POVEȘTI PENTRU COPII ȘI ADULTI, POVEŞTI CU MORALĂ, POVEŞTI CU TÂLC (XI)

Aș vrea să iau cina cu tine, tata!

Povestea se petrece într-o seara, târziu, înainte de culcare:
– Tati, pot să-ți pun o întrebare?
– Da, sigur, ce este?
– Tati, cât de mult câstigi intr-o oră?
– Nu-i treaba ta, de ce mă întrebi așa ceva ! ”
– Vreau doar să știu…te rog, spune-mi, cât de mult câstigi intr-o oră?
– Ei bine, dacă chiar vrei să știi, câstig cam 100 de lei pe oră.
– Offf… (cu capul în jos)! Tati, pot să te rog să-mi împrumuti 50 de lei?
Tatăl s-a infuriat !
– Daca asta e singurul motiv pentru care ai întrebat cât câstig…ca să poți împrumuta niște bani pentru a-ti cumpăra o jucărie sau alte prostii… atunci du-te direct în camera ta și treci la culcare. Eu muncesc din greu în fiecare zi, iar asta e egoism curat, e un comportament total nepotrivit.
Băiețelul a plecat în liniște în camera lui și a închis ușa.
Omul s-a așezat la masa si s-a enervat si mai rau gândindu-se la întrebările băiețelului. Cum îndrăznește sa puna astfel de întrebări doar pentru a obține niște bani?
După aproximativ o oră, omul s-a calmat și a început să se gândească:
E doar un copil, si poate că avea într-adevăr nevoie să cumpere ceva cu 50 de lei, mai ales că el nu a cerut de foarte multe ori bani. Omul s-a dus la ușa camerei baiatului si a deschis-o.
– Ai adormit, băiatule?
– Nu tati, sunt treaz .
– M-am gândit, poate am fost prea dur cu tine mai devreme. A fost o zi lungă la serviciu și mi-am varsat nervii pe tine. Uite aici cei 50 de lei pe care i-ai cerut…
Băiețelul era numai zâmbet.
– Oh, multumesc tata! – Apoi, întinzând mana sub pernă, el a scos câteva bancnote.
Văzand că băiatul avea deja bani, omul simtea cum il cuprinde furia din nou. Băiețelul a numărat încet banii, și apoi s-a uitat în sus la tatăl său.
– De ce voiai mai mulți bani dacă aveai deja ?
– Pentru că nu erau destui, dar acum imi ajung. Tati, uite, am acum 100 de lei. Pot să cumpăr o ora din timpul tau? Te rog sa ajungi acasa mai devreme mâine. Aș vrea să iau cina cu tine.
Tatăl a fost zdrobit. Si-a infasurat brațele în jurul micutului său fiu și l-a rugat sa-l ierte.
E doar un memento scurt pentru noi toti, cei care lucram din greu în viață. Noi nu trebuie să lăsăm timpul sa ne alunece printre degete fara sa petrecum o parte cu cei care contează cu adevărat pentru noi, cu cei aproape de inimile noastre. Poate ca ar fi bine daca am reusi sa impărtășim cei 100 de lei – in valoarea lor temporala – cu cineva care ne iubeste! Familia și prietenii sunt cei care conteaza!

 

Bucuria de a darui

Este o poveste despre bucuria de a darui si de a primi, despre momente pe care ni le putem umple frumos, despre viata ale carei culori suntem liberi sa le alegem:

