio durere. Deci, dacă te arzi, să nu pui arsura sub jetul de apă a robinetului, ci folosește punga cu făină ! Este mult mai eficientă.”

Sursa: internet

AFORISME, AFORISME AMUZANTE, SFATURI ÎNŢELEPTE (XXV)

AFORISME

Este de o mie de ori mai bine să ai bun simţ fără educaţie, decât să ai educaţie fără bun simţ – Robert G. Ingersoll
Dacă ai voinţă poţi muta şi munţii, dar dacă ai şi un pic de creier îi lasi
acolo, că nu te deranjează ! – anonim
Un singur copil la părinţi este echivalent cu singurătatea, doi copii înseamnă rivalitate, trei copii semnifică echilibru, patru copii înseamnă bogăţie.- anonim
Matematicianul arab Muhammad ibn Musa al-Khawarezmy (780-850 p.Chr.), descoperitorul „zeroului”, iniţiator al algebrei şi al trigonometriei, întrebat fiind ce valoare reprezintă omul în matematică, a răspuns:
Dacă omul are bun simţ şi caracter este 1; dacă mai este şi frumos, se mai adaugă un zero, este deci 10; dacă mai are şi bani, se mai adaugă un zero, deci 100; dacă se mai şi trage dintr-un neam nobil, se mai adaugă un zero, deci are valoarea de 1000 !
Dacă însă dispare simbolul bunului simţ şi al caracterului, acel prim 1, din faţă, rămân doar zerourile, adică nimic !

 
Barbatul si femeia – Victor Hugo

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal. Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primeste lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi. Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu. Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia. Supremaţia semnifică forta, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger. Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femeii este îndreptată către virtutea desăvârşita. Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia. Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte. A gândi înseamnă a avea creier superior. A intui, simţind, înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are o perlă care-l împodobeşte, lacul are poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare care cântă. A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este templul, femeia este sanctuarul. În faţa tempului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchiem.
Bărbatul este plasat acolo unde sfârşeste pământul, femeia acolo unde începe cerul.

 

Aforisme despre fericire

Prima reţetă pentru fericire este: evită să meditezi prea mult asupra trecutului. – Andre Maurois
Ceea ce ne face fericiţi ne defineşte. – Marius Torok
A fi fericit nu însemnă că totul este perfect, ci faptul că ai decis să vezi dincolo de imperfecţiuni. – anonim
Fericit este acela care are trup sănătos, minte ascuţită şi o fire educată. – Thales
Raiul pe pământ este o alegere pe care trebuie să o faci, nu un loc pe care trebuie să-l găseşti. – Wayne Dyer
Oamenilor le este greu să fie fericiţi din cauză că întotdeauna văd trecutul mai frumos decât a fost, prezentul mai rău decât este şi viitorul mai dificil decât va fi. – Marcel Pagnol
Cel care depinde doar de el însuşi, acela va cunoaşte cea mai mare fericire. – Proverb chinezesc
Fericirea este ca aerul pe care îl respirăm: fiecare poate lua din el atât cât vrea. – Van Minh
Fericirea este alcătuită dintr-un şir de plăceri mărunte. – Charles Baudelaire
Fericirea şi nefericirea sunt în suflet. – Democrit
Fericirea nu este nimic altceva decât o sănătate bună şi o memorie proastă. – Albert Schweitzer
Fericirea este sănătatea sufletului. – Hans Lohberger
Ce trist lucru să priveşti fericirea prin ochii altuia. – Shakespeare
Fericirea înseamnă să te împaci cu tine însuţi. – Luis Bunuel
Sunt atâtea persoane în lume care ne iubesc…Numai dacă am avea ochi pentru a vedea, o inimă pentru a iubi, mâini pentru a primi ceea ce ne este oferit. – Lucy Maud Montgomery

 

SFATURI ÎNŢELEPTE

În viaţă nimic nu-i întâmplător sau accidental. Lucrurile mari ca şi cele mici au cauze. Fii atent la acestea.
În viaţă există lucruri ireversibile cum ar fi: cuvântul rostit, timpul pierdut şi ocazia ratată.
Viaţa are două energii dominante; iubirea şi frica. Iubirea le-nvinge pe toate. Lasă frica. Frica aduce doar haos.
Nu spulbera niciodată speranţa altora, căci poate alţii nu au nimic în afară de aceasta.
Nu crede tot ce auzi şi nu spune tot ce gândeşti.
Personalitatea se cizelează prin numeroase greutăţi şi provocări. Acceptă-le, căci astfel devii o persoană mai puternică şi mai înţeleaptă.
Învaţă să taci, e o artă…
Nu lua decizii în stare de nervi.
Nu-ţi pierde niciodată cumpătul. Respiră adânc.
Îngrijeşte-ţi corpul.
Iubeşte-ţi corpul, acela ştie bine ce gândeşti. Din gândurile tale ia naştere sănătatea sau boala. Gândeşte întotdeauna pozitiv.
Cultivă-ţi şi menţine-ţi relaţiile de prietenie.
Nu plăti preţul unui lucru doar când acesta este gata .
Fereşte-te de cei care nu au nimic de pierdut.
Învaţă să spui “nu”, dar fă asta cu atenţie şi cumpătare.
Nu conta pe faptul că viaţa te va trata drept.
Fă doar un singur lucru deodată, dar acela fă-l bine.
Nu-ţi face griji dacă pierzi o bătălie, războiul încă poţi să-l câştigi.
Nu amâna. Acţionează imediat.
Nu-ţi fie ruşine să pronunţi cuvintele “Nu ştiu” şi “Scuze”.
Cel puţin o dată pe an fă planuri la prima oră.
Priveşte oamenii în ochi.
Singurătatea e doar o stare psihică. Pentru a-ţi iubi persoana nu ai nevoie de alţii.
În viaţă nu există bine sau rău, totul e alegere. Deci alege cu înţelepciune!
Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ţi-ai dori ca alţii să se poarte cu tine.
Trăieşte clipa. Nu fugi înainte… Mai sunt multe de gustat în viaţa prezentă.
Nu fii prea aspru cu tine însuţi. Ai venit în această viaţă ca să înveţi despre tine cine eşti cu-adevărat. Deci, savurează această experienţă.
Spune totdeauna adevărul.
Viaţa este pură energie. Încearcă să o simţi în jurul tău, cum trece prin tine şi se scurge în tine. Fă diferenţa între cea pozitivă şi cea negativă.
Savurează tot timpul acest minunat mediu terestru.
Fericirea depinde mult de tovarăşul tău, de aceea alege bine.
Meditează măcar 30 de minute, în fiecare zi.
Savurează odihna.
Trăieşte mai degrabă după ce-ţi dictează inima şi nu mintea. Ai dreptul să fii fericit!!!
Lasă amăreala şi ura, ele aduc numai baiuri.
Pronunţă cuvintele cu prudenţă şi cumpătare, căci aceste cuvinte pot deveni realitate.
Într-o bună zi vei privi înapoi la tot ce ai făcut în această viaţă şi vei pleca râzând de pe această lume…

TIPURI MONETARE MACEDONENE SI ELENISTICE

” Istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra carora oamenii s-au pus de acord.” – Napoleon Bonaparte

TIPURI MONETARE MACEDONENE SI ELENISTICE                                                   un articol de Nicolae Sabin DORDEA

Tipurile de monede care au circulat în Dacia şi care ulterior au influenţat monetăria dacică, au fost principalele monede macedonene şi elenistice. Acestea au o semnificaţie deosebită în istoria numismaticii europene pentru faptul că ele au fost modelele care au influenţat caracteristicile emisiunilor monetare în următoarele două milenii. Macedonia are oricum un loc special în istorie, datorat celor doi principali exponenţi ai săi, Filip al II-lea şi în mod deosebit, Alexandru cel Mare.
Filip al II-lea, membru al dinastiei Argeade, a fost cel de-al treilea fiu al regelui Amiyntas al III-lea şi tatăl lui Alexandru al III-lea, cunoscut în istorie ca Alexandru cel Mare. După ce la început a fost regent pentru nepotul său Amyntas al IV-lea, fiul fratelui său Perdicas al III-lea, în 359 a.Chr. Filip al II-lea a dobândit puterea deplină şi s-a încoronat rege al Macedoniei, regat care a dominat întreaga Grecie. Capitala regatului după anul 400 a.Chr. a fost oraşul Pella.
Până la sfârșitul secolului al IV-lea a.Chr., regatul ocupa numai o regiune care corespunde cu oarecare aproximație cu Macedonia din Grecia zilelor noastre. Macedonia, izolată oarecum şi de munţii înconjurători, era un regat mai retras în raport cu restul Greciei (Elada). Regatul macedonean a căpătat în timp un caracter elenistic din ce în ce mai pronunţat, chiar dacă iniţial civilizaţia macedoneană a fost considerată ca fiind ceva mai înapoiată. Deşi de neam grec, amestecat cu elemente tracice şi ilirice, macedonenii din acele timpuri, erau considerati de eleni, sălbatici şi barbari. Ocupaţiile de bază ale macedonenilor erau agricultura, vânătoarea şi extragerea bogăţiilor solului (în special a aurului)
Filip al II-lea a moștenit tronul Macedoniei într-un moment de disperare totală, cu regiunea înconjurată de regatele greceşti ostile. Filip a folosit o combinaţie de abilitate diplomatică şi strălucire militară pentru a-şi transforma poziţia în lumea elenă, restabilind pacea şi câştigand dominaţia întregii Grecii. El şi-a reorganizat armata în unităţi militare puternice denumite „falange”, formate din soldați profesionişti, o idee nouă şi revoluţionară. Fiul său, Alexandru, a construit pe bazele solide realizate de Filip şi a utilizat unităţile de falange cu mare efect, reuşind să creeze unul dintre cele mai mari imperii pe care lumea le-a văzut vreodată. Deşi, după moartea creatorului său, la scurtă vreme, imperiul s-a dezmembrat în mai multe regate care se duşmăneau, regate conduse de foştii săi generali, cuceririle lui Alexandru au lăsat o moştenire nepieritoare, având meritul răspândirii culturii şi ştiinței greceşti în tot vastul său imperiu.
După două secole de glorie, în mod inevitabil a urmat declinul. Macedonia a fost cucerită de Republica Romană şi transformată în provincie în anul 146 a.Chr..
Circulaţia monedelor emise de regii macedoneni în teritoriile din bazinul Dunării Inferioare a fost influenţată direct de puterea pe care aceştia au avut-o în regiune începând cu jumătatea secolului al IV-lea a.Chr.. Sunt binecunoscute episoadele intervenţiilor regilor macedoneni Filip al II-lea în Dobrogea (339 a.Chr.) şi Alexandru cel Mare în Muntenia (335 a.Chr.).
Monedele lui Filip al II-lea (359-336 a.Chr.) şi Alexandru cel Mare (336-323 a.Chr.), stateri de aur, tetradrahme şi drahme de argint, monede divizionare de bronz, au circulat pe teritoriul Daciei în special în regiunile extracarpatice, mult mai rar întâlnite în Transilvania, unde în general, au fost descoperiri izolate. Cele mai frecvente au fost descoperirile de tetradrahme care, în cazul celor de tip Filip al II-lea, au fost identificate ca fiind emisiuni postume. De multe ori, acestea au fost descoperite împreună cu monede de la Alexandru cel Mare, ceea ce arată faptul că pătrunderea lor la nordul Dunării s-a petrecut în intervalul de timp între cele două campanii macedonene mai sus menţionate (339-335 a.Chr.) şi cele conduse de Lysimach împotriva lui Dromichaites (în anii 300 a.Chr. şi 292 a.Chr.). Ele sunt bătute fie de oraşele vest-pontice, fie pătrund pe căile comerciale din sudul Dunării. Este important de remarcat că cetăţile vest-pontice au continuat emisiunile proprii, ştiută fiind politica tolerantă a regilor macedoneni în domeniul monetar.
Monedele macedonene sunt lucrate cu o finete greu de egalat, sunt deosebit de frumoase şi bine realizate, relieful lor sculptural amintind de basoreliefurile greceşti. Gravorii macedoneni au dat dovadă de o mare măiestrie în realizările lor, atingând excelenţa şi reuşind să creeze un stil artistic aparte. Monedele macedonene au fost atat de bine executate artistic şi tehnic, încât se poate spune că toate imitaţiile care le-au urmat în timp au avut un caracter degenerescent.

TETRADRAHMA TIP FILIP AL II-LEA

Efigie Fil  Efigie Fil 1  Efigie Fil 2
Efigiile lui Filip al II-lea pe aversul tetradrahmelor
In timpul domniei lui Filip al II-lea s-au emis două tipuri succesive de tetradrahme, diferenţa dintre ele fiind dată doar de aspectul reversului.
Tetradrahma din argint de tip Filip al II-lea reprezintă pe avers, celebra efigie, într-un cerc perlat, portretul puternic al lui Zeus spre dreapta, cu păr bogat şi barbă stufoasă, purtând cunună de lauri.

Filip II AmphFilip Pella

Primul tip monetar în ordine cronologică, îl înfăţişează pe revers pe regele Filip călare, orientat spre stânga, purtând kausia, un tip de pălărie macedoneană antică, cu mâna dreaptă întinsă, adresându-se adunării armatei, legenda ΦIΛIΠΠOY (FILIPPOU) şi sigla monetăriei emitente. Acest tip de monedă a fost emis între 359 si 348 a.Chr..

Filip II Tet maced Filip II Amphipolis

Cel de-al doilea tip monetar a fost emis după anul 348 a.Chr. când Filip al II-lea a celebrat Jocurile Olimpice la Dion, la poalele muntelui Olympos, situat la 15 km sud-vest de oraşul Katerini de astăzi, în aproapiere de Salonic. Acesta redă pe revers, într-un cerc perlat, călăreţul olimpic orientat spre dreapta, care are într-o mână o ramură de palmier, legenda ΦIΛIΠΠOY (FILIPPOU) şi sigla monetăriei emitente. Acesta este tipul monetar cel mai des imitat de întreaga lume antică.
Cele mai multe tetradrahme au fost bătute la monetăriile Pella şi Amphipolis. Tetradrahmele au în general o greutate de peste 14 grame şi un diametru de 25-26 mm.

Postuma b

Tet Filip II Amphipolis avTet Filip II Amphipolis rev

Emisiuni postume ale tetradrahmelor lui Filip al II-lea

TETRADRAHMA TIP ALEXANDRU CEL MARE 

Alexandru tetr Milet

Alex III avAlex III rev

Tetradrahma de tip Alexandru cel Mare înfăţişează pe avers capul lui Herakles cu blana de leu (după unii specialişti ar fi chiar chipul lui Alexandru), iar pe revers Zeus cu acvilă şi sceptru stând pe tron spre stânga, legenda AΛEΞANΔPOY (ALEXANDROU) sau AΛEΞANΔPOY BAΣIΛEΩΣ (ALEXANDROU BASILEOS) precum şi diferite sigle şi monograme (cea de sus, monetăria Milet).

DRAHMA TIP ALEXANDRU CEL MARE 

Dr Alex av Dr Alex rev

Drahmele de argint emise în timpul lui Alexandru cel Mare au aceleaşi caracteristici iconografice ca şi tetradrahmele.
În timpul campaniilor europene sau asiatice ale lui Alexandru cel Mare, o bună parte a obiectelor din aur şi argint prădate au fost topite, transformate în lingouri şi trimise la Pella şi Amphipolis pentru a fi transformate în monede. Se estimează că în timpul domniei lui Alexandru Macedon, numai la monetăria de la Amphipolis, au fost bătute aproximativ 13 milioane de tetradrahme din aur şi argint.
Atât în cazul emisiunilor lui Filip al II-lea, cât şi a celor ale lui Alexandru cel Mare, monedele au continuat să fie bătute şi după moartea acestora în monetăriile oraşelor macedonene, dar şi ale oraşelor din întreaga lume greacă. De asemenea, ele au fost copiate sau au servit drept model pentru monetăriile regatelor barbare de la periferia lumii elenistice.

TETRADRAHMA TIP FILIP AL III-LEA

Filip III Arhideul

Tetradrahma de tip Filip al III-lea Arideul (Arhidaios) fratele vitreg al lui Alexandru, înfăţişează pe avers capul lui Herakles cu blana de leu, iar pe revers Zeus cu acvilă şi sceptru stând pe tron spre stânga, legenda ΦIΛIΠΠOY (FILIPPOU) sau ΦIΛIΠΠOY BAΣIΛEΩΣ (FILIPPOU BASILEOS) precum şi diferite sigle şi monograme. Drahmele de argint emise în timpul lui Filip al III-lea, ca şi cele emise în timpul lui Alexandru, au aceleaşi caracteristici iconografice ca şi tetradrahmele. Un destin similar l-au avut şi monedele lui Filip al III-lea Arideul, tetradrahma şi drahma constituind modele pentru emisiunile getice de la Dunărea de Jos.

TETRADRAHMA TIP LYSIMACH

Lisimach tetradr Pergamon

Tet Lysimah Pella avTet Lysimah Pella rev

Tetradrahma din timpul domniei lui Lysimach, satrap (321-306 a.Chr.) şi rege al Thraciei (306-281 a.Chr.) prezintă pe avers capul zeificat a lui Alexandru spre dreapta, cu coarnele lui Amon, iar pe revers, reprezentarea zeiţei Athena Nikephoros şezând pe tron spre stânga şi legenda la stânga şi la dreapta: ΛYΣIMAXOY BAΣIΛEΩΣ (LISIMACOU BASILEOS), eventual monogramă (monetăriile Pergamon si Pella).
După cum s-a văzut în capitolul anterior, tipul staterilor de aur a lui Lysimach, a fost utilizat mult mai târziu, de Mithridates VI Eupator regele Pontului, în emisiunile oraşelor pontice în timpul primului său război cu romanii. Monedele macedonene din aur, argint şi bronz au avut o răspândire mai largă decât cea a teritoriilor controlate în mod direct, la un anumit moment, de Alexandru cel Mare şi urmaşii săi. Ele au fost întâlnite şi în Transilvania, mai ales în zona Munţilor Orăştie, fiind puse în legătură cu campaniile lui Burebista la Dunărea de Jos, dar şi în Moldova, pe văile Prutului şi Siretului.

 

TETRADRAHMELE MACEDONIEI PRIMA SI ALE INSULEI THASOS

Un rol important privind circulaţia monedelor în Dacia preromană, l-au avut tetradrahmele Macedonia Prima şi tetradrahmele insulei Thasos. Având în vedere cantitatea mare de tetradrahme Macedonia Prima şi Thasos descoperite în Dacia intracarpatică (Transilvania), cercetările arheologice au scos în evidenţă importanţa politică şi economică în special a câtorva zone, în a doua jumătate a secolului al II-lea a.Chr. şi prima jumătate a secolului I a.Chr., în schimburile comerciale cu negustorii din Peninsula Balcanică, având ca placă turnantă populaţia unei uniuni de triburi dacice din zona Munteniei. Intr-un alt capitol ulterior se va evidenţia importanţa acestor tipuri monetare în evoluţia monetăriei dacice.

