Maria Grigorescu Vasilovici (1897-1977) – sculptor, pictor, artist decorator

un articol de Nicolae Sabin DORDEA

Fetita cu basmaluta rosie1 - Detaliu            Fetiţa cu băsmaluţă roșie – detaliu, Maria Grigorescu Vasilovici,

Maria Grigorescu Vasilovici (Mărioara Grigorescu Cristescu), 25.06.1897–1977, a fost sculptor, pictor şi artist decorator. A studiat la Bucureşti şi Paris. A absolvit Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti în anul 1923. Aici i-a avut ca profesori pe maeștrii Dimitrie Paciurea, Cecilia Cuţescu-Storck şi George Demetrescu-Mirea. Între 1925–1927, ca multi alti artisti români, a studiat la Paris la Académie Grande Chaumière, cu Antoine Bourdelle. A practicat de asemenea pictura şi artele decorative (ceramică, afiş). A avut si activitate pedagogică. Între anii 1935–1943 a studiat portretele unor pacienţi ai spitalului de psihiatrie căutând să surprindă realist simptomele unor maladii psihice. Ca portretistă a fost atrasă de figurile lui Iorga şi Sadoveanu (ultimul la Muzeul Naţional de Artă al României). A sculptat compoziţii cu figuri feminine atent studiate.

Expozitii personale:                                                                                                       Bucureşti, 1927, 1935, Sala Universul, 1939, 1943, 1947, 1968.

Expozitii colective:                                                                                                         Paris, 1925 – Salon d’automne;                                                                                 Bucureşti – Salonul Oficial de Pictură si Sculptură: 1929, 1934, 1940, 1942, 1944;   Bucureşti,1941, Ateneul Român – Expozitia asociaţiei Gruparea feminină;                     după 1948 – expozitii anuale de stat.

Artă publică:                                                                                                                   Bustul lui Matei Basarab, Colegiul Național „Matei Basarab” – Bucureşti, sector 3.       Bustul lui George Bacovia, Universitatea “George Bacovia“ – Bacău                            Bustul lui Nicolae Iorga, Colegiul Naţional „Nicolae Iorga” – Vălenii de Munte                    Fată şezând, piatră artificială, 1,00 × 0,60 × 0,53m – Constanţa

Lucrari in muzee:                                                                                                                    Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti (MNAR);                                                Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti (MIAMB);                                          Muzeul Teatrului Naţional;                                                                                                    Colectia Slătineanu;                                                                                                             Muzeul memorial „George şi Agatha Bacovia”, strada George Bacovia nr. 63, sector 4, Bucuresti – masca mortuară şi mulajul mâinii lui George Bacovia (George Andone Vasiliu), 1957

Bibliografie:

– Dictionarul Sculptorilor din România secolele XIX–XX vol. I lit. A–G – Editura Academiei Române, Bucureşti, 2011, pag 248                                                                                         – Dictionarul artistilor romani contemporani – Octavian Barbosa 1976;                                  – Saur Allgemeines Künstlerlexikon. Die Bildenden Künstler aller Zeiten und Völker, 73 vol., Saur A.K., München-Leipzig, 1992–2011(AKL);                                                                      – Expozanţi la Saloanele oficiale de pictură, sculptură şi grafică 1924–1944 – Petre Oprea, 2004,  Ministerul Culturii şi Cultelor, Bucureşti;                                                                       – Dicţionarul “Un secol de sculptură românească” – Victoria Dragu Dimitriu, 2010                – Manual de ceramică populară – Barbu Slătineanu, Bucureşti,1960, fig. 284, 286, 285.

 

Sculptură                                                                                                                                  Maria Grigorescu-Vasilovici a participat la editiile Salonului Oficial de Pictură si Sculptură din anii 1929, 1934, 1940, 1942, 1944;                                                                        Instituţia Salonului Oficial a reprezentat în perioada interbelică şi ulterior încheierii celui de-al doilea Război Mondial un reper al fenomenului artistic autohton cu un istoric extraordinar de bogat. Permiţând coabitarea unor formule estetice complexe (de la cele tradiţionaliste, până la cele academiste şi chiar avangardiste), Salonul Oficial era în acea perioadă un spaţiu al libertăţii expresiei artistice făcute cu cel mai mare profesionalism şi asumare. La ediţia din 1945, organizatorii Salonului, la capitolul “cuvânt înainte”, si-au scris crezul lor: „Salonul Oficial nu reprezintă o anumită artă oficială, după cum nu impune sau preferă un anumit curent artistic. În Salonul nostru Oficial îşi găseşte locul orice tendinţă artistică, în cea mai perfectă libertate. Aceste diverse tendinţe înfăţişează adevărata realitate a spiritului şi a nivelului de cultură a epocei în care se produc.”                   Catalogul debuta de obicei cu prezentarea membrilor juriului, urma apoi lista câștigătorilor premiilor naționale ale Salonului din 1924 până la editia anterioara, lista expozanților cu numele lucrărilor și adresele lor, pentru ca în final să conțină o serie de reproduceri a celor mai importante lucrări expuse în cadrul Salonului.                                                            Desi erau prezenţe obişnuite ale Salonului înainte de 1947 precum: N. Grigorescu, N. Tonitza, Gh. Petraşcu, St. Luchian, Th. Pallady, Cecilia Cuţescu-Storck, J. Al. Steriadi, Ligia Macovei, odată cu apariţia Republicii aceste nume sonore au refuzat să se afilieze Salonului, prezenţele artistice au fost asociate propagandismului cultural, determinând deteriorarea progresivă a autenticităţii fenomenului artistic pe care vechiul Salon Oficial îl adăpostea.                                                                                                                                  La Salonul Oficial de Pictură si Sculptură din anul 1944 o regasim pe Maria Grigorescu-Vasilovici la pozitiile 314 si 315, unde a participat cu doua lucrari: Cap (gips) si Nud (gips). Mai jos, o fotografie din 1944 a uneia din lucrarile in gips expuse – Nud. (sursa: Salonul Oficial de Pictură si Sculptură – Editura Ministerului Culturii Naționale și al Cultelor, Direcția Artelor, București, 1944)