Doi barbati, foarte bolnavi, erau colegi de salon la spital.
In fiecare dupa-amiaza pacientul de la ferastra trebuia sa stea rezemat pentru procedura medicala, timp de o ora. Patul sau era langa singura fereastra din salon. Celalalt pacient era obligat sa stea tot timpul intins pe spate.
Cei doi vorbeau ore in sir in ficare zi. Vorbeau despre familie, sotii, casele lor, despre slujbe, armata, vacante si tot asa…
In fiecare dupa-amiaza, cand omul de la fereastra trebuia sa stea rezemat, ii povestea celuilalt tot ce vedea pe fereastra. Acesta ajunsese sa traiasca pentru o ora in fiecare zi experienta lumii de afara, culoarea si activitatea, doar ascultandu-si colegul de salon.
Fereastra dadea spre un parc din vecinatatea unui lac. Ratele si lebedele se jucau pe apa in timp ce copiii lansau machete de barci. Tinerii indragostiti se plimbau la brat printre flori, iar cladirile inalte ale orasului puteau fi vazute in zare.
In timp ce barbatul de langa fereastra descria toate acestea in detaliu, cel de langa perete inchidea ochii si isi imagina totul.
Intr-o dupa-amiaza, cel de la fereastra a descris chiar o parada ce trecea prin fata spitalului.
Chiar daca cel de la perete nu auzea sunetul, putea vedea totul in mintea sa in timp ce prietenul sau de suferinta povestea.
Au trecut zile, saptamani si luni. Intr-o dimineata, asistenta a venit in salon cu apa pentru baie si a observat ca cel de la fereastra murise in somn. Trista, a chemat personalul spitalului pentru a transporta cadavrul.
Imediat ce a simtit ca e posibil, pacientul ce statea la perete a rugat-o sa-l mute la fereastra. Incet, s-a proptit in cot pentru a vedea si el lumea de afara, dar nu a vazut altceva decat un perete in apropiere care acoperea orice priveliste.
Barbatul a intrebat-o pe asistenta ce l-a determinat pe colegul sau de camera sa descrie lucruri atat de frumoase pe care pretindea ca le-ar fi vazut afara.
Asistenta i-a raspuns ca de fapt barbatul era orb si nu vedea nici zidul acela: “Poate nu voia altceva decat sa te incurajeze”.
Epilog
Simti o fericire enorma atunci cand ii faci pe altii fericiti.
Durerea impartasita se injumatateste, dar fericirea se dubleaza.
Daca vrei sa te simti bogat, numara lucrurile pe care le ai si pe care banii nu le pot cumpara.

 
Lectia auzului

Un orăşean primeşte vizita unui prieten de-al său ce trăia la tară şi hotărăsc să meargă împreună în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşinile claxonau, taximetrele luau curbele cu viteză, se auzeau sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunetele oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune:
– Am auzit un greier.
– N-ai cum să auzi un greier în tot vacarmul ăsta! – i-a spus orăşanul.
– Sunt sigur, am auzit un greier! – a insistat săteanul.
– Asta-i o nebunie! – i-a răspuns prietenul.
Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur prin iarba şi a găsit micutul greier. Prietenul său a rămas uimit.
– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
– Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
– Dar nu se poate! – a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greier în acest zgomot!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine! – a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, sa vada dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
– Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor „ştiri” politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc… URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor…
Ni se induce FRICA! Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre) şi … NU ŞTIM DE UNDE … CÂND … ŞI CUM …
Răspunsul este simplu: ascultând zilnic aşa zisele ,,informaţii”, care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană si ajungem sa credem ca viata e grea, oamenii rai, viitorul e nesigur, etc. Şi în tot acest timp natura freamata de viata: greierii cântă, frunzele fosnesc, apele curg, dar noi …nu le mai auzim !

 
Povestea magarului batran

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce este de facut. Se tot gandi taranul si pana la urma, ajunse la concluzia ca magarul si-asa era batran, iar fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Deci socoti ca nu mai merita osteneala sa-l scoate pe magar din adancul fantanii, asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor sa astupe fantana. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamantul inauntrul fantanii. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanii si ramase uluit de ce vazu. Surpriza! Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui batatorindu-l. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizdul fantanii si iesi frematand…Victorie! Magarul s-a salvat! El nu s-a descurajat, a fost perseverent si a folosit in favoarea lui pamantul menit sa-l acopere, urcand tot mai sus.
Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati… Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si … scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

Daca vrei sa duci o viata fericita, leaga-te de un scop, nu de oameni sau de obiecte… – Albert Einstein

Povestiri culese de N. Dordea – sursa: internet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s