TETRADRAHMA TIP MACEDONIA PRIMA
După înfrângerea regelui Perseu de catre romani la Pydna în 168 a.Chr., Macedonia a fost împărţită în patru republici clientelare stabilite de Roma. Romanii au instaurat în aceste regiuni un regim republican şi au impus o serie de interdicţii, printre care se număra interzicerea importului de sare, a exploatării pădurilor şi a exploatării minelor de aur şi argint, care reprezentau principalele bogăţii ale Macedoniei. În aceeaşi perioada a existat şi interdicţia de a bate monedă. După zece ani, ţara era în aşa măsură sărăcită încât romanii au permis redeschiderea minelor de aur şi emiterea de monedă din argintul exploatat. Dintre cele patru regiuni, Macedonia Prima şi Secunda au emis tetradrahme de argint, Terţia nu a emis monedă, iar Quatra a emis numai piese de bronz. Emisiunile cele mai numeroase au fost cele ale Macedoniei Prima, care dispunea de bogatele mine de argint de la muntele Pangaion, precum şi de monetăria de la Amphipolis, cu excepţionala-i tradiţie tehnică şi artistică. Începutul activităţii monetare a Macedoniei Prima a fost marcat de o emisiune festivă din 158 a.Chr., foarte restrânsă ca număr de piese, purtând pe avers capul lui Zeus iar pe revers imaginea zeiţei Artemis Tauropolos, cu câte o torţa în fiecare mâna, pe un taur spre stânga. A urmat apoi tipul monetar arhicunoscut, ale cărei monede poartă pe avers bustul zeiţei Artemis Tauropolos iar pe revers măciuca lui Hercule într-o coroană de ramuri de stejar. Tetradrahmele Macedoniei Prima au fost emise după sistemul monetar attic, introdus în Macedonia de Alexandru cel Mare, diferit de cel aeginic.

Tet Macedonia Prima

Tetradrahmele Macedoniei Prima poartă pe avers bustul zeiţei Artemis Tauropolos, spre dreapta, în mijlocul unui scut macedonean. Zeiţa poartă în jurul capului o bandă numită stephane, are părul strâns la ceafă într-o torsadă, cu câteva şuviţe care coboară pe tâmple şi pe ceafă. Tunica îi este prinsă pe umăr cu o agrafă rotundă, mai mult sau mai puţin vizibilă. Înapoia capului se văd parţial un arc şi o tolbă, atribute ale zeiţei care apar de obicei împreună. Bustul zeiţei este înconjurat de un cerc perlat. Scutul ca atare este ornamentat cu şapte ovale duble, în care se află o stea cu opt braţe, care alternează cu tot atâtea grupuri de câte trei puncte. Pe revers monedele poartă legenda (înscrisul) cu litere grecesti MAKEΔONΩN ΠPΩTHƩ (MAKEDONON PROTIS) – Macedonia Prima, pe două rânduri despărţite de măciuca lui Hercule aşezată orizontal, cu capătul gros spre dreapta, care sunt înconjurate de o coroană formată din două ramuri de stejar. Deasupra şi dedesubtul legendei apar una sau mai multe monograme ale monetăriei sau magistratului monetar. În partea stânga a reversului, în afară coroanei, este reprezentat un fulger în maniera obişnuită pe monedele greceşti, dar redat prin globule foarte fine. Cercetarea sistematică a monedelor a sos în evidentă faptul că există deosebiri marcante între monede, aversul pieselor prezentand deosebiri de la un lot de piese la altul, privind trăsăturile feţei, dar şi coafura. Aceste tetradrahme cu flan mare, au diametrul de 32-33 mm şi greutati intre 16-17 grame.
Tetradrahmele Macedoniei Prima se numără printre cele mai bogate şi mai răspândite emisiuni monetare ale antichităţii. Cu toate că ele au jucat un rol însemnat în circulaţia monetară în Peninsula Balcanică şi în nordul Dunării, evoluţia şi cronologia lor relativă este aproape necunoscută deoarece aceste emisiuni se înşiruie pe o perioada relativ scurtă, de circa nouă ani (158–150 a.Chr.). Macedonia a fost declarată oficial provincie romană în 146 a.Chr. după ce generalul Metellus l-a înfrânt pe regele Andriscus Macedon în anul 148 a.Chr., şi după ce cele patru republici clientelare au fost dizolvate. În cadrul provinciei intrau Epirus Vetus, Tesalia şi părți ale Iliriei și Traciei.
TETRADRAHMA TIP THASOS                                                                                            În a doua jumătate a secolului al II- lea a.Chr., în Dacia şi-au făcut apariţia alte monede, de influenţă macedono-tracică, tetradrahmele insulei Thasos, o insulă din Grecia situată în bazinul nordic al Mării Egee (Marea Traciei), la 8 km distanță de coasta meridională a Traciei. Ele au fost emise între anii 148-80 a.Chr. Aceste monede au avut mare căutare pe piaţă pentru că s-au răspândit nu numai în Dacia, ci şi în tot nordul Peninsulei Balcanice şi în vasta regiune ocupată de sciţi în sudul Rusiei de astăzi. Au circulat în Dacia până pe la jumătatea secolului I a.Chr., până când romanii au ajuns la Dunăre, pe la 70 a.Chr., şi astfel au ajuns pe piaţă şi denarii romani republicani.

Tet Thasos

Tetradrahmele insulei Thasos au pe avers chipul tânar al zeului Dionysos orientat spre dreapta, cu cunună de iederă şi două rozete din puncte deasupra frunţii, iar pe revers Herakles nud (Hercules), în picioare, cu capul spre stânga, se sprijină cu dreapta pe măciucă, pe piept, umărul şi braţul stâng sprijinit pe şold, purtând pielea leului din Nemeea. Pe aceste tetradrahme cu flan mare, de 27-32 mm şi greutăţi între 16-17 grame, apare legenda (înscrisul) cu litere greceşti pe trei laturi ale monedei: HPAKΛEOYΣ ΣΩTHPOΣ ΘAΣIΩN (HRAKLEOUS SOTIROS TASION), ceea ce înseamnă: Heracles salvatorul tasienilor.

Tetr traca av Tetr traca rev

Un tip monetar mai rar întâlnit, tot tracic, imitând modelul tasian, cu tendinţă de schematizare, este cel al căror monede păstrează acelaşi tip de avers şi revers, dar se modifică legenda: HPAKΛEOYΣ ΣΩTHPOΣ ΘPAKΩN (HRAKLEOUS SOTIROS TRAKON), Heracles salvatorul tracilor.

Sursele imaginilor: internet

 

MONEDELE ORAŞELOR GRECEŞTI DE PE COASTA DE VEST A MĂRII NEGRE

” Istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra carora oamenii s-au pus de acord.” – Napoleon Bonaparte

MONEDELE ORAŞELOR GRECEŞTI DE PE COASTA DE VEST A MĂRII NEGRE     un articol de Nicolae Sabin DORDEA

 

Prefaţă
Numismatica este o disciplină conexă istoriei şi poate constitui pentru amatori o pasiune frumoasă şi interesantă. În mod sigur, sentimentul pe care îl ai ţinând în mână o monedă veche de două mii de ani, este unul de respect, este acela că ţii în mână un crâmpei de istorie. Dacă monedele ar putea povesti…ar fi minunat. Martore ale unor evenimente, multe necunoscute nouă, ele oferă informaţii, spun mult, dar nu pot să şi povestească. Rolul specialiştilor în arheologie şi numismatică, este tocmai acela de a le pune într-un context istoric corect, de a le dezvălui povestea. La rândul lor, monedele confirmă evenimente şi situaţii relevate de alte surse istorice, vin în sprijinul unor afirmaţii ale specialiştilor. Numismatica, prin studiul şi analiza pieselor monetare, poate descoperi informaţii interesante, elemente de natură economică, militară sau religioasă, într-un cuvânt, reflectarea realităţii unei epoci.
Articolul de faţă, departe de a fi un „savant tratat de numismatică”, este un instrument care furnizează iubitorilor de numismatică cunosţinte elementare despre monetăria în Dacia preromană. El tratează cronologic istoria monedelor de la prima lor apariţie pe pământul dacilor şi până la cucerirea romană, prezentând emisiunile monetare cu imagini avers- revers (atunci când se găsesc), însoţite de descrieri şi informaţii interesante, fiind totodată un ghid numismatic util şi usor de utilizat.
Din multitudinea de imagini de monede de pe internet le-am ales pe cele mai bune şi mai clare, pentru a se înţelege cât mai bine caracteristicile acestora, utilizarea acestor imagini fiind numai în scop educativ. Este lesne de înţeles că având o vechime de peste două mii de ani, starea de conservare a unora dintre monede nu este de cea mai bună calitate. Există tipuri monetare pentru care încă nu am găsit imagini pentru exemplificare. Acestea vor fi completate în material pe măsură ce le vom identifica pe sursele online.
Un prim capitol îl reprezintă monedele oraşelor greceşti.

 

MONEDELE ORAŞELOR GRECEŞTI DE PE COASTA DE VEST A MĂRII NEGRE
Apariţia monedelor în Dacia este legată de oraşele greceşti de pe ţărmul Marii Negre (Pontul Euxin). În secolele al VII-lea şi al VI-lea a.Chr. teritoriile traco-getice au intrat în sfera de interes comercial a negustorilor greci, iar această stare de fapt a avut ca rezultat întemeierea coloniilor greceşti Istria, Kallatis şi Tomis, pe coasta dobrogeană a Mării Negre. Centre comerciale locale, purtătoare ale civilizaţiei antice greceşti din marile metropole, coloniile înfiinţate au adus o civilizaţie superioară celei traco-getice, accelerând progresul populaţiei autohtone. Pe parcursul aceloraşi secole, pe ţărmurile vestic şi nordic al mării au fost întemeiate multe alte colonii importante consemnate de istorie, printre care Apollonia Pontica (astăzi Sozopol, în Bulgaria), Odessos (astăzi Varna, în Bulgaria), Olbia (în Ucraina) la gurile Bugului şi Tyras la limanul Nistrului. Colonizarea masivă a întregului bazin pontic de către greci a însumat aproximativ nouăzeci de oraşe-porturi.
La aproximativ două secole de la apariţia primelor monede din istorie în regatul Lydiei din vestul Asiei Mici (astăzi Anatolia, Turcia), primele monede care au apărut pe actualul teritoriu al României au fost cele din zona Daciei Pontice începând cu secolul al V-lea a.Chr., când oraşele greceşti de pe ţărmul vestic al Mării Negre au emis propriile lor monede (Histria – secolul al V-lea a.Chr., Callatis – jumătatea secolului al IV-lea a.Chr., Tomis – secolul al III-lea a.Chr.).

Orasele grecesti
Evoluţia celor trei colonii vest pontice a fost inegală pe parcursul întregii lor existenţe, deşi istoria lor are şi elemente comune. Pentru perioada corespunzătoare secolelor VI – IV a.Chr., Istria a fost colonia care s-a impus în mod deosebit.

 

ISTRIA (Histria) – IΣTPI (ISTRI)
Utilizez numele în limba greacă, Istria, nu numai pentru faptul că aşa este cunoscută în numismatica europeană, ci pentru că aşa stă scris pe monedele acestei aşezări antice şi pentru că numele său provine de la Istros.
Prin urmare, Istria, aflată în apropierea gurilor de vărsare ale Dunării în mare, este cea mai veche colonie de pe coasta de vest a Mării Negre. Grecii i-au dat acestei colonii numele de Istria de la numele grecesc al fluviului Dunărea – Istros, acest nume desemnând în special cursul său inferior. Mai târziu, numele dat de romani a fost Danubius, desemnând în special cursul superior şi mijlociu al fluviului. Strabon scria că cetatea Istria se află „la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului”. Conform informaţiilor rămase de la Eusebiu, colonia a fost întemeiată de grecii din Milet în anul 657 a.Chr.. De altfel, originea sa milesiană este confirmată şi de Pliniu cel Bătrân şi de Strabon. După Pseudo – Scymnos, întemeierea Istriei ar fi avut loc în timpul pătrunderii sciţilor în Asia, adică la finele secolului al VII-lea a.Chr.. Cercetările arheologice desfăşurate în cetatea Istria au scos la lumină ceramică greacă rhodo-ionică, corintică şi attică, din a doua jumătate a secolului al VII-lea a.Chr., acestea confirmând informaţiile oferite de Eusebiu. Începând din sec. al VI-lea a.Chr. Istria a devenit cel mai important polis de pe ţărmurile de vest şi nord–vest ale Pontului Euxin, cunoscând activităţi economice şi comerciale ample, având relaţii cu alte centre comerciale şi întreţinând raporturi continue cu autohtonii. În cursul secolelor al V-lea şi al IV-lea a.Chr., Istria s-a transformat în centru de producţie, depăşind stadiul de centru comercial şi intermediar de schimb între grecii din metropole şi autohtoni. S-au deschis ateliere ceramice, a sporit producţia de cereale din teritoriile rurale, s-a intensificat pescuitul la gurile Dunării şi s-au amplificat raporturile cu populaţia locală traco-getică. Pe plan politic, Istria a jucat un rol important prin participarea la revolta oraşelor pontice împotriva regelui macedonean Lysimach, la războiul împotriva Bizanțului şi la conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor. În jurul anului 260 i.d.Hr., Istria s-a aliat cu cetatea Kallatis pentru a smulge orașului Byzantion controlul asupra portului Tomis.
DRAHMA ISTRIANA. Cunoscând o nouă etapă de dezvoltare, în secolul al V-lea a.Chr. la Istria s-au deschis şi primele ateliere monetare, colonia grecească emiţând monedă proprie în jurul anilor 480-475 a.Chr.. Este vorba despre binecunoscutele drahme de argint turnate, considerate a fi primele monede de pe actualul teritoriu al României. Ele au pe avers emblema orașului, reprezentată de un vultur deasupra unui delfin, orientat spre stânga şi legenda cu caractere greceşti IΣTPI (ISTRI) desemnând numele coloniei, toate încadrate într-un pătrat (quadratum incusum). Asemenea drahmelor ateniene care poarta pe revers o bufniţă, simbol al zeiţei Atena, pătratul adâncit este un element caracteristic monedelor antice greceşti. Conform celebrului om de cultura român Nicolae Iorga, aceste simboluri, vulturul de mare ţinând în gheare un delfin, au fost utilizate pe monede şi de alte orase greceşti, cum ar fi Sinope – alta colonie a Miletului – şi Olbia. Pe reversul monedelor istriene sunt prezente două capete umane alăturate, unul dintre ele fiind pozitionat răsturnat, reprezentand probabil Dioscurii sau poate alţi zei protectori ai comerţului cetăţii.

Istria Dioscuri
Drahmele de argint bătute la Istria au avut o arie relativ largă de circulatie, cuprinzând în special Dobrogea, astfel de monede fiind descoperite şi în Muntenia şi Moldova. Odată cu trecerea timpului, greutatea drahmei istriene a scăzut, de la 7-8 grame în secolul V a.Chr., la 5-6 grame în secolul IV a.Chr.. Pe lângă drahme, la Istria au fost bătute şi alte monede divizionare din argint cu aceleaşi caracteristici iconografice: hemidrahmă, egală cu jumătate dintr-o drahmă, sfert de drahmă, obol, egal cu 1/6 dintr-o drahmă, hemiobol, egal cu 1/2 dintr-un obol sau egal cu 1/12 dintr-o drahmă.

Histria hemiobol 0,47gr Hemiobol, 0,47 gr.

 

Între 450-350 a.Chr., oraşul Istria a bătut monede din bronz care sunt încadrate în două principale tipuri:
ROATA CU SPITE. Primul tip este cel cu roata cu patru spiţe pe avers şi legenda IΣT (IST de la Istria) pe revers, uneori cu literele I şi T mai mici decât Σ, aceste monede fiind considerate cele mai vechi monede de bronz istriene.

Istria roata avIstria roata rev

Ele au fost datate de specialisti ca B.Pick (a redactat un catalog al monedelor istriene) sau C.Preda între mijlocul secolului al V-lea şi mijlocul secolului al IV-lea a.Chr.. Se presupune că au fost emise după stoparea din circulaţie a vârfurilor de săgeţi şi cu siguranţă au folosit ca monedă divizionară pentru drahmele de argint. Aceste monede, realizate în marea lor majoritate prin turnare, dovedită de faptul că unele exemplare mai pastrează un mic peduncul rămas de la orificiul de scurgere a metalului în tipar, au variaţii mari de greutate şi de diametru. Constantin Preda, în lucrarea sa Istoria Monedei în Dacia Preromană, le-a clasificat în cinci grupe, în functie de diametru şi greutate: Gr.I.: 7-9,5 mm; 0,21-0.98 g.; Gr.a II-a: 10-11.7 mm; 0,54-1,18 g; Gr. a III-a: 12-14 mm; 0,60-2.15g; Gr. a IV-a: 15-16 mm; 0,58-2,52 g; Gr. a V-a: 17-18 mm; 2,52-3,37 g.

 

ISTROS. Cel de-al doilea tip monetar considerat printre cele mai vechi, este cel având pe avers reprezentarea umană a zeului fluviului, Istros, şi emblema cetăţii Istria pe revers. Sunt cunoscute două serii cu zeul Istros, emise probabil la diferenţă de mai bine de un secol.

Istria Istros
Monedele aparţinând primei serii au flan neregulat şi gros, iar datarea lor le situează în secolul al IV-lea a.Chr.. După unele păreri acestea sunt printre primele monede de bronz emise de Istria. Afirmaţia are o logică, ţinând cont de faptul că încă de la întemeiere, locuitorii acestei cetăţi doreau să-şi facă cunoscută prezenţa în lumea comerţului maritim. Pe aversul acestor monede, efigia zeului Istros, cap uman cu barbă şi coarne de taur, apare în semiprofil spre dreapta şi este plasată în câmpul din stânga al monedei. Pe revers apare emblema cetăţii, vulturul pe delfin spre stânga şi legenda IΣTPI (ISTRI), în cazuri rare IΣTPIH (ISTRIA). Din cauza vechimii şi probabil a aliajului utilizat, sunt rare monedele de acest tip în stare bună de conservare.

Istros 2 Istria
Cea de a doua serie cuprinde monede cu flan circular mai bine conturat şi mai subţire, datarea lor situându-le, conform lui B. Pick, în jurul anului 200 a.Chr.. Ceea ce le deosebeşte de monedele primei serii este faptul că pe avers reprezentarea zeului Istros apare redată din faţă.

