“NU UITA CA ESTI DOAR UN OM !” – TRIUMFUL ROMAN

Triumful roman (lat. triumphus) era o ceremonie civilă și un ritual religios care avea loc în Roma antică, pentru a sărbători în mod public și pentru a sfinți succesul unui comandant care a repurtat mari victorii militare sau în mod tradițional, care a terminat victorios un război pe teritorii străine. Originea acestei ceremonii este destul de neclară, istoricii plasând primul triumf roman undeva în trecutul mitic al Romei. Cele mai multe surse romane despre triumfuri au fost scrise pentru a oferi cititorilor lor mai degrabă o lecție de morală, în loc să ofere o descriere exactă a triumfului, a procesiunii, a ritualurilor și să explice semnificația acestora. Acest deficit de informatii nu permite decât o tentativă de reconstrucție a ceremoniei triumfului, bazată pe combinația unor surse incomplete din diferite perioade ale istoriei romane. Cu toate acestea, triumful este considerat o ceremonie caracteristic romană, care reprezenta bogăția, puterea și grandoarea Romei. Ea a fost imitată în mod conștient în epoca medievală și chiar mai târziu, în ce privește intrarea regală și alte evenimente ceremoniale.

În tradiția republicană, numai Senatul putea acorda triumful. Pentru a primi triumful acordat de Senatul roman, liderul trebuia să câstige o victorie semnificativă asupra unui inamic străin, omorând cel puțin 5.000 de luptători din trupele inamice și să câștige titlul de Imperator; trebuia să fie magistrat ales, cu putere imperială, adică, dictator, consul sau pretor;  trebuia să retragă armata, semnificând faptul că războiul s-a terminat și că nu mai era nevoie de armată. Conflictele interne (războaiele civile) nu meritau, cel puțin în teorie, triumful. Dușmanul învins trebuia să aibă un statut egal, prin urmare, lichidarea unei revolte a sclavilor nu putea câștiga un triumf. În epoca republicană tarzie, în care creșterea concurenței între aventurierii politico-militari a transformat Roma într-un imperiu în curs de formare, triumfurile au devenit mai frecvente, exagerate și extravagante, prelungindu-se în unele cazuri cu multe zile de jocuri publice și de divertisment. Începând cu Principatului, acest gen de ceremonie a fost confiscat de puterea imperială, triumful reflectând un drept numai al împăratului și al familiei imperiale. Ulterior acestui triumf, sărbătoritul avea dreptul de a fi descris ca vir triumphalis („bărbatul triumfător”, eroul, mai târziu cunoscut sub numele de triumphator) pentru tot restul vieții sale. După moarte, el era reprezentat la propria înmormântare, precum și la cele ale descendenților săi de mai târziu, de către un actor angajat care purta masca lui mortuară (imago) și care era îmbrăcat în toga triumfală, toga violetă, brodată cu auriu (toga picta).
Celebrarea victoriei începea cu intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor, pe un car triumfal, tras de patru cai albi. Din procesiunea pe străzile Romei făceau parte senatorii, căpeteniile armatei, armata, captivii și prăzile de război. Reprezentând cea mai înaltă onoare acordată unui comandant victorios, triumful roman era o paradă, o demonstratie făcută cetătenilor Romei privind gloria si puterea învingătorului. Ceremonia începea în afara zidurilor, de pe Câmpul lui Marte, pe malul vestic al Tibrului. Sărbătoritul intra în oraș, în carul său, prin Poarta Triumfală (Porta Triumphalis), care era deschisă doar pentru aceste ocazii. Era întâmpinat de senatori și magistrați care-i predau în mod legal comanda. Ordinea procesiunii era aceasta: Senatul, condus de către magistrați, fără lictorii lor, trompetistii, căruțele cu prada de război, taurii albi pentru sacrificiu, armele și însemnele inamicului cucerit, liderii inamici înșiși, cu rudele lor și ceilalti captivi, lictorii  împăratului, cu fasciile lor incununate cu lauri, împăratul însuși, în carul triumfal, un car de luptă împodobit, fiii adulți și ofițerii împăratului, soldatii, fără arme sau armuri, dar îmbrăcati în togi și purtând coroane de flori. În cursul perioadelor ulterioare, numai o societate selectă de soldați urma comandantul în triumf, ca o onoare unică. Parada continua pe Drumul Triumfal (Via Triumphalis) spre Circus Flaminius și apoi spre Marele Circ (Circus Maximus). Un rege sau general inamic capturat, putea fi luat pentru paradă, apoi dus la închisoareaTullianum pentru executie: Jugurtha a murit acolo prin înfometare, iar Vercingetorix a fost strangulat. Unii lideri învinși, cum a fost regina Zenobia a Palmyrei, au fost cruțati. Procesiunea continua de-a lungul Drumul Sacru (Via Sacra) spre Forum și apoi urca pe  Dealul Capitoliului, la Templul lui Jupiter Capitolinus, destinația finală. Drumul era încadrat de mulțimea care aclama si care arunca o ploaie de flori în fata sărbătoritului.
Pe Dealul Capitoliului sărbătoritul sacrifica taurii albi zeului Jupiter. El intra apoi în templu pentru a oferi cununa sa zeului, ca semn că nu a avut nici o intenție de a deveni rege al Romei. Odată ce această parte a ceremoniei era încheiată, templele erau ținute deschise, iar la altare se ardea tămâie. Soldații se împrăștiau în oraș pentru a sărbători. Adesea, în cursul serii, era oferit un banchet pentru cetățenii orașului.
În timpul triumfului roman, împăratul defila fără arme în carul triumfal, îmbrăcat cu tunica palmata și toga purpurie, cu cizme roșii și cu coroana de lauri pe cap (laurii victoriei) salutând mulțimea care-l aclama, strigând: triumphe ! Aceasta exclamație, care însoțea ritualul triumfal, este atestată în Carmen Arvale, un cântec al preotilor arvali. Cei doisprezece preoti arvali, alesi pe viață, erau închinati zeitei Dea Dia, zeita fertilității câmpurilor lucrate. În timpul Imperiului Roman împăratul a fost întotdeauna unul din cei doisprezece preoti arvali.

