STILUL „CAPETELOR ALUNGITE” – ESTETICA MONEDELOR ROMANE DUPA CONSTANTIN CEL MARE

Am scris despre „împăraţii cu gâtul gros” – estetica monedelor în timpul tetrarhiilor (293-324), epoca în care efigiile împăraţilor aveau nişte profile brute, de luptători de greco-romane sau de halterofili: tunşi scurt, cu gâtul exagerat de gros şi ceafa dreaptă. Iată că spre sfârşitul acestei perioade, când primii doi fii ai lui Constantin cel Mare, Crispus şi Constantin II, au fost ridicaţi de tatăl lor la rangul de cezari în anul 317, au „beneficiat” şi ei de acele reprezentări ale arhetipului caracteristic perioadei celor două tetrarhii:      

                                                      

 

 

 

 

Crispus şi Constantin II, anul 317

 

În timpul domniei lui Constantin cel Mare – între anii 324-337, rămas singur împărat al Imperiului roman – stilul emisiunilor monetare s-a îmbunătaţit din punct de vedere estetic, efigiile au devenit mai delicate, lucrătura un pic mai realistă, mai fină.

După dispariţia lui Constantin însă, în timpul domniei urmaşilor săi, Constantin II, Constanţius II şi Constans, aspectul estetic al monedelor se deteriorează din nou, se instalează supremaţia altui stil monetar, cel al „capetelor alungite”. Unele monetării au început să emită monede într-o manieră diferită.  Faţă de epoca anterioară, când portretele erau grosolane, brute, estetica efigiilor monetare se deplasează acum spre cealaltă extremă. Disproporţia se manifestă de astă dată pe verticală, având ca rezultat reprezentarea unor profile înguste şi alungite. Capetele co-împăraţilor, lipsite parcă de lobul occipital, au forma ovoidală. Portretele realizate, cu coafura epocii şi diadema imperială, par uşor efeminate, au alură de fetiţe (explicabil in cazul lui Constans, despre care se spune că era homosexual).

Comparând efigiile împăraţilor de pe monede, cu statuile lor, busturi realizate în aceeaşi epocă, ne putem da seama ca efigiile nu au aproape nimic în comun cu trăsăturile reale ale personajelor reprezentate. Mai mult, efigiile seamănă foarte mult între ele. Indiferent căror împăraţi apartin, ele arată la fel. De obicei, când se întâmplă un asemenea fenomen, se poate vorbi despre crearea unui nou arhetip.

 

 

 

 

 

Crispus, cezar 317-326, fiul lui Constantin cu prima soţie, Minervina

 

 

 

 

 

 

Constantin II, co-împărat cu fratii sai, 337-340, fiul cel mare al lui Constantin cu a doua soţie Fausta

 

 

     Constantius II

 

 

 

 

Constanţius II, co-împărat, 337-361, fiul mijlociu al lui Constantin cu a doua soţie Fausta

 

 

 

 

 

 

Constans co-împărat, 337-350, fiul cel mic al lui Constantin cu a doua soţie Fausta

 

Din cauza calităţii slabe a aliajului utilizat, cât şi a esteticii modeste a efigiilor realizate, acestor monede le lipseste parcă acea demnitate „imperială” a aureilor, a denarilor şi antoninienilor din argint, monede bătute la monetăria din Roma, în perioada înfloritoare a Imperiului Roman. Greutatea follisilor imperiali, acum monede din bronz, se situează în jurul valorii de 2,5 grame, iar flanul monedelor rămane în continuare foarte mic, 18-19mm. Toate aceste aspecte constituie un indiciu suplimentar privind faptul că Imperiul Roman era în plina decădere.

 

 

 

 

 

Iulian Apostatul, 361-363

 

 

 

 

 

 

 

Jovianus, 363-364

 

 

 

Valentinian I av

 

 

 

 

Valentinian I, 364-375

 

 

 

 

 

 

 

Valens, 367-383

 

 

 

Gratianus

 

 

 

 

 

Gratian, 367-383

 

 

 

 

Valentinian II

 

 

 

 

Valentinian II, 375-392

 

 

 

Magnus Maximus

 

 

 

 

Magnus Maximus, 383-388

 

 

 

Flavius Victor

 

 

 

 

Flavius Victor, 386-388

 

 

 

În apariţia noii tipologii monetare s-au evidenţiat la început monetăriile Tessalonik, Heraclea, Constantinopol, Trier, apoi Siscia şi Cyzicus. Nu chiar toate monetăriile au agreat această nouă manieră de realizare a efigiilor, acest nou stil. Multe au continuat emiterea de monede dupa cum se lucrase în timpul lui Constantin, adică pâna în anul 337.

Acest nou stil s-a perpetuat aproape cincizeci de ani,  în timpul urmaşilor lui Constantin şi mult după ei, până la sfârşitul dinastiei valentiniene.

Autor: Nicolae Sabin DORDEA

Notă: Imaginile utilizate pentru exemplificare au fost preluate de pe site-uri care permit libera lor descărcare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s