 

APOLLO. Un alt tip monetar între emisiunile de bronz istriene din perioada următoare este reprezentat de monedele care au pe avers capul zeului Apollo cu cunună de lauri, iar pe revers emblema oraşului, vulturul pe delfin spre stânga şi legenda IΣTPIH. În spaţiul dintre delfin şi coada vulturului se afla câte o monogramă: A,B,Γ,Δ,E,H.Θ,K,P, ca semn al monetăriei sau al magistratului monetar. Cu un diametru de 15-17 mm, greutatea lor se situează între 3-5 g. Aversul acestui tip de monede este foarte asemănător cu cel al emisiunilor de bronz ale lui Filip II, regele Macedoniei, care au avut o largă circulaţie pe piaţa oraşului Istria.

Histria Apollo 1

Printre exemplarele acestui tip monetar există piese pe reversul cărora vulturul este redat cu aripile deschise şi pe care apar siglele sau numele abreviate ale unor magistraţi monetari: API (ARIstotel), AYXH, HPOΔO (IRODO), eventual cu aplicare de contramărci (capul lui Helios sau Hermes). După B.Pick aceste emisiuni aparţin secolului al IV-lea a.Chr., dar mai nou, se crede că datarea lor se situează între a doua jumătate a secolului al IV-lea şi începutul secolului al III-lea a.Chr. (350-300 a.Chr.):

Apollo Istria

 

HELIOS. Un tip monetar mai rar, emis probabil într-un tiraj mai mic, considerat din aceeaşi perioadă cu cel al zeului Istros din seria a doua, datat de B.Pick în jurul anului 200 a.Chr., este cel al caror monede au pe avers capul lui Helios redat din faţa, iar pe revers aceeaşi emblemă a oraşului, vultur pe delfin spre stânga şi legenda IΣTPI (ISTRIa). Sunt piese de 2,4-2,5 g, cu diametre de 13-14 mm:

Helios Istria

 

DIONYSOS. Monedele de bronz care constituie un alt tip monetar distinct, sunt cele care au pe avers capul zeului Dionysos spre dreapta cu cunună de iederă, iar pe revers un chiorchine de strugure şi legenda IΣTPIH (ISTRIA). Ca datare, acest tip monetar se situează între sfârşitul secolului al III-lea a.Chr. şi mijlocul secolului al Il-a a.Chr.- (210-150 a.Chr.).                                                                                                                                                    Alte emisiuni din bronz mai târzii din perioada autonomă a Istriei, care pot fi datate până în sec. I a.Chr. îi reprezintă pe avers pe zeii Demetra, Hermes şi Apollo.
CUNUNA DE SPICE. O serie aparte este constituita de monedele care au pe avers o cunună de spice, în interiorul căruia este plasată legenda IΣTPI şi mai apare sigla H. Au greutatea între 1,58-1,80 g şi un diametru de 14 mm. Acest tip monetar face parte din emisiunile tărzii ale Histriei şi sunt emise prin a doua jumătate a secolului II a.Chr. şi începutul secolului I a.Chr. – (150-100 a.Chr.).
DEMETRA. Un alt tip monetar este acela care are pe avers capul zeitei Demetra cu văl spre dreapta şi pe revers emblema oraşului, vultur pe delfin spre stânga şi legenda IΣTPIH (ISTRIA). Se cunosc putine exemplare din acest tip, cu diametre între 15-22 mm sau chiar mai mici şi cu greutăţi între 3-6,5 g. Pe unele exemplare apar numele abreviate ale magistraţilor monetari: API (ARIstotel), MONI, XAI, , iar pe altele apare sigla monetariei, de exemplu Y. Emiterea monedelor cu imaginea Demetrei poate fi datată în a doua jumătate a secolului al II-lea a.Chr şi primele decenii ale secolului I a.Chr. – (140-80 a.Chr.).
HERMES. Un alt tip monetar îl constitue monedele cu efigia lui Hermes pe avers, iar pe revers vultur pe delfin spre stânga şi una din legendele: IΣTP, IΣTPI, IΣTPIH, IΣTPIANΩN (ISTRIANON). La unele se întâlneşte numele abreviat al magistratului monetar, de exemplu ΔIO (DIOnysos) sau sigla monetariei, de exemplu A. Monedele cu efigia lui Hermes se datează în a doua jumătate a secolului al II-lea a.Chr şi primele decenii ale secolului I a.Chr., chiar puţin mai târziu decât monedele cu Demetra – (130-80 a.Chr.).
APOLLO. Printre ultimele monede istriene de bronz se numără si cele care au pe avers reprezentarea zeului lui Apollo, şezând pe scut, cu o săgeată în mâna dreaptă, cu mâna stânga sprijinindu-se pe arc, iar pe revers emblema oraşului, vultur pe delfin, legenda IΣTPIH (ISTRIA) şi numele abreviat al magistratului monetar, de exemplu APIΣT (ARISTotel). Greutăţile lor variază între 1,0-3,80 g, iar diametrul lor între 15-20 mm.

Istria Apollo arc avIstria Apollo arc rev
DIONYSOS. Un alt tip monetar asemănător celui de mai sus, este acela al caror monede au pe avers pe zeul Dionysos, în picioare cu sceptru şi kantharos (vas grecesc, cupă de băut cu două mânere) şi cu pantera alături, cu acelaşi revers cunoscut, emblema oraşului, vultur pe delfin şi legenda IΣTPIH (ISTRIA). Aceste monede au greutati între 2,96-3,14 g şi un diametru de 18 mm. Deosebit la acest tip de monede este faptul că nu apare nici un nume de magistrat monetar. Sunt datate spre finele secolului I a.Chr. şi până pe la mijlocul secolului I p.Chr – (90 a.Chr.- 50 p.Chr.).
ATHENA. Un tip monetar mai puţin cunoscut, considerat ca făcând parte din ultimele emisiuni din perioada semiautonomă a oraşului, este cel al căror monede au fost datate până spre jumătatea secolului I p.Chr. şi care au pe avers bustul zeiţei Athena cu coif spre dreapta, iar pe revers un caduceu şi legenda ICTPI (ISTRI). Observăm că în denumirea oraşului pentru litera S nu mai este folosit semnul Σ (sigma), ci litera C. Caduceul (kerykeion, în greacă), un baston cu aripi şi cu doi şerpi încolăciţi în jurul lui, era considerat în antichitate un simbol al comerţului, asociat cu zeul grec Hermes, mesagerul zeilor şi protectorul comercianţilor. Istoria Istriei povesteşte că în secolul I a.Chr. şirul emisiunilor de monede a fost întrerupt. Este demonstrat că piaţa Daciei preromane era larg dominată de denarul roman republican, însă monedele imperiale romane ale secolului I p.Chr. au pătruns aici, în cea mai mare parte, abia după cucerirea romană.
Foarte multe exemplare din ultimele serii monetare istriene sunt uzate în circulaţie şi în plus, poartă una, doua sau chiar trei contramărci cu chipurile zeilor Helios şi Hermes, ceea ce denotă că perioada lor de circulaţie trebuie să se fi prelungit, chiar până în secolul I p.Chr.
Istria şi-a reluat emisiunile monetare sub dominatia romană, în timpul împăratului Antoninus Pius, baterea monedelor continuând până sub împăratul Gordian al III-lea (238-244 p.Chr.), perioadă după care activitatea monetăriilor locale a încetat definitiv.

 

KALLATIS (Callatis) – KAΛΛATIANΩN (KALLATIANON)
Cel de-al doilea oraş pontic care a bătut monedă a fost Kallatis. Despre întemeierea la sfârşitul secolului al VI-lea a.Chr. a oraşului Kallatis (astăzi Mangalia, România), colonie de origine doriană, există informaţii de la Pseudo – Scymnos, care arată că aceasta a fost înfiinţată de grecii veniţi din Heracleea Pontică (azi Eregli, în Turcia), pe vremea când în Macedonia era rege Amyntas I (540 – 498 a.Chr.). Heracleea Pontică era la rândul ei o cetate înfiinţată de colonişti veniţi din Megara. În afară de cetatea Kallatis supranumită, se pare, „cea cu ziduri puternice”, coloniştii plecaţi din Heracleea au înfiinţat cetatea Chersones din Crimeea. Deoarece Megara era considerat un oraş fondat de Heracle (Herakles la greci, Hercule la romani), cetăţenii din Kallatis îl considerau pe marele erou grec, protectorul si strămoşul lor. De la Pliniu cel Bătrân aflăm că oraşul s-a întemeiat pe locul unei aşezări tracice, numită Cerbatis sau Acervetis. La mijlocul secolului al IV-lea a.Chr. Kallatis-ul era în plină dezvoltare, transformându-se ca şi Istria, într-un important centru de producţie. Au fost ridicate edificii publice şi monumente de artă importante, iar în atelierele de ceramică a fost fabricată o mare cantitate şi varietate de statuete colorate din argilă arsă, de un remarcabil nivel artistic. Principala ocupaţie a coloniştilor greci era comerţul cu populaţia locală getică (cumpărau grâu, miere, blănuri, peşte şi sclavi şi vindeau produse de lux: ceramică, ţesături, vin grecesc). Secolul I a.Chr a fost o perioadă zbuciumată pentru cele trei oraşe greceşti, motiv pentru care dezvoltarea economică a acestora a înregistrat o stagnare, dacă nu chiar o involuţie. Kallatis a făcut parte, împreună cu multe alte oraşe greceşti, din coaliţia antiromană organizată de regele Pontului, Mithridates VI Eupator (acesta a domnit între 120 – 63 a.Chr.). Cetatea a ajuns, în anii 50 a.Chr., sub influenţa regelui Burebista. Generalul roman Licinius Crassus, în 29-28 a.Chr., a înglobat definitiv cetatea în graniţele Imperiului Roman. A făcut parte din comunitatea cetăţilor pontice, federaţie care a fost cunoscută sub numele de Hexapolis. Celelalte cinci oraşe din această asociaţie erau Tomis, Istria, Dionysopolis, Odessos şi Mesambria. Comunitatea avea ca scop celebrarea cultului împăratului. Capitala era la Tomis iar preşedintele federaţiei era numit pontarh. Kallatis a suferit mult de pe urma invaziilor barbare. În 269 p.Chr.cetatea a rezistat eroic coaliţiei de popoare migratoare conduse de goţi. Oraşul a pierdut cartierele aflate în afara zidurilor, care au fost incendiate.
DRAHMA KALLATIANA. Primele emisiuni ale coloniei Kallatis sunt drahmele de argint, bătute după sistemul ponderal aeginetic (de la Aegina) folosit si în oraşe ca Heraclea Pontică, Bysantion şi Sinope. Celălalt standard de greutati utilizat de lumea greacă era cel euboic-attic. Iconografia monedelor din argint kallatiene este influenţată evident de emisiunile lui Alexandru cel Mare. Pe avers apare Herakles imberb, strămoşul mitic al grecilor din Kallatis, cu blana leului din Nemea pe cap, iar pe revers, alaturi de spicul de grâu, se afla armele eroului grec, măciuca, arcul şi tolba cu săgeţile înveninate cu sangele Hydrei din Lerna şi legenda KAΛΛA, KAΛΛATI, KAΛΛATIA. În câmpul de deasupra, mai rar în câmpul de jos, apare şi monograma monetăriei. Monedele au de regulă greutăţi cuprinse între 5- 5,50 g, uneori depasind aceste limite.

Kal drahma 1

 

HEMIDRAHMA KALLATIANA. Pe lângă drahme, oraşul a emis şi monede divizionare din argint, de tip hemidrahmă, cu aceleaşi reprezentări, cântărind cel mai adesea între 2,30-2,60 g, cu diametrul de 14 mm:

Hemidrahma Kallatis
Datate în secolul al IV-lea a.Chr., atelierul monetar kallatian fiind deschis de pe la 330 a.Chr., perioada de emisiune a acestor monede din argint pare să fi fost scurtă, mai exact, redusă la domnia lui Alexandru cel Mare şi până în 313 a.Chr., anul asediului cetăţii de către Lysimach.
Monedele kallatiene din argint au avut o arie relativ restrânsă de circulaţie, numărul pieselor cunoscute fiind destul de redus, justificat fiind de numărul mic de descoperiri.
Monedele din bronz kallatiene, datate din primul sfert al secolului al III-lea a.Chr. şi până spre mijlocul secolului I a.Chr., au cunoscut o evoluţie iconografică mult mai diversificată decât cele din argint. Pe aversul acestor monede sunt reprezentaţi Dionysos, Demetra, Herakles, Apollo, Athena, Hermes şi Artemis iar pe revers atribute specifice acestor divinităţi şi membri ai cortegiilor acestora, precum şi legenda oraşului şi/sau numele divinităţii de pe avers, cu contramărci şi nume de magistraţi.

 

DIONYSOS. Seria monedelor de bronz emise de Kallatis pare să fi început cu tipul monetar care reda pe avers capul lui Dionysos cu cunună de iederă în profil spre dreapta, iar pe revers panteră sărind spre dreapta, cu tyrsos în spate şi spic de grâu sub picioarele dinapoi, în poziţie orizontală, în câmpul de jos apare legenda KAΛΛA (KALLAtis), deasupra şi sub panteră câte o siglă sau monogramă. Greutatea lor este de 7-9 g, iar diametrul 21-23 mm. Sunt datate cronologic în prima jumătate a secolului al III-lea a.Chr. – (281 a.Chr.).

Kalla Pant

Cal Dionysos avCal Dionysos rev
O variantă a acestui tip monetar este cel al căror monede au de asemenea pe avers capul lui Dionysos cu cunună de iederă în profil spre dreapta, iar pe revers o cunună de iederă care poartă în interior sigla monetăriei, de exemplu literele A/OA, E, ΠO/ΛYI, în dreapta un tyrsos şi sus legenda KAΛΛA (KALLAtis), eventual contramarcă.

 

DEMETRA. În paralel, dacă nu chiar înaintea emisiunilor cu capul lui Dionysos, a fost emis un alt tip monetar, care are pe avers capul spre dreapta al zeiţei Demetra cu văl şi cununa de spice, pe revers cunună de spice, deasupra apare KAΛΛAT (KALLATis), sau KAΛΛATI (KALLATIs), iar în interior numele abreviat al magistratului monetar, ΔI (de la Dionysos), mai rar ΔIO (DIOnysos). Greutăţile lor variază între limitele 5-7,6 g, iar diametrele între 18-21 mm. Sunt datate cronologic în prima jumătate a secolului al III-lea a.Chr. – (281 a.Chr.):

Cal Demetra avCal demetra rev

 

HERAKLES. Alt tip de monede au pe avers capul tânăr a lui Herakles cu cununa de lauri, iar pe revers, spic, măciucă, tolbă cu arc, legenda KAΛ (KALLatis), sau KAΛΛATI (KALLATIs) şi numele prescurtat al magistraţilor FIL, FILON, NPA. Greutatea lor variază de la 2,2- 5,0 g, iar diametrul între 15-17 mm.
O variantă este cea cu capul lui Herakles spre dreapta pe avers, iar pe revers măciucă, chiorchine de strugure, tolbă cu arc şi în exergă legenda KAΛΛ (KALLatis):

Kallatis Hercules

O altă variantă este cea cu capul cu barbă al lui Herakles spre stânga pe avers, iar pe revers reprezentarea unei zeităţi feminine şezând, probabil Kybele, cu simboluri în mâini şi legenda KAΛ Λ ATIANΩN (KALLATIANON) care înconjoară scena:

Kallatianon Hercule avKallatianon Hercule rev

 

APOLLO. Alt tip monetar este cel al căror monede de bronz de tip obol au pe avers capul lui Apollo spre dreapta, contramarcat cu chipul zeului Hermes, iar pe revers celebrul trepied şi legenda înscrisă la stânga şi la dreapta KAΛΛA TIANΩN (KALLATIANON), în exergă AΠOΛΛO (APOLLO) Sunt datate în secolele III-II a.Chr. Aceste monede au greutăţi de 9-10 g şi diametrul de 25 mm.

Kallatianon Apollo obol

O variantă a acestui tip este cel care pe revers are trepiedul plasat central, un spic de grâu în stânga şi legenda înscrisă la stânga şi la dreapta, KAΛΛA TIANΩN (KALLATIANON), în exergă sigla monetăriei, A OA:

Callatis avCallatis rev

 

ATHENA. Un alt tip monetar este constituit de monedele care au pe avers capul zeiţei Athena cu coif spre dreapta, iar pe revers un caduceu dispus central încadrat între legenda KAΛΛ (KALLatis) în câmpul din stânga şi numele abreviat al magistratului monetar, de exemplu IPOΔ (IROD), în câmpul din dreapta.

Kallatis Atena

O variantă a acestui tip, cu acelaşi gen de avers, este cea care poartă pe revers în partea centrală două spice de grâu, înconjurate de simbolurile proprii zeiţei Athena, cu legenda KAΛΛATI (KALLATIs) care le încadrează în partea de sus a imaginii.

Cal Atena avCal Atena rev
Un alt tip distinct al aceleiasi zeităţi, este constituit de monedele care au pe avers bustul zeiţei Athena cu coif pe cap spre dreapta, iar pe revers un scut rotund reliefat, încadrat între două simboluri, arc la stânga, măciucă la dreapta şi legenda KAΛΛAT IANΩN (KALLATIANON)

Kallatis Atena avKallatis Atena rev

 

ARTEMIS. Alt tip monetar este constituit de monedele care au pe avers capul zeiţei Artemis in profil spre dreapta, iar pe revers legenda KAΛΛA (KALLAtis), mai jos o tolba pentru săgeti, jos numele magistratului monetar.

Callatis Artemis avCallatis Artemis rev
Atelierele monetare kallatiene care au emis monede din bronz au fost deschise de pe la 281 a.Chr. şi ultimele au funcţionat până în secolul I a.Chr..Într-adevăr în secolul I a.Chr. emisia de monede a fost întreruptă. Colonia Kallatis şi-a reluat emisiunile monetare abia la începutul secolului al II-lea p.Chr., baterea monedelor continuând până sub Filip Arabul (244-249 p.Chr.), când activitatea monetăriilor locale a încetat definitiv.

 

TOMI (Tomis) – TOMITON
Tomis (astăzi Constanta, România), colonie de origine milesiană ca şi Istria, pare să fi fost întemeiată ceva mai târziu. Lipsa unor date precise fac dificilă stabilirea exactă a momentului înfiinţării coloniei de la Tomis. Concluziile care au rezultat în urma cercetărilor arheologice arată că întemeierea sa ar fi putut avea loc chiar înainte de prima jumătate a secolului VI a.Chr (cca 560 a.Chr.). În secolele VI – IV a.Chr., oraşul Tomis a rămas încă în stadiu incipient de dezvoltare, fiind dominat de oraşele vecine. În cursul secolului al III-lea a.Chr., a început şi ridicarea oraşului Tomis, care, în acea perioadă, a bătut primele sale monede, toate emisiuni din bronz. În cursul secolului al II-lea a.Chr., dezvoltarea Tomisului a luat un mare avânt. Prin urmare, începând din a doua jumătate a secolului al III-lea a.Chr., oraşul Tomis a bătut numai monedă din bronz, iar emisiunile sale prezintă o mare varietate iconografică.
APOLLO. Un prim tip monetar este reprezintat de monedele care au pe avers capul lui Apollo spre dreapta şi pe revers trepiedul împreună cu legenda TOMI, eventual cu aplicare de contramărci (capul lui Helios sau monogramă pe avers iar pe revers nume de magistraţi abreviate).