Insemnele regalității îl identificau pe sărbătorit cu „regele pentru o zi”, cu un semizeu. De aceea, moralitatea republicană considera necesar ca în ciuda acestor onoruri extraordinare, sărbătoritul să se comporte cu o modestie demnă, ca un cetățean muritor care a triumfat în numele Senatului, al poporului roman și al zeilor. Un fapt interesant este că tradiția cerea ca în carul triumfal, în spatele celui sărbătorit să se afle un sclav care ținea o coroană de flori de aur deasupra capului său, amintindu-i în mod constant că este muritor, spunându-i în șoaptă la ureche: “Nu uita că ești doar un om !” Această formulă era menită să-l aducă la realitate, să-i amintească împăratului sau comandantului sărbătorit, că nu este zeu. Chiar daca nu se cunosc cu exactitate cuvintele pe care sclavul le folosea, sugestiile includ: Respice te, hominem te memento (Priveste în spatele tău, aminteste-ți ca ești doar un om) și Memento mori (aminteste-ți ca ești muritor).

În mod inevitabil, pe langa caracterul religios și militar, triumful oferea oportunități extraordinare pentru publicitate. Pentru că teritoriile romane s-au extins în timpul epocii republicane timpurii și de mijloc, războaiele externe au permis o creștere a oportunităților de auto-promovare. Chiar și mai târziu, în epoca imperială, victoria militară si triumful, erau baza propagandei împăraților. Pentru a marca si sărbători mai clar triumful, de multe ori era ridicat câte un monument. Cu asemenea prilejuri au fost construite Arcul de Triumf al lui Titus și Arcul de Triumf al lui Constantin din Roma, nu departe de Colosseum. Alte monumente au fost construite în apropierea locului unei lupte, așa cum este cazul monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi (Romania).

Reconstituire a triumfului  împăratului Traian sărbătorit după cucerirea Daciei – Muzeul Civilizaţiei Romane – Roma:
DSC05613   DSC05608
Lictorii  împăratului; Prăzile de război; Armele și însemnele dacilor;

DSC05609 DSC05610

Trompetiştii romani; Liderii daci; Taurii albi pentru sacrificiu;

DSC05611 DSC05614

Ceilalti captivi daci la baza trofeului armelor;

DSC05612

Împăratul Traian în carul triumfal, tras de patru cai albi urmat de senatori și magistrați

În timpul celor aproximativ 1900 de ani de istorie de la începuturile Republicii romane si pâna la dispariția finală a Imperiului Roman de Răsărit, au fost celebrate  aproximativ 500 de triumfuri.

Nicolae Sabin DORDEA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s