Nud - Maria Grigorescu Salonul Oficial 1944

Nud – Maria Grigorescu-Vasilovici, gips , (sursa: Salonul Oficial de Pictură si Sculptură, 1944)

 

Nud asezat1

Nud asezat – Maria Grigorescu-Vasilovici, gips, 45 x 45 x 29 cm

 

Bust de adolescenta2

Bust de adolescentă – Maria Grigorescu Vasilovici, gips, 47 x 28 x 19 cm

 

Cap de fetita 1 - Maria Grigorescu

Cap de fetiţă – Maria Grigorescu Vasilovici, gips,  (sursa: Dictionarul Sculptorilor din România secolele XIX–XX vol. I lit. A–G – Editura Academiei Române, Bucureşti, 2011, pag 248)

Dansatoare

Dansatoare  – Maria Grigorescu Vasilovici (1897-1977), Statuetă bronz, 60 x 25,5 x 37 cm, semnată pe soclu: M. Grigorescu Vasilovici.

Adevarul literar si artistic

 

Reprodusă în Adevărul Literar și Artistic Nr. 949/ 12 februarie 1939 (dreapta-jos). (sursa: Catalogul Casei de licitatii Grimberg din 26 nov. 2014, poz.193)

 

 

 

 

 

maria_grigorescu-vasilovici__suferinta

Suferring – Maria Grigorescu Vasilovici, statuetă bronz patinat, semnată pe soclu h=68 cm

 

 

 

 

 

 

Artă publică

Bustul lui Matei Basarab

Bustul lui Matei Basarab a fost realizat in 1943 de sculptorița Maria Grigorescu-Vasilovici. Este turnat în bronz și așezat pe un soclu de piatră de Dobrogea. Sculptura este înscrisa în Lista monumentelor istorice 2010 – Municipiul București – la nr. crt. 2329. Opera este amplasată în curtea Colegiului Național „Matei Basarab” în București sectorul 3, pe Strada Matei Basarab nr. 32-34. (sursa: wikipedia.org)

 

Bustul lui Nicolae Iorga 1936

Bustul lui Nicolae Iorga, realizat in 1936 de Maria Grigorescu Vasilovici, este turnat în bronz și așezat pe un soclu de piatră. Sculptura este înscrisa în Lista monumentelor istorice 2010 cod L.M.I. 2010: PH-III-m-A-16876. Opera este amplasată în fata Colegiului National N. Iorga, Vălenii de Munte, str. Berceni, nr. 42

 

Bustul lui George Bacovia

Bustul poetului George Bacovia, opera in piatra a sculptoritei Maria Grigorescu Vasilovici, este amplasat in fata Universitatii “George Bacovia” din Bacău, Strada Pictor Theodor Aman 96.

 

Pictură                                                                                                                                  La inceputul secolului al XX-lea, generații de artiști căutau să aducă la lumină valorile spiritualității românești, în toate domeniile artei. Un simbol si un exemplu pentru acesti tineri era pictorul Nicolae Grigorescu, trecut in nefiintă in1908.                                     Creată tocmai in spiritul celor scrise mai sus, o lucrare inedită a Mariei Grigorescu Vasilovici, o pictură nepublicată pană acum, este cea pe care am intitulat-o “Fetiţa cu băsmaluţă roșie”. De remarcat este si rama originală din epoca interbelică, foarte asemănătoare ca model cu ramele unor lucrări de Nicolae Grigorescu (En plein soleil, Ciobănas cu turma de oi).

Fetita cu basmaluta rosie1

Fetiţa cu băsmaluţă roșie, Maria Grigorescu Vasilovici, ulei pe carton, 39 x 30 cm, semnat cu rosu in dreapta jos M. Grigorescu

DSC07153 - Detaliu semnatura

 

Artă decorativă

În primele decenii ale secolului al XX-lea, tinerele generații de artiști căutau să identifice și să aducă la lumină valorile spiritualității românești, în toate domeniile artei.                         În anul 1922, iniţiativei pictorului Ion Marinescu-Vălsan de infiinţare a unui atelier de olărie preponderent artistică, i s-a alăturat întreprinzătorul Armand Naumescu care a înfiinţat atelierul de olărie numit Troiţa, în care au lucrat şi s-au afirmat ca artişti ai vremii, militanţi pentru păstrarea artelor decorative naţionale. Maria Grigorescu Vasilovici a facut si ea parte din grupul de nume sonore ca Ion Teodorescu-Sion, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Nora Steriadi.Toţi acesti artisti doreau o îmbinare între arta modernă ceramică şi cea de tradiţie populară, aveau dorinţa de a realiza ceramică de inspiraţie populară, tratată într-un spirit modern, care să aducă un suflu înnoitor în această ramură artistică.                                                                                                               Barbu Slătineanu, părintele cercetării olăritului în România (vezi Ceramica Românească, Fundaţia Pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, Bucureşti, 1938), a invăţat şi el să modeleze lutul, iar prin prisma experienţei acumulate în urma cercetărilor şi a deprinderii acestui meşteşug, a scris un Manual de ceramică populară – Bucureşti,1960. Unele dintre obiectele lucrate de Maria Grigorescu Vasilovici, Nora Steriadi şi de el însuşi, au fost reproduse de Barbu Slătineanu în această lucrare (fig. 284, 286, 285).

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s