 

ZEUS. Alt tip tomitan din epoca autonomă îl reprezintă monedele cu capul lui Zeus spre dreapta pe avers şi acvila cu aripile desfăcute şi legenda înscrisă la stânga şi la dreapta, TOMI TON.

Tomis Zeus avTomis Zeus rev

 

HERMES. Un alt tip monetar între emisiunile de bronz tomitane este reprezentat de monedele care au pe avers capul zeului Hermes spre dreapta şi pe revers caduceu (kerykeion) încadrat de legenda TO MI şi numele abreviat al magistratului monetar ΦIΛΩ (FILOn):

Tomis Hermes caduceu
DIOSCURII. Alt tip monetar este cel care are capetele Dioscurilor alăturate pe avers, iar pe revers doi cai la trap. Adesea pe revers se întâlneşte numele oraşului, TOMI, împreună cu o mare varietate de sigle şi abrevieri de nume de magistraţi monetari.

Tomis Dioscurii

 

DEMETRA. Un alt tip monetar tomitan, din perioada pseudo-autonomă a Tomisului, sunt monedele care au pe avers bustul zeitei Demetra cu voal spre dreapta, în faţa ei spic de grâu, pe revers două spice de grâu, legenda înscrisă la stânga şi la dreapta, TOMI TΩN (TOMITON).

Tomis Demetra

 

ATHENA. Un tip monetar este cel al căror monede au fost datate până spre jumătatea secolului I p.Chr. şi care au pe avers bustul zeiţei Athena cu coif pe cap spre dreapta, iar pe revers capul zeului Hermes şi legenda TOMOC (TOMOS). Observam că denumirea oraşului a devenit Tomos din Tomi, iar pentru litera S a fost folosit semnul C, ca şi în cazul ultimelor emisiuni ale Istriei.

Tomis AtenaTomoc bronz

Toate cele trei oraşe greceşti au bătut monedă de tip Filip II şi Alexandru cel Mare. Este vorba de stateri şi tetradrahme ale căror reprezentări şi legende sunt identice cu originalele. Diferite sunt doar siglele care exprimă atelierele de emisiune.
Trebuie menţionat de asemenea, ca toate cele trei oraşe greceşti Istria, Kallatis şi Tomis, au bătut monedă de aur de tip Lysimach, tip monetar emis de fapt de regele Pontului, Mithridates VI Eupator, la distanţă de două secole, în perioada primului său război cu romanii, 88-86 a.Chr.:

Stater Histria avStater Histria rev

Stater Callatis avStater Callatis rev

Stater Tomis 2 avStater Tomis 2 rev

Stateri de aur emisi de oraşele pontice – pe avers capul basileului Lysimach, iar pe revers zeiţa Athena cu coif pe cap spre stânga, şezând pe tron, sub tron siglele atelierelor monetare ale oraşelor greceşti: IΣ- Istria, KAΛ – Kallatis, TO -Tomi.
Circulaţia monedelor oraşelor pontice depăşeşte cu mult domeniul înconjurător al acestora. Moneda istriană circulă pe spaţii întinse, cea din argint fiind documentată din abundenţă în toată Dobrogea şi sudul Moldovei, în nordul Mării Negre şi, mai rar, în Câmpia Munteniei, nord-estul Bulgariei şi sudul Mării Negre. Monedele din bronz istriene sunt descoperite, în general, în aria directă de influenţă a Istriei (în Dobrogea) dar există şi descoperiri în sudul Moldovei, Oltenia şi sud-vestul Transilvaniei. Mult mai puţin circulă monedele Tomisului şi Kallatisului, fiind documentate numai în Dobrogea, sudul Moldovei şi Câmpia Munteană. Încă din prima jumătate a secolului al V-lea a.Chr., alături de monedele celor trei cetăţi vest-pontice amintite, în regiunile extracarpatice, mai puţin în cele intracarpatice, au circulat şi monede emise de alte oraşe greceşti din bazinul Mării Negre, din cel al Mării Marmara şi din nordul Mării Egee. Foarte importante sunt emisiunile oraşelor Olbia, Tyras şi Kyzic pentru secolele V-IV a.Chr. şi cele de la Odessos, Messembria, Panticapeum şi Maroneia pentru secolele III-I a.Chr.
Se poate afirma că efectele raporturilor dintre greci şi geţii autohtoni au contribuit la o accelerare a ritmului de dezvoltare a societăţii locale. Relaţiile au avut un caracter reciproc, nivelul de dezvoltare al celor trei oraşe fiind condiţionat, în mare măsură, de raporturile cu populaţia autohtonă.

Sursele imaginilor: internet

RETETE NATURISTE EFICIENTE PENTRU SANATATE

RETETA MINUNE – IMUNITATE, MEMORIE, COLESTEROL, BOLI DE INIMA, GASTRITA SI ULCER, VEZICA URINARA
Aceasta reteta care combina doar trei ingrediente, se recomanda pentru consolidarea sistemului imunitar, stimularea memoriei, scaderea colesterolului, pentru prevenirea si tratamentul bolilor de inima, in tratamentul gastritei si ulcerului, in tratamentul inflamatiilor vezicii urinare. Reteta este simpla si usor de realizat, dar pe cat de simpla, pe atat de eficienta. Ea se bazeaza pe miere, nuci si scortisoara, rezultand un amestec placut, cu gust agreabil.
Cantitati necesare si mod de preparare:
– 100 de grame de miez de nuca
– 300 de grame de miere
– 2 lingurite de praf de scortisoara
Se macina foarte bine miezul de nuca si se amesteca cu mierea si cu scortisoara pana cand amestecul se omogenizeaza. Se poate consuma imediat dupa preparare.
Mod de administrare:
– Consolidarea sistemului imunitar: se consuma o lingurita/zi pe o perioada cat mai lunga
– Stimularea memoriei: se consuma trei lingurite pe zi, dimineata, la pranz si seara (se recomanda in special in perioadele solicitante)
– Scaderea colesterolului: se consuma patru-cinci lingurite pe zi, in asociere cu o dieta vegetariana. Nivelul colesterolului va reveni la normal in maximum o luna.
– Prevenirea si tratamentul bolilor de inima: se consuma cate o lingurita, dimineata pe stomacul gol si seara inainte de culcare (3-4 luni pe an)
– Tratamentul gastritei si ulcerului: se consuma o lingurita dimineata pe stomacul gol, timp de o luna.
– Inflamatiile vezicii urinare: se dilueaza doua lingurite din acest preparat la un pahar de apa calduta. Se consuma cate un pahar/zi, timp de o saptamana.

 

DETOXIFIEREA ORGANISMULUI – CURATAREA COLONULUI
Intr-o viata, prin colon trec zeci de tone de mancare si mii de litri de lichide. Prin urmare, colonul este un organ extrem de solicitat si de aceea, se recomanda ca o data pe an sa se faca o curatare a acestuia, pentru a-l mentine sanatos, cu o flora eficienta, asigurandu-se astfel si o detoxifiere a intregului organism.
Reteta este usor de facut, se realizeaza un amestec placut, care ofera o curatare eficienta a colonului.
Timp de trei saptamani pe an, se consuma zilnic acest preparat, in fiecare dimineata, in locul micului dejun, respectand reteta pentru fiecare saptamana in parte.
Mod de preparare si de administrare:
Este nevoie de doar doua ingrediente: lapte acru sau chefir preparat in casa si faina din seminte de in, un pic mai grosiera, de consistenta malaiului. Amestecul se face si se consuma proaspat. Pentru a nu-si pierde proprietatile curative, nu se prepara in avans pentru mai multe zile.
Prima saptamana: se consuma un amestec din 100 ml de lapte acru cu o singura lingura de faina de seminte de in.
Saptamana a doua: se consuma un amestec din 100 ml de lapte acru cu doua linguri de faina de in.
Saptamana a treia: se consuma un amestec din 150 ml de lapte acru cu trei linguri de faina de seminte de in.
La finalul celor trei saptamani colonul este curat si sanatos.

 

APA DE MEI – LITIAZA RENALA, CISTITA
Aceasta reteta inspirata din medicina naturista rusa, sub forma unei simple bauturi, determina eliminarea in mod natural a pietrelor la rinichi.
Meiul, una dintre cele mai cunoscute cereale, pe langa valoarea nutritiva ridicata, poseda si proprietati curative. Utilizat in medicina naturista, meiul este un remediu incredibil in tratarea litiazei renale si in alte diverse afectiuni ale rinichilor. Meiul are capacitatea de a curata rinichii intr-un mod eficient, dizolvand pietrele si transformandu-le intr-un nisip care este eliminat pe cale urinara; meiul vindeca cistita si ajuta de asemenea la vindecarea problemelor femeiesti. Se recomanda cu incredere aceasta reteta eficienta in vindecarea rinichilor, care ajuta la detoxificarea acestora, curata nisipul si sprijina eliminarea pietrelor mici.
Mod de preparare si administrare:
Seara, se spala aproximativ 200 de grame de mei cu apa calduta. Se pune meiul intr-un vas de sticla mai mare si peste el se toarna aproximativ 2 litri de apa fierbinte. Dimineata, dupa 10-12 ore, in vas se va forma un lichid alb, care este tocmai remediul utilizat in tratament. Se toarna lichidul rezultat intr-un alt recipient si se bea pe parcursul unei zile fara nici o restrictie, cat se poate de mult. Se pastreaza meiul utilizat pentru a pregati un terci sanatos pentru micul dejun (se fierbe 1 pahar de mei cu 3 cani de apa).
In fiecare seara, se pregateste o noua portie din acest amestec pentru ziua urmatoare. Pentru a fi eficient, acest tratament trebuie urmat timp de 15 zile.
In aproximativ 10-15 zile pietrele vor fi complet dizolvate, iar organismul le va elimina prin urina, sub forma de nisip. Va disparea si inflamatia, iar rinichii si tesuturile se vor regenera.

 
RETETA MIRACOL – DETOXIFIERE A ORGANISMULUI, MENTINEREA GREUTATII OPTIME, PREVENTIE CANCER, DIABET, PARAZITI INTESTINALI, CONSTIPATIE, OSTEOPOROZA
Aceasta reteta din medicina naturista tibetana, se dovedeste a fi una dintre cele mai bune si usoare combinatii cu un efect absolut uimitor asupra sanatatii. Combinatia ingredientelor de mai jos, este consumata de tibetani ca un veritabil medicament in cazuri de constipatie, osteoporoza, pentru prevenirea aparitiei cancerului, a diabetului, pentru mentinerea unei greutati optime a corpului.
Eficienta acestei retete se datoreaza proprietatiilor antioxidante ale mierii, puternicului antibiotic natural continut de usturoi, dar mai ales, combinatiei intre bicarbonatul de sodiu si sucul de lamaie, despre care se spune ca ar fi de mii de ori mai puternic decat orice citostatice.
Ingredientele necesare sunt mierea, lamaia usturoiul si bicarbonatul.
Cantitati necesare si mod de preparare:
– 1 capatana de usturoi
– Suc din 2 lamai
– 100 de grame de miere ecologica
– O lingurita de bicarbonat de sodiu
Se curata si se taie usturoiul in bucati foarte mici, apoi se amesteca impreuna cu sucul din lamaie, mierea si bicarbonatul. Se transfera amestecul rezultat intr-un borcan de sticla curat si se lasa sa stea timp de 8-10 zile. Dupa scurgerea celor 10 zile este perfect pentru consum. Se pastreaza la frigider.
Mod de administrare:
– Tratamentul cancerului: se administreaza 3 lingurite/zi, timp de 6 luni pe an, o luna da, o luna nu.
– Prevenirea cancerului si a diabetului: se administreaza zilnic o lingurita pe stomacul gol, timp de 4 luni pe an (de preferinta in prima luna a fiecarui anotimp)
– Mentinerea unei greutati optime: este necesar sa se consume 7 zile pe luna cate o lingurita dimineata pe stomacul gol, dar nu mai mult de 6 luni pe an.
– Eliminarea parazitilor intestinali, este necesar sa se consume din acest amestec cate o lingurita dimineata pe stomacul gol, timp de 10 zile.
– Detoxifiere completa a organismului, se consuma 3 lingurite/zi, timp de o luna.

 

COMBINATIE NATURALA CONTRA SINUZITEI
Simptomele sinuzitei sunt: congestia nazala, secretia abundenta, senzatia de presiune in zona sinusurilor, durerile de cap, febra, presiunea in urechi, pierderea gustului si lacrimarea ochilor.
Dupa cateva zile de la aparitia infectiei, pot aparea stari de epuizare si de oboseala continua. Simptomele sinuzitei cronice sunt foarte asemanatoare celei acute, iar in cazul in care nu sunt tratate, ele pot dura ani. In afara disconfortului creat pacientului, mai ales atunci cand sinuzita este severa, aceasta conditie de sanatate poate provoca alte complicatii grave, cum ar fi: tulburarea centrului de greutate, surditate, meningita si alte probleme grave.
Prin urmare, este foarte important sa se initieze prompt un tratament adecvat impotriva racelii, gripei si altor infectii ale organelor respiratorii, care ar putea provoca inflamarea sinusurilor.
Ingredientele acestei combinatii sunt: hreanul, cel mai cunoscut remediu natural impotriva sinuzitei, ghimbirul, cicoarea, scortisoara si apa.
Cantitati si mod de preparare:
– 200 de ml de apa
– 50 de grame de radacina de hrean curatat
– 20 de grame de ghimbir curatat
– 20 de grame de cicoare
– 1 lingurita de scortisoara
Se dau prin razatoare hreanul si scortisoara, se toaca marunt cicoarea, dupa care toate se pun intr-un vas de sticla, peste care se adauga o lingurita de scortisoara. Se amesteca bine continutul pana se omogenizeaza. Se astupa vasul cu capac si se lasa la macerat timp de zece zile intr-un loc calduros. Amestecul trebuie agitat zilnic. Dupa perioada de macerare amestecul este bun pentru consum.
Mod de administrare:
Se ia cate o lingurita in fiecare dimineata pe stomacul gol, inainte cu 30 de minute de micul dejun. Tratamentul dureaza zece zile, timp in care simptomele vor disparea.

 

RETETA PENTRU PROBLEMELE APARATULUI RESPIRATOR
Aceasta reteta simpla, inspirata din medicina naturista rusa, a fost preluata de o celebra vindecatoare pentru tratamentul in problemele aparatului respirator. Ingredientele utilizate sunt mierea, lamaile si usturoiul.
Cantitati si mod de preparare:
– 5 lamai
– 5 capatani de usturoi
– 500 gr miere
Se toaca marunt cele 5 lamai cu tot cu coaja si cele 5 capatani de usturoi, dupa care se amesteca cu cele 500 grame de miere. Amestecul se lasa la macerat timp de 7 zile. Dupa perioada de macerare amestecul este pregatit pentru consum.
Mod de administrare:
Se iau cate doua linguri in fiecare seara inainte de culcare.

Sanatate!

Nota: Retetele de mai sus, sunt inspirate din medicina populara, cu rol de intretinere a organismului, de preventie si de tratament naturist impotriva anumitor deficiente. Pentru probleme grave, consultati medicul!

Retete culese si prelucrate de N.S.Dordea

AFORISME, AFORISME AMUZANTE, SFATURI ÎNŢELEPTE (XXIV)

AFORISME

Masura oamenilor este data de respectarea cuvantului dat. – anonim                            Stralucirea intelectuala nu este o garantie contra greselilor – Jim Irwing
Un failer este acel tip care atunci cand tu vrei sa faci ceva, sa-ti doresti ceva sau sa visezi la ceva, el iti va da imediat sapte motive pentru care nu poti sa faci acel lucru – anonim
Nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, viata e singurul show pe care il jucam. – anonim
Viaţa nu se măsoară în numărul de respiraţii ci în numărul momentelor care îţi taie respiraţia! – anonim
Minciuna presupune studii superioare adevărului. – anonim
Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau ca să simtă că trăiesc.- Socrate
Un dezavantaj al vinului este acela că-l face pe om să încurce cuvintele cu gândurile – Samuel Johnson
Oamenii cer libertatea de a vorbi ca o compensaţie pentru libertatea de a gândi, folosită foarte rar – Soren Kierkegaard.
Când am citit despre lucrurile rele cauzate de băutură…m-am lasat de citit. – Henry Youngman
Dacă englezii pot supravieţui bucătăriei lor, ei pot supravieţui la orice – Bernard Shaw
Un idiot bogat este considerat, în primul rând, bogat. Un idiot sărac este considerat, în primul rând, idiot. – anonim
Politician e cel care strigă. Diplomat e acela care tace. – anonim
Cine nu ştie să facă nimic e gata să facă orice. – anonim
O memorie prea bună nu lasă destul loc noutăţilor. – anonim
Vorbim despre sănătate mai ales când suntem bolnavi. – anonim
Nici un profesor de logică nu a ajuns prim ministru. – anonim
Multe îndemnuri la luptă s-au născut în capetele cele mai laşe. – anonim
Numai un om foarte bun poate face o alegere foarte proastă. – anonim
Dacă performanţa nu e rară, nici nu e considerată performanţă. – anonim
Există lucruri care ar fi fost imposibil de inventat, dacă nu ar fi fost născocite dinainte. – anonim
Nimeni nu te bagă în seamă până ce nu greşeşti. – anonim
Banii nu aduc fericirea…asta o spun, de obicei, săracii. – anonim
Cel care tace poate fi cu greu contrazis. – anonim

 

AFORISME AMUZANTE

Nu toate ridurile apar din cauza efortului intelectual… Mare păcat! – anonim
Daca prostia ar fi ilegala, unii ar fi inchisi pe viata. – anonim
Cât ar fi de perfecte, computerele nu vor putea niciodată înlocui prostia umană. – anonim
Daca prostii ar invata sa zboare, am avea cea mai mare eclipsa totala. – anonim           Cine nu-i iubeşte pe proşti are tare mulţi duşmani.- anonim
Un nebun poate pune un numar mai mare de intrebari decat numarul de raspunsuri pe care le poate da un om intelept ! – anonim
Casatoria este…gasirea acelei persoane speciale, pe care vrei sa o enervezi pentru tot restul vietii. – anonim
Contrar reclamelor, cea mai buna soluţie de spălat vasele rămâne tot nevasta. – anonim
Cand ma intalnesc in parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! – anonim
Fericirea este ca o minge: alergăm dupa ea și tocmai cand am prins-o îi dăm cu piciorul. – anonim
Dumnezeu a creat in primul rind barbatul, dupa aceea a creat femeia, si cand a vazut ce a facut, a creat alcoolul… – anonim
Pentru a păstra liniştea şi pacea în familie, aveţi nevoie de răbdare, dragoste, înţelegere şi de cel puţin două televizoare. – anonim
Optimistii au inventat avionul, iar pesimistii parasuta. – anonim
Prietenul la nevoie te cunoaşte. – anonim
Când nu ai nimic, nu ai… nici măcar duşmani. – anonim
Spune-mi cu cine te culci, ca să-ţi spun ce visezi. – anonim
Spune-mi la cine strigi, ca să-ţi spun ce funcţie ai. – anonim
Un motociclist fericit poate fi recunoscut usor: are musculite intre dinti. – anonim
Din aforismele lui Michel Colucci
Toate ciupercile sunt comestibile, dar unele numai odata…
Purtati-va bine cu copii vostri, ei va vor alege azilul!
Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii se cumuleaza.
Daca dragostea e oarba, atunci trebuie recurs la pipait.
Dragostea este ca gripa: se ia pe strada si se rezolva in pat.
Unii barbati isi iubesc atat de mult femeia incat, pentru a nu o uza, se folosesc de femeile altora.
Sefii sunt ca norii: cand dispar ei timpul e minunat.
Ierarhia este ca o etajera: cu cat mai sus, cu atat mai inutila.
Viitorul tau depinde de visele tale, asa ca… alearga sa te culci!
Barbatii ar minti mai putin daca femeile n-ar pune atatea intrebari.

 

SFATURI ÎNŢELEPTE

Vrei sa fii fericit? Urmeaza principiile omului fericit!
– Omul fericit gandeste pozitiv. Sa gandesti pozitiv este o conditie esentiala pentru a avea o viata fericita. Concentreaza-te pe aspectele pozitive din viata ta si nu asupra celor negative! Oamenii fericiti sunt cei care vad mereu, mai degraba jumatatea plina a paharului si cauta in mod constant lucruri din ce in ce mai interesante in viata lor.
– Oamenii fericiti sunt multumiti cu propriul drum in viata, cu ceea ce au si nu se compara cu ceilalti. Ei recunosc aspectele pozitive din viata lor si le pretuiesc. Nu este necesar ca acestea sa fie la fel cu ale celorlalti. Oamenii fericiti nu sunt invidiosi. In loc sa se poarte cu invidie, ei se bucura sincer pentru succesul celor din jurul lor si celebreaza reusitele alaturi de ei. Un om fericit nu are absolut nici un motiv sa fie invidios pe alti oameni.
– Oameni fericiti sunt aceia care in adancul lor simt ca viata lor este destul de implinita, sunt cei care stiu sa isi pigmenteze viata cu activitati interesante. Fiind fericiti si impliniti in viata, ei nu cauta greselile altora doar ca sa se simta superiori, ei nu simt nevoia sa fie barfitori, deci oamenii fericiti nu barfesc. Cineva spunea: oamenii de valoare discuta idei, oamenii marunti discuta despre alti oameni.
– Oamenii fericiti isi recunosc propria valoare, au un auto-respect bine definit, valori bine fundamentate si nu traiesc in functie de asteptarile celorlalti. Ei nu isi doresc cu ardoare aprecierea si confirmarile celorlalti. Ei stiu ce trebuie sa faca pentru ei insisi, lucruri care sa ii ajute sa evolueze in viata, iar faptul ca nu sunt preocupati de parerile celorlalti ii ajuta sa isi traseze un drum al dezvoltarii personale.
– Oamenii fericiti au incredere in ei insisi, ei nu urmeaza turma. Sunt atat de neclintiti privind valorile in care cred, incat nimic nu pare sa ii zdruncine. Au inclinatia de a deveni lideri pentru cei din jurul lor.
– Oamenii fericiti nu au resentimente, nu se lasa coplesiti de ganduri negative si de dorinta de razbunare. Sentimentul de a renunta la furie este unul cu adevarat eliberator. Oamenii fericiti isi continua viata, iertand o persoana sau acceptand o situatie, lasand pedeapsa in voia legilor universale.
– Oamenii fericiti nu tin neaparat sa aiba intotdeauna dreptate. A incerca, cu tot dinadinsul, sa convingi pe cineva de adevarul tau, ar putea fi o mare risipa de energie, mai ales daca ai un interlocutor care nu-i in masura sa asculte, sa inteleaga si sa accepte si alte opinii si argumente.
– Oamenii fericiti au o viata linistita pentru ca nu au idei preconcepute privind oamenii, pentru ca-i accepta pe semenii lor exact asa cum sunt. Asteptarile nerealiste duc de cele mai multe ori la dezamagiri in legatura cu ceilalti.
– Oamenii fericiti gasesc metode de a solutiona orice problema, ei nu evita problemele pe care le au. A ignora problemele inseamna sa te afunzi si mai tare in anxietate si stres.
– Oamenii fericiti se gandesc la rezolvarea problemelor cu detasare si incredere, cu speranta ca totul va fi bine, iar solutia nu va intarzia sa apara. Dramatizarea, inflamarea, exagerarea unei probleme, nu este o solutie.
– Oamenii fericiti cauta fericirea in adancul lor. Pentru acesti oameni, fericirea este in interior, ea nu depinde de felul cum arata, de masina pe care o detin sau geanta de firma pe care si-au cumparat-o. Fericirea depinde de fiecare dintre noi. Fiecare din noi avem chiar puterea de a da o conotatie pozitiva lumii inconjuratoare.
– Oamenii fericiti traiesc cu intensitate tot ce le ofera prezentul si incearca sa obtina tot ce este mai frumos in viata, privind cu speranta spre viitor. Sunt impacati cu trecutul, dar ei nu traiesc ancorati in trecut.                                                                                                    – Oamenii fericiti au un control asupra felului cum interpreteaza lucrurile, ei
nu iau ca pe ceva personal ceea ce li se spune. Nu exagereaza o situatie sau un comentariu la adresa lor, ci asculta cu atentie ce au ceilalti de transmis, fie ca este o lauda, fie ca este o critica. Atunci cand ti se ofera o perspectiva noua asupra unei situatii, realizezi ca este cu totul altceva decat daca ai privi-o doar prin proprii ochi.
– Si pentru ca oamenii fericiti au simtul umorului, sa incheiem intr-o nota vesela, citand un filozof englez: “Iubeste-te pe tine insuti si lasa-i pe ceilalti sa faca cum vrei tu !“.

N.S.D.

Monede romane Provincia Dacia

Motto: Istoria este versiunea evenimentelor trecute asupra cărora oamenii s-au pus de acord – Napoleon Bonaparte

Provincia Dacia – Monede romane coloniale emise in Provincia Dacia la mijlocul secolului al III-lea p.Chr.
Nicolae Sabin DORDEA

Fil I Prov DaciaÎn secolul al III-lea, la 140 de ani de la cucerirea romană, provinciei Dacia i s-a conferit dreptul de a bate monede de bronz. Astfel, între 246 p.Chr. şi 257 p.Chr. a existat în provincia romană Dacia o monetărie care a emis în special sesterți, dar şi  dupondii şi aşi, însă aceştia au fost bătuti numai în primii trei ani de functionare, motiv pentru care în prezent sunt destul de rari. Colecţionarii vorbesc chiar şi de o medalie extrem de rară astăzi, care ar fi fost bătută la această monetărie, în numele lui Volusianus. Este un segment cronologic de 11 ani care cuprinde domniile a zece împăraţi, de la Philippus şi până la Gallienus. Monedele au circulat intens în provincie, majoritatea acestor monede fiind descoperite în castrele romane şi în aşezarile civile de langa castre. Ca rezultat al schimburilor comerciale, monede Provincia Dacia au fost, de asemenea, descoperite şi în provinciile romane vecine Daciei, Moesia Superior, Moesia Inferior şi Pannonia Superior. Monedele respectă standardele de mărime şi greutate ale monetăriei romane, iar ca aspect sunt asemănătoare cu monedele din bronz bătute in monetăriile provinciale din imperiul roman.
Pentru cei mai puţin familiarizaţi, aceste monede sunt cunoscute ca tip în numismatică sub numele de monede romane coloniale Provincia Dacia sau monede provinciale Dacia. Vom vedea, în cele ce urmează, ipotezele privind localizarea acestei monetării şi caracteristicile monedelor emise de provincia romană Dacia. Pentru a înţelege mai bine contextul istoric în care s-a petrecut acest eveniment emancipativ în viața provinciei, este necesară o scurtă trecere în revistă a ocupaţiei romane în Dacia şi a situaţiei imperiului roman în secolul al III-lea.

 

 

Viaţa în Dacia romană

Cucerirea romană a transformat o parte a regatului dacilor în provincie romană. O diplomă militară descoperită la Porolissum atestă existenţa Provinciei romane Dacia în vara anului 106 p.Chr., la încheierea celui de al doilea război daco-roman. La acea dată, Provincia Dacia cuprindea o mare parte a Ardealului, Banatul şi Oltenia. Oricum, pe romani îi interesase să ia în stăpânire doar zona bogată în aur şi argint a regiunii. Teritoriile necucerite din fostul regat al Daciei au rămas în stăpânirea triburilor de daci liberi, nesupuşi Romei, triburi care în următoarele secole au creat mari probleme imperiului roman, atacând în nenumărate rânduri provincia romană Dacia.
Provincia Dacia a mai fost numită şi Dacia Felix, în timpul împăratului Hadrianus.
De la Hadrianus şi până la Philippus I, Dacia s-a bucurat de linişte şi înflorire, cu scurte perioade de întrerupere, determinate de diferite încercări de invazie a provinciei. Pentru o mai uşoara administrare, provincia Dacia a fost împărţită în două, prin anii 119 -120 p.Chr., în timpul împăratului Hadrian: Dacia Superior în partea de nord şi Dacia Inferior în partea de sud. În timpul domniei lui Antoninus Pius, Dacia a fost împărțită din nou, în trei provincii administrative: Dacia Porolissensis cu capitala la Porolissum (astăzi Zalău, judetul Sălaj) cuprindea Ţara Crişurilor şi Munţii Apuseni; Dacia Apulensis cu capitala la Apulum (astăzi Alba Iulia, judetul Alba) cuprindea restul Ardealului şi Banatul; Dacia Malvensis cu capitala la Romula sau după numele vechii aşezări dacice, Malva (astăzi Reşca, judetul Olt) îngloba Oltenia, Muntenia şi partea de sud a Moldovei. Dacia romană a fost o provincie imperială condusă de un reprezentant al împăratului denumit Legatus augusti pro praetore sau, când Dacia a fost împărţită în trei provincii, Legatus augusti pro praetore trium Daciarum, ajutat de trei administratori financiari denumiti procuratores, care strângeau dările şi repartizau cheltuielile în fiecare provincie. Capitala tuturor provinciilor Daciei a fost Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, oraş construit de împăratul Traian, încă de la bun început cu rangul de colonie. Titlul de metropola (metropolis) a fost acordat orașului de împăratul Alexander Severus, cel care a instituit şi Concilium III Daciarum.
Civilizaţia romana se afla pe o treaptă superioară faţă de cea dacică şi, ca o consecinţă a celor 160 de ani de ocupatie romană, ea a avut un efect civilizator aupra provinciei Dacia.
Romanii au fost cei mai buni constructori de drumuri şi poduri ai epocii, fapt care a contribuit mult la extinderea imperiului şi la prelungirea duratei stăpânirii romane în teritoriile ocupate. După ce cucereau un teritoriu, romanii începeau construcţia de drumuri, de castre fortificate şi aşezări civile. De-a lungul drumurilor ei dezvoltau centre rurale sau urbane, iar castrele romane fortificate din vecinătatea acestora erau destinate să supravegheze buna desfăşurare a circulatiei mărfurilor şi să asigure apărarea aşezărilor civile. În Dacia, drumul principal roman străbătea provincia de la un capăt la celălalt, pornind din sud, de la Dunăre şi ajungând până la Porolissum, în nord. Din acest drum principal pornea o întreagă reţea de drumuri secundare. Romanii nu amplasau oricum castrele militare şi asezările civile, ci după niste reguli, erau ghidati de anumite principii practice. Pentru a detine controlul şi pentru a asigura deplasarea rapidă a trupelor pedestre, aveau nevoie de baze fixe şi sigure, de aprovizionare şi odihnă. Romanii au constatat ca soldatii lor puteau marşalui în mod normal, cu echipament şi provizii, aproximativ 17 kilometri pe zi. De obicei ei primeau pesmeţi, brânzã uscată, carne şi vin pentru câte trei zile. Astfel, la trei zile, dupa ce parcurgeau 50 de kilometri, beneficiau de hrană caldă şi odihnă în castrele fortificate. Pe acest principiu, drumurile romane aveau amplasate castre militare şi aşezări civile la aproximativ la 50 de kilometri distanţă unele de celelalte.
Populaţia civilă locuia în aşezări care copiau modul de viaţă al cetăţenilor romani. Ierarhia socială in provincie era structurată pe mai multe categorii sociale: primii erau cetăţenii romani, cu toate drepturile ce decurgeau din acest statut, apoi cetăţenii de rangul doi, cu drepturi limitate, locuitori ai municipiilor şi populaţia autohtonă, dacii, numiti peregrini. Definitia peregrinului, diferită de ceea ce înseamnă astăzi, desemna în dreptul roman, un om liber, străin de imperiu, lipsit de cetățenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit inamic public al imperiului. Este probabil ca şi în Dacia romană să fi existat o categorie de cetăţeni numiţi coloni, muncitori agricoli care, iniţial liberi, munceau un pământ luat în arendă de la marii proprietari. Cetăţenii acestor ultime categorii sociale au devenit cetăţeni romani doar după edictul lui Caracalla din anul 212 p.Chr. Prin acest edict, Constitutio Antoniniana, împăratul Caracalla a oferit cetăţenia romană tuturor locuitorilor liberi din imperiu. Cu excepţia singurei metropole dacice, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, provincia Dacia avea trei tipuri de aşezări civile: colonii, municipii şi sate (vici sau pagi). Oraşele înfiinţate de romani în Dacia, cu rang de colonii şi municipii, erau foarte bine sistematizate, având de obicei două străzi principale perpendiculare care se intersectau în centrul civic al aşezării (forum). Străzile largi erau mobilate de vile romane, case luxoase cu multe încăperi şi curţi interioare pavate, având la faţadă porticuri cu coloane. Oraşele din Dacia romană erau înzestrate cu temple, amfiteatre, băi publice (terme) şi apeducte, simboluri ale civilizaţiei romane însuşite cu timpul de toţi locuitorii provinciei. Nu există dovezi despre existenţa unor universităţi, dar faptul că la Sarmisegetuza a fost găsita o cărămidă pe care este scris de trei ori alfabetul, iar la Romula o inscripţie reprezentând un fragment de vers în greceşte, demonstrează că tinerii erau educaţi de profesori şi că în şcoli se predau limbile latină şi greacă.
Satele daco-romane erau locuite în general de populaţia autohtonă, dar şi de colonişti romani. În unele cazuri mai multe sate se adunau într-un centru teritorial numit territorium. Un asemenea centru administrativ era condus de un consiliu (ordo) alcătuit din delegaţi (curiales) trimişi de satele care formau teritoriul. Dintre aceştia erau aleşi cei care convocau consiliul (quinquennales), prezidau şi conduceau dezbaterile lui. Conducătorii satelor din teritoriu erau numiţi magistri vici sau principes loci şi făceau parte din consiliu. Totusi, puterea supremã o deţinea comandantul militar al garnizoanei din reşedinţa teritoriului.
Documentele arheologice dovedesc că ocupaţiile de bază ale localnicilor erau agricultura şi creşterea vitelor. Pe monumentul funerar al lui Gaius Julius Quadratus, primar al Capidavei pe vremea lui Hadrian, se pot vedea niste scene edificatoare: un păstor cu plete lungi, purtând sarică până la glezne şi un agricultor arând ogorul cu un plug tras de boi. Romanii au dat o deosebită atenţie mineritului în Dacia, un domeniu important fiind minele de aur. Pentru acestea chiar exista un funcţionar special, numit subprocurator aurariarum, ajutat de un întreg corp de funcţionari. În Munţii Apuseni existau opt centre de exploatare a aurului, un altul la Rodna unde se exploata şi argintul, iar alte două se găseau în Banat. Au fost descoperite şi multe unelte folosite de muncitori, printre care o piuă mare de fier pentru zdrobirea minereului. În afara metalelor preţioase se mai exploatau sarea, fierul şi marmura. Pe întreg cuprinsul provinciei existau şi numeroase ateliere de ceramică. Comerţul era bine dezvoltat. O inscripţie ne vorbeşte despre negociatores provinciae Apulensis, adică de negustorii din provincia Apulensis, care s-au constituit într-un colegiu sau corporaţie şi care îi erau recunoscători lui Crassus Macrobius, ocrotitorul lor cel mai bun.
Colegiile, viitoarele bresle din evul mediu, erau asociaţii ale persoanelor care prestau aceeaşi meserie sau care aveau în comun aceeaşi origine etnică sau religie, cu scop de intrajutorare reciproca, de asigurare a cultului şi de petrecere în comun. Colegiul avea un număr minim de membri care plăteau o cotizaţie anuală, fiind condus de un consiliu de decurioni care alegeau din rândul lor un preşedinte (magister) şi un vicepreşedinte (commagister). Cel dintâi trebuia să depună ca garanţie o anumitã sumă pentru administrarea fondurilor colegiului. După decurioni urmau fruntaşii (principales) iar apoi membrii obişnuiţi. Colegiile aveau şi câte un protector important numit patron sau defensor care le apăra drepturile. Existau astfel colegiul celor care se ocupau cu ceramica sau al olarilor (centonari), al plutaşilor (dendrofori), al fierarilor (fabri), al corăbierilor (nautae), al purtătorilor de lectice (lecticari), etc.
Legiunile romane stationate permanent în castrele din Dacia pentru controlul provinciei, însotite de numeroasele trupe auxiliare, au fost Legiunea a XIII-a Gemina şi Legiunea a V-a Macedonica.
Legiunea a XIII-a Gemina, recrutată de Iulius Cezar în anul 57 a.Chr., a fost o legiune de elită a armatei romane, care a participat la multe evenimente istorice însemnate. Caracteristic pentru legiunile create de Cezar, era faptul ca aveau ca simbol leul, iar soldatii săi purtau mantii şi scuturi de culoare albastră, spre deosebire de celelalte legiuni romane, care aveau ca simbol taurul şi vulturul şi ale căror soldati purtau mantii şi scuturi de culoare roşie. Între anii 106-268 p.Chr. legiunea a fost staționată la Apulum (astăzi Alba Iulia), devenind principala legiune din Dacia, până la retragerea aureliană. Veteranii care-si încheiau serviciul militar primeau terenuri agricole în provincia Dacia.
Legiunea a V-a Macedonica, o altă legiune a armatei romane, care a fost înființată în anul 43 a.Chr. de Octavianus Augustus, a luptat în războaiele împotriva dacilor purtate de împăratul Domitian între anii 87-89 p.Chr., s-a numărat printre cele 13-14 legiuni participante la cele doua războaie dacice (101-102 și 105-106 p.Chr.) conduse de împăratul Traian pentru cucerirea Daciei. După anul 106 p.Chr., legiunea a fost cantonată la Troesmis, în Moesia Inferior, pentru întărirea militară a regiunii Dunării de Jos, unde a rămas timp de şase decenii (106-168 p.Chr.). Sub conducerea împăratului Marcus Aurelius a contribuit la oprirea invaziei vastei coaliții de neamuri şi triburi de la nord de imperiu în primul război marcomanic, dupa care, a fost cantonată la Potaissa (astazi Turda) pentru apărarea granițelor provinciei romane Dacia Porolissensis. La Potaissa, Legiunea a V-a Macedonica a fost cantonată timp de peste un secol, între 168 şi 274 p.Chr. Simbolul legiunii a fost atat taurul cat şi vulturul.
Marcajele gasite pe materialul tegular (caramizi, tigle, olane) descoperit la colonia Ulpia Traiana Sarmisegetusa, atesta ca vexillationes – detaşamente de auxiliari – ale multor legiuni, printre care şi a V-a Macedonica, au stationat temporar în capitala Daciei romane, unde au desfaşurat activitati de constructie, au contribuit la ridicarea coloniei. Un vexillatio (plural vexillationes) era un detaşament al unei legiuni din armata romană in timpul Principatului, format ca grup de lucru temporar. A fost numit dupa stindardul creat de detaşamentele legiunilor, denumit vexillum (plural vexilla), care purta emblema şi numele legiunii mamă. Deşi frecvent asociate cu legiunile, este mai probabil ca vexillationes includeau auxiliari. Termenul se găsește la singular, referindu-se la un singur detaşament, dar este de obicei folosit la plural pentru a se referi la o legiune formată din detaşamente. Au variat ca mărime şi compoziție, dar de obicei erau formate din aproximativ 1000 infanterişti şi/sau 500 de cavalerişti. Stindardul, steagul, sub forma unei bucati de panza sau matase dintr-o singura culoare sau mai multe culori, prinsa de o lance din lemn, a reprezentat inca de la aparitia sa in antichitate semnul distinctiv al unei comunitati sau al unui stat, al unei unitati de lupta terestra sau maritima. Pe acelaşi principiu, denumirea de steag (plural – steaguri) desemnand un detaşament, o mică unitate militară având drapel propriu, a fost utilizata pana în perioada medievală. Pornind de la denumirea latina a steagurilor purtate de legiunile romane vexillum-vexilla, a luat naştere o disciplină a istoriei care studiază steagurile din diferite epoci şi țări, numita vexilologie.
În cei peste 160 de ani de dominaţie romană, in provincia Dacia au avut loc o serie de evenimente care au zguduit din temelii administratia romana.
Astfel, intre anii 167-170 p.Chr., Dacia a fost invadată de mai multe ori de popoarele învecinate printre care şi dacii liberi, care au pustiit teritoriul provinciei, ajungand sa ameninte capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Pe la 172 p.Chr., impăratul Marcus Aurelius a salvat capitala, merit pentru care i s-a dedicat o inscripție în care i se mulțumea că a scăpat orașul de un dublu pericol: cel al invaziei şi cel al răscoalei autohtonilor. Luptele romanilor cu popoarele „barbare” la nord de Dacia au continuat până la moartea lui Marcus Aurelius survenita in anul 180 p.Chr..
Prima mare năvală în Dacia Romana a goților aliați cu triburi de daci liberi s-a produs in timpul domniei împaratului Caracalla (211-217 p.Chr.). Caracalla a fost prezent în Dacia în anul 213 p.Chr., când s-au obținut victorii în luptele din nordul Daciei şi din Panonia. În cinstea lui au fost ridicate trei inscripții la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Capitala Daciei a devenit metropolă in timpul lui Alexander Severus (222-235 p. Chr.).
În anul în 239 p.Chr, metropola Sarmizegetusa, şi-a exprimat devotamentul față de împăratul Gordian al III-lea (238-244 p.Chr.) iar in 241 p.Chr. conciliul celor trei Dacii, s-a închinat aceluiasi împărat.
În anul 242 p.Chr. carpii şi-au facut apariția la Dunăre. Provincia romană Dacia a trecut între anii 245-248 p.Chr. prin momente critice provocate de atacurile dinspre nord ale goților şi nu este exclus ca însăşi castrul Potaissa să fi fost atacat, sau cel putin amenințat.
Marele atac al carpilor împotriva Daciei romane s-a produs în timpul împăratului Philippus I (Arabul) (244-249 p.Chr) şi cel mai mult a avut de suferit zona dintre Olt şi Dunăre. Procuratorul provinciei Dacia Apulensis, F. Aelius Hammnonius iunior (247-249 p.Chr) a ieşit victorios asupra carpilor, iar conducerea orașului i-a ridicat lui Iulius Philippus o statuie cu inscripția „nostro divino domino„. Între anii 248-250 p.Chr. goții au mai întreprins incursiuni militare în Dacia de nord. În anul 250 p.Chr., Traianus Decius a fost celebrat ca restitutor Daciarum de către Colonia Nova Apulensis, iar metropola Ulpia Traiana Sarmizegetusa i-a ridicat o statuie din bronz ca mulțumire că a apărat Dacia de goți şi carpi.
În timpul împăratului Gallienus (253-268 p.Chr.) o parte a Legiunii a V-a Macedonica a fost dislocată în alte regiuni de graniță ale Imperiului, spre a stăvili invazia popoarelor năvălitoare. După anul 260 p.Chr. situatia în Dacia a devenit critică, nu se mai gasesc urme epigrafice după acest an, iar sursele literare vorbesc de pierderea Daciei (amissio Daciae). În ultimele două decenii ale dominației romane criza prin care trecea imperiul s-a resimțit atât în Dacia cât şi în metropola ei. Astfel, în timpul lui Gallienus circulația monetară pe teritoriul capitalei Sarmizegetusa a scăzut, dar oraşul a continuat să supraviețuiască cu o populație împuținată şi modestă până la năvălirea hunilor, când probabil locuirea sa a încetat definitiv . Împăratul Aurelianus (270-275 p.Chr.) a restabilit temporar autoritatea asupra provinciei Dacia, dar prin anii 274-275 p.Chr., pe fondul atacurilor „barbare” şi a lipsei soluțiilor de apărare a Daciei, a hotărât retragerea definitiva peste Dunăre a armatei şi a administrației romane. Acestea au fost urmate de proprietarii de pământ şi de proprietarii de sclavi, cu exceptia populației autohtone care a ramas pe loc. Este cunoscută in istorie ca retragerea aureliană, Dacia fiind prima provincie romană abandonată definitiv.

 

 

Criza secolului al III-lea în Imperiul Roman

În deceniul patru al secolului al III-lea Imperiul Roman era aproape de colaps economic, sărăcit de desele războaie purtate, de întreținerea armatei şi a cetățenilor Romei, de susținerea financiară a constructiilor edilitare grandioase – aurul şi argintul dacilor se consumaseră demult. Pericolul iminent de invazie a barbarilor la granițele imperiului a constituit un alt motiv serios de adâncire a crizei. Nevoia de siguranță a cetățenilor imperiului şi a legiunilor, a făcut ca aceştia să-şi dorească un alt tip de conducător, în locul domnişorilor crescuți în luxul palatelor Romei, desemnati împărați de către Senat, doar cu scopul de a-i putea dirija conform propriilor interese. Lipsa de autoritate şi de strategie a împăraților în functie, dovada de slăbiciunea a acestora în fața pericolului barbar, a nemulțumit foarte mult legiunile romane de pe tot cuprinsul imperiului, care de multe ori s-au revoltat. Era considerată o mare ruşine şi dezonoare pentru armată şi pentru imperiu, pierderea unei provincii, a unei bătălii, a unei legiuni sau încercarea de a cumpăra pacea de la popoarele barbare. Legiunile din diverse zone ale imperiului îşi proclamau conducătorii ca împărați, luându-se parcă la întrecere.
Intrigi, comploturi, lovituri de palat şi asasinate mai avusesera loc şi mai inainte (actiuni de care garda pretoriană nu era străină), însă doar la adăpostul palatelor de la Roma. Acea epocă de criza şi declin a imperiului roman a fost accentuată de starea conflictuală generalizată, de desele conflicte militare interne care au erodat puterea imperiului. Brutalitatea şi violența aveau rang de normalitate, iar ferocitatea cu care se aruncau unul împotriva celuilalt este astăzi de neconceput într-o societate civilizată. Se consideră în mod unanim, că anul 235 p.Chr. este cel care marchează începutul crizei acelui secol, odată cu proclamarea ca împărat a generalului Maximinus I Thrax de către legiunile romane din Pannonia. A fost primul împărat roman provenit din rândul militarilor de carieră. Istoria este nemiloasă cu Maximinus, care a fost ulterior menționat cu epitetul rasial „Thrax” (adică Tracul), portretul sau fiind prezentat ca al unui barbar tiranic, crud, şi needucat. Într-adevăr, el a fost în cea mai mare parte din viață, un soldat loial în legiunile romane şi şi-a petrecut cei trei ani de domnie, nu în Roma, ci în campanii militare, luptându-se să respingă inamicii tot mai mulți ai unui imperiu în criză. În final, Maximinus a fost pur şi simplu avangarda a ceea ce avea să devină în curând o regulă, împăratul soldat şi declinul puterii aristocratice senatoriale, un militar care a fost foarte important pentru existența în continuare a imperiului, de fapt omul care a stat între Roma şi cele care vor urma să o distrugă. A fost o perioadă de război constant, de probleme privind granițele, iar conflictul intern şi neîncetat a solicitat un nou tip de împărat. Pedigree-ul a contat mai puțin fată de acreditările militare, astfel că pretendenții la tron, pentru a fi împărați, era necesar să fie în primul rând, generali. Ca şi în cazul lui Maximinus, în continuare, legiunile vor fi cele care-si vor proclama împărații.
Este antologică incompatibilitatea între senatorii care reprezentau interesele marilor şi puternicelor familii patriciene din Roma şi împărații proveniti din rândul armatei, împărați care s-au succedat cu repeziciune pe tronul imperiului în cei 50 de ani. Acesti împărați-militari au fost considerati de către senatori lipsiți de educație şi inculți, nedemni de titlul de Imperator, titlu nobiliar care desemna conducătorul suprem al armatei imperiului şi presupunea şi titlul civil de Principe. Se cunoaşte faptul că au existat continuu animozități între Senat şi împărații-militari, cu consecințe dintre cele mai violente între protagonişti, dar şi cu consecințe grave privind stabilitatea imperiului.
În cele cinci decenii de criză, nici unul din împărații-militari nu a reusit să-şi consolideze puterea pe o perioadă suficient de lungă încât să creeze şi să aplice o strategie militară şi administrativă pentru a stabiliza imperiul şi nu în ultimul rând, pentru a câstiga respectul Senatului şi al poporului roman. Unii erau contestati de senat, altii, de ceilalti pretendenti la tron, fapt care a condus la o succesiune haotică şi foarte rapidă a împăraților, nelăsând imperiului nici o şansă de redresare. Au fost ani în care s-au succedat la conducerea imperiului câte patru, cinci sau chiar şase împărati, mai toti provinciali, sprijiniti de armată. De la primul imparat – Octavianus Augustus ( 27 a.Chr.) – şi până la ultimul suveran al Imperiului roman de apus – tânărul Romulus Augustulus detronat de Odoacru (476 p.Chr.) – deci în 503 ani, pe tronul Romei s-au succedat 84 de împărați, din care în secolul al III-lea nu mai puțin de 39 de împărați recunoscuti şi 26 de uzurpatori.
Între 253-268 p.Chr., conducerea comună a celor doi împărați, Valerian şi Gallienus, a fost amenințată de mai multe ori de către uzurpatori, în special după capturarea lui Valerianus de către regele persan Shapur I, in 260 p.Chr.. Rămas singur, Gallienus nu a reuşit să reunească imperiul, cu toate eforturile sale. Totuşi, în ciuda mai multor încercări de uzurpare, el şi-a asigurat tronul până la asasinarea lui, în 268 p.Chr..
Imperiul Roman a fost la un pas de dezintegrare. Rupte din trupul Imperiului Roman au luat nastere alte trei noi imperii: un imperiu Galo-roman intre anii 260-274 p.Chr., un imperiu Daco-roman intre anii 260-270 p.Chr. (despre care inca se stie foarte putin) si un imperiu Palmyrean intre anii 260-273 p.Chr.
Primul, cu capitala la Cologne (Koln), cuprindea Germania, Gallia, Britannia si Hispania si a fost fondat de Postumus, care s-a proclamat împărat si care l-a condus intre anii 260-268 p.Chr..Cel de-al doilea imperiu, cu capitala la Carnuntum (astăzi Petromela langă Viena), era condus de Regalianus, cu numele complet Publius Cornelius Regalianus Augustus, de origine dacă, comandant general al fortelor armate din Illiria avand sub puterea sa si toate fortele militare din Thracia, Moesia, Dalmatia, Pannonia si Dacia. A fost eroul de la Scupi, zadarnicind invazia sarmatilor in imperiu. A fost proclamat împărat în anul 260 de către trupele sale din Pannonia si Moesia. După moartea sa, in 268 p.Chr., imperiul Dacic a fost condus timp de doi ani de sotia acestuia Sulpicia Dryantilla Augusta, descendentă a unei nobile familii daco-romane. Dovezile numismatice denotă faptul că Regalian se considera cel de al doilea împărat al imperiului, asociat la domnie cu Gallienus. Pe monedele bătute la Carnuntum, foarte rare astăzi, aversul poartă legenda ORIENS AVGG, unde G dublu înseamnă doi împărați asociati la conducerea imperiului. Cel de-al treilea imperiu, cu capitala la Palmyra, cuprindea provinciile Siria, Palestina, Egipt si mari teritorii din Asia Mica. A fost condus de regina Zenobia în numele fiului ei minor, Vaballathus.
Împăratul Aurelian (270-275 p.Chr.), a avut meritul să restaureze integritatea imperiului. Tot el a decis, în 274 p.Chr., abandonarea provinciei Dacia, strategie justificată de ideea scurtării frontului de pe linia Dunării de Jos plin de conflicte cu populațiile migratoare barbare.
Criza secolului al III-lea a luat sfârşit in anul 284 p.Chr., odată cu urcarea pe tron a împăratului Diocletian (284-306 p.Chr.). Acesta a inițiat o serie de reforme care au schimbat fața imperiului. Cu el se consideră că începe perioada Dominatului, marcând sfârşitul perioadei Principatului, care începuse cu Augustus. Astfel, împăratul a devenit în mod oficial un monarh autocrat. După instituirea Dominatului, când Diocleţian s-a proclamat „Dominus et deus” – stăpân absolut şi zeu, rolul Senatului s-a redus aproape la zero. În anul 286 p.Chr. a reorganizat administrația in prefecturi şi dioceze şi a împărțit imperiul în două (apus și răsărit), linia de demarcație fiind între Italia şi Dalmația. A instituit Diarhia, conducerea imperiului fiind astfel asigurată de doi împărați, el alegând Imperiul de Răsărit, cu capitala la Nicomedia. Apoi, în anul 293 p.Chr., a instaurat Tetrarhia, prin care, imperiul a fost condus în continuare de patru împărați, doi Auguști şi doi Cezari, câte un August şi un Cezar pentru fiecare parte a imperiului. Imperiul Roman era bolnav şi deşi în următorii aproape 200 de ani, până la dispariția Imperiului Roman de Apus, au mai existat încercări de redresare, acesta nu a mai revenit niciodată la măreția şi bunăstarea din timpul domniei împăraților „buni” ai imperiului. Conform ideii lui Edward Gibbon, un istoric din secolul al XVIII-lea, au fost „cinci împărați buni ai Imperiului Roman”, printre care cei mai de seamă, Augustus şi Traian.

 

Situația monetară a imperiului roman în secolul al III-lea

Criza imperiului este reflectată şi în numismatică. In mod traditional, baterea monedelor in Imperiul Roman era controlată de doar doi emitenţi care reprezentau puterea: împăratul şi Senatul Romei. Regula era ca împăratul să autorizeze emiterea monedelor de valoare mare, din aur sau argint, de tip aureus, respectiv denarius sau mai tarziu, antoninianus. Problemele imperiului au generat si o criză monetară pe parcursul secolului al III-lea, iar tipurile monetare au suferit mai multe schimbări. Astfel, denarul a fost înlocuit cu antoninianul în timpul împăratului Gordian al III-lea, în deceniul IV al secolului al III-lea. Senatul roman era cel autorizat să emită monedele din bronz – sesterţ, dupondius, as – ele purtând marcajul SC (Senatus Consulto) semnificand faptul că emisiunea monedelor de bronz era făcută sub controlul acestuia. Sesterțul a fost emis în forma tradițională până la domnia lui Gallienus (253 – 268 p. Chr.). Sub acest împărat, dificultățile domniei au antrenat dispariția aproape definitivă a tipurilor monetare mari și mijlocii din bronz, în ciuda unei timide tentative de restaurare sub Aurelian. Sesterții sunt foarte căutați astăzi de colecționari pentru flanul lor mare și pentru scenele uneori spectaculoase pe care le reprezintă. O cauză a crizei monetare din secolul al III-lea a fost deficitul de metale pretioase provocat în mod continuu de creşterea retribuţiei soldaţilor armatei romane, acel donativum, din ce în ce mai mare, promis de fiecare nou împărat care ocupa tronul imperiului. Militarizarea imperiului roman a provocat şi o primă descentralizare şi multiplicare a atelierelor în proximitatea zonelor militare (de campanie), mari consumatoare de numerar, iar inflaţia a devenit galopantă. Deficitul de metale pretioase a dus la scăderea calitaţii aliajelor destinate baterii de monede, situaţie care s-a perpetuat până la începutul secolului al IV-lea, când a fost depăşită numai în urma confiscărilor de obiecte preţioase din templele păgâne. După revolta lucrătorilor din atelierele monetare şi desfiinţarea temporară a monetăriei din Roma, marea masă monetară se executa în oficinele unor monetării de provincie. Monetăria imperială din Roma avusese tradiţia realizării unor frumoase efigii datorată unor gravori talentaţi şi experienţei lor tehnice, dobândită prin baterea a mii de feluri de monede. Transferul emisiei de monede către monetăriile din provincie şi lipsa de tradiţie şi experiență a noilor ateliere, a condus la o involuție a aspectului estetic al monedelor. Monetăriile de provincie nou înfiinţate au dus o lipsă acută de gravori talentaţi, cu foarte puţine exceptii. A dispărut aspectul de lucrătură fină, reprezentările de pe avers şi revers au fost realizate mai naiv, literele din legendă sunt mai greu de înţeles. Probabil că tocmai în acea perioadă aspectul estetic al monedelor şi-a pierdut din importanţă, scopul major fiind baterea unui volum cât mai mare de monede, din aliaje din ce în ce mai slabe.

 

 

Monedele coloniale emise de Provincia romană Dacia

Deşi numele regatului Dacia și memoria cuceririi sale, sunt înregistrate pe foarte multe monede romane bătute de monetăria imperială, în aur, argint sau bronz, totuşi se pare că niciunul dintre oraşele sau districtele Provinciei Dacia nu au beneficiat de privilegiile coloniale sau municipale, nici o monedă nu a fost bătută în această provincie, până la urcarea pe tronul imperiului a lui Philippus senior. Monedele coloniale PROVINCIA DACIA sunt legate de domnia împăratului roman Philippus I, cu numele complet Marcus Iulius Philippus (cca.198–249 p.Chr.), cunoscut ca Philippus Arabul, care a domnit între anii 244-249 p.Chr.. Întreaga domnie a lui Philippus a fost caracterizată de campaniile pentru apărarea frontierelor imperiului. În timp ce germanicii atacau Pannonia, iar goţii invadau Moesia, carpii porniseră raiduri tot mai dese în Provincia Dacia. Carpii au fost un trib puternic între triburile dacilor liberi, trib care după anul 172 p.Chr. asimilaseră si populaţia triburilor dacilor costoboci. Au fost consideraţi de romani, mai ales din secolul III p.Chr., o ameninţare constantă pentru provinciile de la Dunărea de Jos. Cea mai puternică invazie a carpilor s-a derulat între anii 245 – 247 p.Chr. Împăratul Philippus a condus personal luptele în această campanie şi a reusit să respingă definitiv invazia acestora în 247 p.Chr., an în care şi-a luat titlul triumfal Carpicus Maximus – învingătorul carpilor. În acest context conflictual trupele romane concentrate şi staţionate în provincia Dacia a crescut considerabil, iar necesitatea plăţii trupelor (donativum) solicita o suplimentare a volumului monetar existent, înfiinţarea unei monetarii în Dacia, în apropierea zonei de campanie, pe care împăratul să o poata controla direct. Acestea au fost probabil motivele care l-au determinat pe împăratul Philippus Arabul ca în timpul şederii sale în zona de conflict, să acorde provinciei Dacia, în anul 246 p.Chr., privilegiul de a bate monedă. A fost împăratul care a schimbat condiţia politică a cetătenilor provinciei spre libera cetățenie, conferind un drept care i-a plasat pe locuitorii săi la egalitate cu romanii înşişi. Studiind statisticile descoperirilor, specialiştii au ajuns la concluzia că vârful productiei monetare în provincia Dacia a fost în timpul domniei împăratului Philippus, în primii trei ani de funcţionare a monetariei, între care, primul an a fost cel mai productiv. Un fapt care sustine acordarea acestui drept Provinciei Dacia, este prezenţa pe reversul monedelor a legendei PROVINCIA DACIA şi a simbolurilor celor două legiuni staţionate permanent în Dacia, vulturul cu coroana in cioc pentru legiunea V Macedonica şi leul pentru legiunea XIII Gemina. Cifrele acestor doua legiuni, V şi XIII, apar şi ele înscrise pe cele două stindarde (vexillum) ţinute de personajul feminin care reprezintă Dacia. Un foarte important argument este faptul că la Ulpia Traiana Sarmizegetusa este atestat epigrafic Ianuarius Aug(ustorum) (duorum), lib(ertus) nummul(arius). Cei doi auguşti menţionaţi în inscripţie sunt cei doi împărati asociati la domnie, Philippus I şi fiul sau, Philippus al II-lea Junior. Rolul acestui funcţionar numit nummularius, desemnat de împărat, era acela de a veghea ca volumul de masă monetară emisă de monetărie să corespundă cererii imperiale. Alt argument care ar plasa monetăria chiar în capitala dacică este faptul că acolo se întrunea şi Concilium Daciarum Trium, fiind mult mai probabil ca acolo să existe şi monetăria provincială care bătea monedele Provincia Dacia. Chiar dacă asupra locatiei mai există incertitudini, toate argumentele ne conduc la concluzia că, în mod sigur, monetăria se afla în provincia Dacia, cel mai probabil în capitala acesteia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.       În prezent este general acceptat faptul că în Dacia s-au bătut sesterţi, dupondii şi aşi, dar există şi teorii care susţin că aceste monede au fost bătute la Viminacium sau Apulum.
Aspectul asemănător al monedelor provinciei Dacia cu cele ale provinciei Moesia, i-a derutat de multe ori pe vanzătorii de pe site-urile specializate care au ignorat legenda şi simbolurile de pe reversul acestora, mai putin pe colectionari sau pe specialisti. Pe monedele bătute la Sarmizegetusa Traiana, în Dacia, reversul contine întotdeauna legenda cu caractere latine PROVINCIA DACIA, iar simbolurile care încadrează personajul feminin Dacia sunt vulturul şi leul, apartinand legiunilor din provincie (pe monedele emise la Viminacium, Moesia este încadrată întotdeauna între taur şi leu). În plus, pe multe monede, în special pe cele din primii ani, personajul Dacia tine în mâna dreaptă sabia curbată dacică, iar pe cap poartă căciula dacică. Mai apar şi stindardele înscrise cu DF (Dacia Felix) sau cu numărul legiunilor stationate în Dacia (V si XIII). Pe monedele bătute la Viminacium, in Moesia, apare întotdeauna legenda P M S COL VIM, ceea ce înseamnă Provincia Moesia Superior Colonia Viminacium, iar personajul feminin Moesia este încadrat intre taur şi leu, simbolurile legiunilor stationate acolo. Viminacium (astăzi în Serbia) era, sub Imperiul Roman, capitala provinciei Moesia Superior. Fiind unul dintre cele mai importante oraşe ale provinciei, găzduia permanent Legiunea a VII-a Claudia, care purta ca emblemă taurul şi leul. Colonia Viminacium a fost şi bază temporară pentru Legiunea a IV-a Flavia Felix a cărui simbol era leul. Confuziile se fac în ambele sensuri, pe monedele bătute la Viminacium personajul feminin este etichetat ca fiind Provincia Dacia, deşi este reprezentată Moesia, iar despre monedele autentice Provincia Dacia, deşi au fost bătute în Dacia, se asociază ca monetărie Viminacium. Nu se ştie care pe care au influentat, confuziile au determinat teoria cu monetăria Viminacium sau teoria a creat confuziile.                                                                                                    Ipoteza că monedele Provincia Dacia ar fi fost bătute în capitala Moesiei Superior, pe malul drept al Dunarii, la monetăria din Viminacium se bazează pe niste similitudini între efigiile împăratilor Philippus senior şi junior pe cele două tipuri de monede, respectiv Provincia Dacia (AN III) şi Viminacium (AN VIII). Asemănări există, nu pot fi negate, dar ele nu merg pană la identitate şi nu duc neapărat la concluzia că au fost bătute toate la Viminacium. Această ipoteză poate fi eliminată, pentru că asemănările si-ar putea găsi o explicatie plauzibilă, în faptul ca noua monetărie înfiinţată în Dacia ar fi utilizat probabil gravori aduşi de la Viminacium cu cedarea unor matriţe pentru noua monetărie.

Provincia Dacia AN III Moushmov

 

 

 

 

Fil Ar Vim An VIII avFil Ar Vim An VIII rev

Sus monedă Filip I (Philippus) Provincia Dacia AN III, jos monedă Viminacium AN VIII.

S-a mai adus ca argument si o asa-zisa eroare comună care s-ar găsi pe aversul unor monede Viminacium AN VIII si Provincia Dacia AN I, adică IVIL în loc de IVL. Consider aceasta afirmaţie ca hazardată. Am studiat câteva sute de monede ale celor doua monetării, în special din anii indicaţi de către cei care au pus această problemă, si nu am găsit nici măcar un singur exemplu. Această pretinsă eroare de fapt nu există, este doar o impresie dată de citirea si interpretarea eronată a legendei de pe avers. Explicatia este urmatoarea: numele complet al împăratului Filip Arabul era Marcus Iulius Philippus Augustus, prin urmare legenda din jurul efigiei contine pe majoritatea monedelor literele IMP M IVL PHILIPPVS AVG (Imperator Marcus Iulius Philippus Augustus) sau pentru Philippus junior, fără M, IMP IVL PHILIPPVS AVG. Eroarea este cauzata de interpretarea lui M, de la Marcus, ca IVI. Este foarte probabil ca din cauza oxidării si uzurii datorate circulatiei monedelor, situatie cand scrisul devine greu lizibil, literele M IVL puteau fi confundate cu IVI IVL. E greu de înteles totusi cum s-a ajuns la concluzia ca ar fi IVIL. Este o eroare deloc scuzabila, de interpretare a legendei si deci nu constituie un argument serios pentru a sustine ipoteza enuntată.

Dacă ar fi fost bătute la Viminacium, toate monedele emise la această monetărie ar fi purtat pe avers anul erei locale moesice indiferent pentru ce provincie ar fi fost bătute, Moesia Superior, Pannonia sau Dacia, an calculat de la deschiderea monetăriei militare din Viminacium de către împăratul Gordian al III-lea, în 239 p.Chr.. Dar, studiind monedele ambelor tipuri, se observă fără efort că ele poartă pe avers ani locali diferiţi, aparţinând unor ere locale diferite, deşi au fost emise în acelasi an al cronologiei moderne, sub acelaşi împărat. Astfel, acelaşi an 246 p.Chr., cel al înfiinţării monetăriei dacice este anul unu (AN I) al erei locale Provincia Dacia şi în acelaşi timp anul al optulea (AN VIII) al erei locale moesice – Viminacium. De aici rezultă ca cele două monetării aveau cronologii diferite, dictate de două momente distincte în care au fost deschise. Există şi alte argumente care pledează pentru existenta monetăriei în Dacia. In 248-249 p.Chr., anul X al erei locale provinciale moesice, se spune că monetăria Viminacium nu a functionat. Este adevărat că monetăria nu a bătut monede în numele împăratului Philippus Arabul şi a familiei sale, deoarece Viminacium căzuse în mâinile rebelilor lui Pacatianus. Totuşi în acelaşi an, anul III al erei locale dacice, 248-249 p.Chr., în Provincia Dacia a fost emisă o cantitate considerabilă de monedă pentru împărat şi familia acestuia. Un alt argument important este faptul că în anul 257 p.Chr., anul XI al erei locale dacice, monetăria Provinciei Dacia încă emitea monede, dată la care monetăria de la Viminacium fusese deja închisă cu aproximativ doi ani înainte. Există şi alte aspecte care infirmă ipoteza privind emiterea acestor monede în monetăria moesică. Unele dintre acestea ar fi ca piesele Provincia Dacia sunt mult mai uşoare şi mai slab executate calitativ fată de cele de la Viminacium, fapt constatat în special la monedele bătute în ultimii ani de functionare, în timpul împăraţilor tată şi fiu asociati la domnie, Valerian şi Gallienus.
Unul din putinele argumente care ar putea localiza monetăria dacică la Apulum, este faptul că şi în capitala Daciei Apulensis s-a utilizat o eră locală, fiind dovedit epigrafic, printr-o inscripţie care este datată anno primo (f)acti municipi (Apuli).                                      Tinand cont de faptul că în secolul al III-lea era deja un obicei ca trupele romane să fie urmate în zonele de campanie de o monetărie militară, nu se poate exclude existenta în provincia Dacia a unei asemenea monetării militare mobile, cu utilizarea unor specialişti de la Viminacium sau Roma. Argumentele care pledeaza pentru existenţa unei monetării în provincia Dacia sunt deosebit de puternice. Cu toate că nu se poate spune şi dovedi încă o locaţie exactă a monetăriei unde au fost bătute aceste piese, putem totuşi spune că ea a fost cu siguranţă în Dacia.

 

Tipurile monetare, conţinutul şi caracteristicile monedelor din provincia Dacia

Monetaria din Provincia Dacia a emis monede pentru Philippus I Arabul, Marcia Otacilia Severa, Philippus al II-lea Junior, Traianus Decius, Herennia Etruscilla, Herennius Etruscus, Hostilianus, Trebonianus Gallus, Volusianus, Aemilianus, Valerianus şi Gallienus.
Pe aversul acestui tip de monede este reprezentat de obicei împăratul sau un membru al familiei imperiale. Portretele au fost executate în maniera tipică monedelor provinciale din epocă, împăraţii cu bust cuirasat şi mantie (paludamentum), orientati de obicei spre dreapta, iar împărătesele cu rochie tipica matroanelor romane (stolă). Pe reversul lor este ilustrată personificarea feminină a Provinciei Dacia, încadrata între vulturul cu coroana in cioc şi leul, simbolurile legiunilor, avand intotdeauna inscripția PROVINCIA DACIA care înconjoară scena. Este interesant că pe majoritatea pieselor, personajul feminin Dacia poartă căciula dacică (pileus) si ţine în mână o sabie încovoiată (ensis falcatus, falx dacica). O altă caracteristică este aparitia în lateral a unor stindarde cu inscripţii. În exergă este înscris cu cifre romane anul erei locale provinciale dacice, socotit de la momentul acordării dreptului de a bate monedă. Toate aceste elemente, le fac diferite în raport cu alte monede emise în regiune. Tot elementele de pe revers sunt cele care determina o clasificare pe tipuri. Exista patru tipuri principale, cu variante, dar care nu constituie tipuri distincte:

Fil Ar P Dacia An I avFil Ar P Dacia An I rev

Sestert Philippus I Arabul – Provincia Dacia AN I (246/247 p.Chr.), tip 1, monetăria Ulpia Traiana Sarmizegetusa, vultur și leu,
Tipul 1 prezintă un personaj feminin in picioare orientat spre stânga, personificare a Provinciei Dacia, purtând pe cap căciula tipic dacică şi o sabie curbată dacică în mâna dreaptă. Este încadrată de simbolurile celor doua legiuni stationate în Dacia: vulturul pentru Legio V Macedonica şi leul pentru Legio XIII Gemina, iar pe stindardul (vexillum) din mâna stângă sunt scrise literele DF însemnând Dacia Felix. Legenda: PROVINCIA DACIA, iar în exerga anul baterii monedei, AN de la ANNO, urmat de caracterele latine care desemneaza anul erei locale.

 

Filip Arab Provincia Dacia An III

Sestert Philippus I Arabul – Provincia Dacia AN III (248/249 p.Chr.), tip 2, emis la monetăria Ulpia Traiana Sarmizegetusa in anul III al erei locale provinciale; Avers: bustul laureat, drapat si cuirasat al imparatului, orientat spre dreapta; legenda: IMP M IVL PHILIPPVS AVG; Revers: Dacia personificata de o femeie în picioare orientata spre stânga, în chiton lung si cu căciulă dacică, între simbolurile legiunilor, vultur și leu, ține o sabie curbată în mâna dreaptă (falx dacica) şi stindardul legiunii a V-a Macedonica (vexillum), iar în mâna stângă stindardul legiunii a XIII-a Gemina; legenda: PROVINCIA DACIA, în exergă AN III.
Tipul 2 prezintă un personaj feminin in picioare orientat spre stânga, personificare a Provinciei Dacia, purtând o sabie curbată dacică în mâna dreaptă.Ea este încadrată în stânga şi în dreapta de simbolurile legiunilor, vultur, leu şi de stindardele (vexilla) cu cifrele latine corespunzatoare acestora: V şi XIII (a V-a Macedonica şi a XIII-a Gemina). Legenda: PROVINCIA DACIA, iar în exerga anul baterii monedei, AN de la ANNO, urmat de caracterele latine care desemneaza anul erei locale.

 

Filip AN II Prov Dacia tip 3                                                                                                                                           Sestert Philippus I Arabul – Provincia Dacia AN II (247/248 p. Chr.), tip 3, monetăria Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Tipul 3
prezintă un personaj feminin asezat, orientat spre stânga, personificare a Provinciei Dacia, purtând căciulă dacică, încadrată în stânga şi în dreapta, de stindardele legiunilor (vexilla) cu cifrele latine corespunzatoare acestora: V şi XIII (a V-a Macedonica şi a XIII-a Gemina). Legenda: PROVINCIA DACIA, iar în exerga anul baterii monedei, AN de la ANNO, urmat de caracterele latine care desemnează anul erei locale. Deci tipurile 2 si 3 sunt similare, cu singura deosebire, dar importantă ca aspect, că figura feminină care personifică Dacia este reprezentată aşezată. Lipsesc la acest tip, sabia curbată dacică şi cele doua simboluri ale legiunilor, vulturul şi leul.

Volusian Prov Dacia avVolusian Prov Dacia rev

Sestert Volusian – Provincia Dacia AN V (250/251 p.Chr.), tip 4, monetăria Ulpia Traiana Sarmizegetusa, vultur și leu,

Tipul 4 prezintă Provincia Dacia personificată de un personaj feminin în picioare orientat spre stânga, ţinând în mâna dreaptă o ramură de laur sau de măslin, iar în mâna stângă un sceptru sau un parazonium. Este încadrată de simbolurile legiunilor, vultur şi leu. Legenda: PROVINCIA DACIA, iar în exergă anul baterii monedei, AN de la ANNO, urmat de caracterele latine care desemnează anul erei locale. Pe monedele apartinand acestui tip nu mai apare sabia încovoiată dacică, simbol al unei Dacii războinice. Ea va apărea din nou în ultimii doi ani de functionare a monetăriei provinciale dacice, în timpul împăratilor Valerian şi Gallienus. Diferitele simboluri care apar, dispar şi reapar pe monede, sunt un barometru al stării de sigurantă a provinciei.
Faptul că, pe acest tip de monede, Dacia tine în mâna dreaptă o ramură de laur sau de măslin, simbol al victoriei sau al păcii, i-a făcut pe unii să creadă că personajul feminin ar fi Pax, zeita păcii. Dacă ar fi fost zeiţa păcii sau zeiţa victoriei, romanii nu s-ar fi jenat să scrie în legendă Pax sau Victoria. Mesajul transmite într-adevăr o asociere cu victoria sau pacea în Dacia, deci Dacia victorioasă sau Dacia pacificată, dar este Dacia şi nimeni altcineva, pentru că legenda este clară: PROVINCIA DACIA. Acest tip monetar a apărut pe monedele Provincia Dacia în timpul împăratului Traian Decius, în anii 250/251AD, în anul al patrulea al erei locale Provincia Dacia (AN IIII) într-o perioadă când pericolul invaziilor în Dacia fusese deocamdată înlăturat, deci într-o perioadă de relativă stabilitate.

 

 

Datarea monedelor și era locală dacică

Datarea acestor monede este în prezent foarte clară. Emisiunile Provinciei romane Dacia s-au derulat pe o perioadă de 11 ani începând cu anul 246 p.Chr. şi până în anul 257 p.Chr. inclusiv. Inscripţiile de pe revers din afara scenei, în exergă, AN I – AN XI, arată anul erei locale în care a fost bătută moneda.
Sistemul de numerotare a anilor începând de la un eveniment important era un obicei foarte răspândit în provinciile romane. Şi în provincia Dacia a fost folosită, de asemenea, tot o eră locală. Cel mai probabil este ca începutul noii ere să fi fost legată de invadarea Daciei de către triburile carpilor. Atacurile dacilor liberi au început în 245 p.Chr. şi au fost respinse în anii următori, după venirea împăratului Philippus Arabul la Dunăre. Philippus a acordat unele privilegii provinciei Dacia, iar cetățenii recunoscători au trecut la o cronologie nouă, numărând anii de la începutul noii ere de libertate. În cursul anului 253 p.Chr. au domnit cinci împăraţi: Trebonianus Gallus şi fiul sau Volusianus au fost ucişi de armata în august, Emilianus, recunoscut ca împărat în iunie, a fost ucis trei luni mai târziu şi în cele din urmă, au fost proclamati împărați Valerianus şi Gallienus, la încheierea aceluiaşi an.
Momentul trecerii de la un an la altul al erei locale dacice a putut fi stabilit cu destulă exactitate, studiind monedele împăratului Emilian (Aemilianus) despre care se ştie că a fost proclamat augustus de către trupele sale în iunie 253 p.Chr., a condus Imperiul Roman timp de doar trei luni, fiind ucis în luna septembrie a aceluiaşi an. Faptul că în numele lui au fost bătute monede Provincia Dacia atât în anul al 7-lea cât şi în anul al 8-lea (AN VII și AN VIII), a dus la concluzia că trecerea de la anul erei locale VII la anul VIII s-a făcut în lunile iulie/august 253 p.Chr.. Prin urmare, mergând înapoi, s-a putut stabili că primele monede în Provincia Dacia, din primul an (AN I), cele care au marcat începutul erei locale, au fost emise în perioada iulie/august 246/ iulie/august 247 p.Chr..În acest interval al primului an al erei locale dacice se mai înscrie un eveniment important. În luna aprilie 247 p.Chr. imperiul sărbătorea 1000 de ani de la înfiinţarea oraşului Roma. Era al patrulea an de domnie a împăratului Filip I senior, an în care, din informaţiile rămase de la Zosimos, se spune că împăratul a salvat provincia Dacia din mâinile carpilor. Asadar, AN I cuprinde intervalul de 12 luni iulie/august-decembrie 246/ianuarie-iulie/august 247, AN II corespunde lunilor iulie/august-decembrie 247/ ianuarie-iulie/august 248 şi aşa mai departe, iar ultimele monede provinciale, cele cu AN XI, fiind bătute în intervalul iulie/august-decembrie 256/ ianuarie-iulie/august 257 p.Chr..
În numele împăratului Philippus I, a împărătesei Marcia Otacilia Severa şi al împăratului Philippus al II-lea Junior, au fost bătute monede în anii erei locale: I = 246/247 p.Chr., II = 247/248 p.Chr. şi III = 248/249 p.Chr..
În timpul domniei împăratului Traian Decius, monetăria din provincia Dacia a bătut monede cu anii IV = 249/250 p.Chr.şi V = 250/251 p.Chr., corespunzând anilor 1003 şi 1004 de la înfiinţarea Romei, ultimul fiind anul în care Decius a pierit. În acesti ani au fost bătute monede şi în numele împărătesei Herennia Etruscilla şi a fiilor lui Decius, împăraţii Herennius Etruscus şi Hostilian. Monede cu AN V au fost bătute şi în numele împăraţilor care le-au urmat în acelaşi an, Trebonianus Gallus şi Volusianus.                                         S-a presupus de catre unii autori autohtoni, probabil din lipsa de piese, ca in anul VI monetaria dacica nu ar fi functionat. Literatura vestica nu aminteste asa ceva
În anul VI  monetaria dacica a bătut monede în numele împăraţilor Trebonianus Gallus şi Volusianus. Iata mai jos dovada ca monetaria de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa a functionat si in anul al 6-lea al erei sale locale, o moneda bătuta în numele împăratului Volusianus, care confirma acest fapt:

Volusian P Dacia AN VI avVolusian P Dacia AN VI rev

Exista şi monede în numele împăraţilor Valerianus şi Gallienus pe care apare  anul VI al erei locale, dar care probabil că sunt erori, pentru că aceşti împăraţi au ajuns la putere în septembrie 253 p.Chr., deci în anul VIII. O alta eroare de scriere, aveti mai jos, pe o moneda bătuta tot în numele împăratului Volusianus, un sesterţ pe reversul caruia legenda PROVINCIA DACIA este scrisa gresit – PRVOINCIA DACIA:

Volusian eroare Prvoincia avVolusian eroare Prvoincia rev
Următorele monede cunoscute sunt cele notate AN VII = 252/253 p.Chr , în numele împăratului Trebonianus Gallus, fiind în acord cu anul 1006 de la înfiinţarea Romei, an în care Gallus a fost ucis. Dar, în acelaşi an VII al erei locale, au fost emise monede şi pentru Volusian şi Emilian.
În anul VIII =253/254 p.Chr.  au fost bătute monede în numele lui Emilianus, Valerianus şi Gallienus.
În anii IX = 254/255 p.Chr. si X = 255/256 p.Chr. s-au bătut monede numai pentru Valerianus şi Gallienus.
Ultimele monede au fost emise în AN XI = 256/257 p.Chr., din acest an fiind cunoscute puţine exemplare, de slabă calitate, în numele lui Gallienus, care probabil a închis monetăria.
Mai jos am realizat un tabel care sintetizează o parte din informaţiile legate de monetăria din provincia Dacia, în special cele privind datarea monedelor şi personajele pentru care au fost emise acestea:

 

Cronologia modernă Era locală Prov. Dacia Sarmizegetusa Împăraţi si membri ai familiilor imperiale pentru care au fost bătute monede Provincia Dacia Era locală Prov. Moesia Viminacium Anul de la înfiinţarea Romei
246/247 p.Chr. AN I Philippus I, Marcia Otacilia, Philippus II Junior AN VIII 1000
247/248 p.Chr. AN II Philippus I, Marcia Otacilia, Philippus II Junior AN IX (VIIII) 1001
248/249 p.Chr. AN III Philippus I, Marcia Otacilia, Philippus II Junior, Traianus Decius, Herennia Etruscilla, AN X (monetaria Viminacium nu a funcţionat) 1002
249/250 p.Chr. AN IV (IIII) Traianus Decius, Herennia Etruscilla, Herennius Etruscus AN XI 1003
250/251 p.Chr. AN V Traianus Decius, Herennia Etruscilla, Herennius Etruscus, Hostilianus, Trebonianus Gallus, Volusianus, AN XII 1004
251/252 p.Chr. AN VI Trebonianus Gallus, Volusianus, AN XIII 1005
252/253 p.Chr. AN VII Trebonianus Gallus, Volusianus, Aemilianus, AN XIV (XIIII) 1006
253/254 p.Chr. AN VIII Aemilianus, Valerianus, Gallienus AN XV 1007
254/255 p.Chr. AN IX (VIIII) Valerianus, Gallienus AN XVI 1008
255/256 p.Chr. AN X Valerianus, Gallienus închisă 1009
256/257 p.Chr. AN XI Gallienus închisă 1010

Specialiştii afirmă că de fapt, pentru domnia lui Filip I, monetăria de la Sarmizegetusa a devenit principala sursă în furnizarea de monede de bronz în Provincia Dacia între 246 şi 249 p.Chr.. Pentru monedele de bronz bătute în perioada 249-253 p.Chr., procentele comparative indică faptul că monetăria principală în furnizarea de monede de bronz în Dacia, a fost cea de la Viminacium. Pentru ultima perioadă de existenţă a monetăriei dacice, 253-257 p.Chr., frecvența descoperirilor de monede PROVINCIA DACIA sugerează din nou o predominanţă a monedelor bătute la Sarmizegetusa Traiana.              Alte piese Provincia Dacia:

Philip x 2 avPhilip x 2 rev

Philippus I (Filip I Arabul), Provincia Dacia, ambele inscriptionate AN II al erei locale, 247/248 p.Chr.  – de tipul 2, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu

 

Marcia Otacilia Severa PD AN III

Marcia Otacilia Severa, sotia Lui Filip I, Provincia Dacia, AN III al erei locale, 248/249 p.Chr. de tip 2, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu

 

Filip II caes P Dacia                                                      Philippus al II-lea Caesar, fiul lui Filip I Arabul, Provincia Dacia,  AN I al erei locale, 246/247 p.Chr., de tipul 1,  inscriptionata  DF- Dacia Felix,

 

T Decius PD AN IV avT Decius PD AN IV rev

Traianus Decius, Provincia Dacia, AN IIII (IV) al erei locale, 249/250 p.Chr., de tip 2, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu

 

Herrenia Etruscilla PD avHerrenia Etruscilla PD rev

Herennia Etruscilla, sotia lui Traian Decius, Provincia Dacia AN III, 248/249 p.Chr., de tip 4, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu

 

Her Etr PD An V avHer Etr PD An V rev

Herennius Etruscus, fiul cel mare al lui Decius, Provincia Dacia, AN V, 250/251 p.Chr., de tip 4, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu, rară

 

Hostilian PDacia AN V tip4

Hostilianus, al doilea fiu al lui Decius, Provincia Dacia, AN V, 250/251 p.Chr., de tip 4, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu, destul de rară

 

Trebonianus Gallus PD avTrebonianus Gallus PD rev

Trebonianus Gallus, Provincia Dacia, probabil AN V, 250/251 p.Chr., de tip 4,  monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu

 

Volusian Prov Dacia tip 4 AN V avVolusian Prov Dacia tip 4 AN V rev

Volusianus, fiul lui Trebonianus Gallus, Provincia Dacia, AN V al erei locale, 250/251 p.Chr., de tip 4, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu

 

Volusian PD tip 2 AN V avVolusian PD tip 2 AN V rev

Volusianus, fiul lui Trebonianus Gallus, Provincia Dacia, AN V al erei locale, 250/251 p.Chr., de tip 2, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu

 

Aemilian Provincia Dacia AN VII tip 4 avAemilian Provincia Dacia AN VII tip 4 rev

Aemilianus (Emilian), Provincia Dacia, AN VII al erei locale, 252/253 p.Chr., monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu. Este o monedă rară, din motivul ca a fost emis un număr limitat de monede, Aemilianus fiind împărat numai trei luni în anul 253 p.Chr., de tip 4

 

Gallienus PD avGallienus PD rev

Gallienus, Provincia Dacia, AN VIII al erei locale, 253/254 p.Chr., de tip 4, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu .

 

Gallienus PD AN X

Gallienus, Provincia Dacia, AN X al erei locale, 255/256 p.Chr., de tip 4, monetăria Sarmizegetusa, vultur si leu, rară .

AFORISME, AFORISME AMUZANTE, SFATURI ÎNŢELEPTE (XXIII)

 

AFORISME
Mediocrii sunt uşor de identificat, ei nu admiră, nu aprobă, nu încurajează, ci doar neagă, refuză şi contestă. – anonim
Un om inteligent nu va fi niciodată rău, pentru că răutatea se naşte din prostie, inferioritate şi frustrare. – anonim
Prietenii falşi sunt ca umbrele noastre. Stau aproape de noi când suntem în lumina soarelui şi ne părăsesc îndată ce păşim în întuneric – Christian Nevell Bovee
L-am rugat pe Dumnezeu să mă fereasca de duşmani şi brusc, mi-au dispărut câţiva prieteni. – anonim
Ţara va fi ce este şcoala – Dimitrie Bolintineanu
Unii citesc cărţi ca să adoarmă, alţii citesc cărţi ca să se trezească. – anonim
Înţeleptul întâi gândeşte şi apoi vorbeşte, iar prostul întâi vorbeşte şi apoi gândeşte. – anonim
Nici inteligenţa, nici educaţia, nu au nicio valoare dacă nu sunt în slujba dragostei şi a iubirii. – Arsenie Papacioc
Iubirea şi respectul sunt cadouri scumpe…nu le aştepta de la oameni ieftini. – anonim
Iubeşte-te pe tine însuţi şi lasă-i pe ceilalţi să facă ce vrei tu – Lester Levenson
Dacă distrugi simţul ruşinii, nu mai poţi educa oamenii. – Sigmund Freud
Să nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit, chiar dacă am spus-o chiar eu, dacă nu este în acord cu propria ta gândire şi cu propriul tău bun simţ. – Buddha
Nu încetam să ne jucăm pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm. – anonim
Nimic nu se întâmplă…. până nu visăm. – anonim

Despre democraţie
Democraţia e ca un şlagăr pe care toti îl cântă, dar căruia nimeni nu-i cunoaşte textul. – anonim
Democraţia este încrederea patetică în înţelepciunea colectivă a prostiei individuale. – Henry Louis Mencken
Democraţia se bazează pe trei principii: libertatea cuvântului, libertatea cugetului şi înţelepciunea de a nu le folosi pe cele două precedente. – anonim
Democraţia duce poporul într-un joc controlat, în care poporul nu are control asupra jocului. – anonim
Democraţie este atunci când vaca are dreptul să-l aleagă pe acela care o va mulge. – anonim
Democraţia este forma politică în care fiecare cetăţean primeşte ceea ce merită majoritatea. – anonim
În democraţie poti să alegi să vrei ceea ce vrea majoritatea sau să accepţi ce-ţi dau cei aleşi de ea. – anonim
Democraţia este arta şi ştiinta de a coordona din afară circul din cuşca maimuţelor. – Henry Louis Mencken
Democraţia garantează fiecăruia libertatea cuvântului, dar nu garantează că fiecare va fi şi ascultat. – anonim

 

AFORISME AMUZANTE
Bis este un concept fără nici un sens pentru bărbaţii trecuţi de 50 de ani.- anonim
Decolteul este aeroportul pentru aterizarea privirilor şi decolarea dorinţelor. – anonim
Haremul este visul soţului pedepsit care s-a certat cu nevasta şi doarme pe canapeaua din sufragerie.- anonim
Soţul şi soţia sunt acei oameni condamnaţi la somn în comun, dar la visuri separate.- anonim
Tact şi ritm: În căsnicie tactul este calitatea pe care trebuie să o ai, ca să nu strici ritmul.- anonim
Nu întotdeauna viaţa se termină cu moartea, uneori se termină cu nunta.- anonim
O ciocănitoare, este o privighetoare… după ce s-a măritat – anonim
Neamurile sunt acel grup de oameni care se întâlnesc din când în când pentru a se număra, după care se apucă de mâncat şi băut în cinstea schimbării numărului lor.- anonim
Bărbatul care ghicește corect vârsta unei femei s-ar putea să fie perspicace, dar nu este prea deştept… – anonim
Când femeile spun – Exteriorul nu contează atât de mult, mai important este ce se află în interior! – probabil se gândesc la portofel. – anonim
Femeia are două scopuri în viaţă: să se căsătorească şi să arate necăsătorită! – anonim
Căsnicia este o relaţie oficiala a două persoane, din care una are întotdeauna dreptate, iar cealaltă este… soţul! – anonim
Când soţul se simte rău, îşi caută soţia. Când soţul se simte bine, îl caută
soţia! – anonim
Dacă nu reuşeşti să-ţi găseşti jumătatea, caută două pătrimi! – anonim
Divorţul a fost inventat înaintea căsătoriei. Altminteri nimeni n-ar fi avut curajul să se însoare! – anonim
Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate. – anonim
Singurul defect al câinilor este că iubesc orice jigodie de om! – anonim
Îmi invidiez părinţii! Îmi va fi greu să fac un copil ca al lor! – anonim
Nimic nu spune mai clar ”sunt grasă” decât profilul tău de Facebook cu trei poze în care ţi se vede doar capul. – anonim
Biblia ne învaţă să ne iubim aproapele, iar Kama Sutra ne explică cum. – anonim
Tinerii care amestecă vodcă cu bere în clasa a noua, vor amesteca ciment cu nisip după clasa a douăsprezecea. – anonim
Sunt unele momente în viaţă când îţi vine să te apropii de cel de lângă tine, să îl baţi uşor pe umăr, să îl strângi în braţe şi să îl întrebi: – Cum reuşeşti să te descurci, aşa, fără creier? E greu? – anonim
Dacă viaţa ţi-a aruncat o lămâie acră, nu dispera: caută sarea şi tequilla! – anonim

 

SFATURI ÎNŢELEPTE
Înainte de a da drumul gurii, verificaţi dacă şi creierul a fost conectat ! – anonim          Trăieşte cu grijă, viaţa nu are ”roată de rezervă”. – anonim
Fă ceea ce te face fericit, oamenii o să te judece oricum, indiferent de situaţie ! – anonim

Învingător si învins
Când învingătorul comite o greşeală, spune: ”Am greşit!“ şi învată lecţia.
Când învinsul comite o greşeală, spune: “Nu e vina mea!” şi aruncă vina pe alţii
Un învingător ştie că adversitatea vieţii este cel mai bun învăţător.
Un învins se simte victimă în fata adversităţilor vieţii.
Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el.
Un învins crede în existenta ghinionului.
Un învingător munceşte mult, dar îşi şi creează mult timp liber pentru el însuşi.
Un învins este o persoană mereu ”foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui.
Un învingător înfruntă provocările una câte una.
Un învins le evită şi nu îndrăzneste să le înfrunte.
Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi şi-l ţine.
Un învins face promisiuni, dar nu dă nici o asigurare.
Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi şi mai bun!”
Un învins spune: “Nu sunt chiar aşa de rău ca multi alţii…
Un învingător ascultă, înţelege şi răspunde.
Un învins doar aşteaptă până când îi vine rândul să vorbească.
Un învingător îi respectă pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi încearcă să înveţe ceva de la ei.
Un învins se împotriveşte celor care ştiu mai mult decât el şi ţine seama
numai de defectele lor.
Un învingător spune:”Trebuie să existe o cale mai buna de a o face…“
Un învins spune: ”Aşa am făcut-o întotdeauna!”
Un învingător este o parte din soluţie.
Un învins este o parte din problemă.
Un învingător ţine seama de ”cum se vede zidul în întregime”.
Un învins ţine seama doar de ”cărămida pe care trebuie să o pună”.