Mănăstirea cisterciană de la Cârța – Țara Făgărașului

Mănăstirea cisterciană de la Cârța – Țara Făgărașului - România

Cârța, un sat din ținutul istoric Țara Făgărașului. Am trecut de nenumărate ori pe DN1, spre Sibiu, fără să știu că la doar 35 de kilometri de Făgăraș, se află ruinele unei mănăstiri cisterciene, unul dintre cele mai vechi și importante monumente ale stiului gotic timpuriu din Transilvania secolului al XIII-lea. Fosta mănăstire cisterciană din Țara Făgărașului, este situată pe malul stâng al Oltului, între municipiile Făgăraș și Sibiu, în vecinătatea localităților Cârța si Cârțișoara.

Picture 098

Pe teritoriul României au funcționat două mănăstiri cisterciene: una la Igriș, în județul Timiș și alta la Cârța. Mănăstirea Cârța a fost înființată în 1205-1206, de călugării mănăstirii de la Igriș, din Lunca Banatului, ca filială a acestei mănăstiri, fondată încă din anul 1179. Fiecare mănăstire își păstra autonomia, deși făcea parte din aceeași mare familie a ordinului cistercian. Mănăstirea Cârța a reușit să se refacă după invazia tătarilor din 1241-1242, însă a fost desființată două sute de ani mai târziu.

Picture 005

Un document emis de cancelaria regală maghiară înainte de 30 noiembrie 1223 care se referă la evenimente care au avut loc în Țara Făgărașului în primii ani ai secolului al XIII-lea, între 1205-1206, relatează dotarea mănăstirii cisterciene Cârța cu un domeniu, un pământ retras autorității juridice a locuitorilor săi români (terra…exempta de Blacis). Teritoriul, donat de regele Andrei al II-lea al Ungariei, pe care a fost fondată și construită mănăstirea, era delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaș la est, râul Cârțișoara la vest, Munții Făgărașului la sud.

După mijlocul secolului al XIII-lea, teritoriul Țării Făgărașului a fost desemnat și prin denumirea de Țara Cârței. Această denumire, derivată din numele centrului contemporan politico-administrativ al teritoriului și anume localitatea Cârța, apare atestată în izvoarele scrise în anul 1252 (terra Olacorum…de Kyrch), fiind utilizat în special de populația germană până în secolele XVII-XVIII – Cherrzerland.

        Terra Blacorum sau terra Olacorum sunt denumiri compuse care înseamnă Țara vlahilor, adică Țara românilor, în care apare etnonimul maghiar atribuit românilor, acela de vlah sau olah.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ordinul cistercian, în latină Ordo Cisterciensis, este un ordin călugăresc catolic. Astăzi, există în lume peste 3800 de călugări cistercieni aflați în peste 170 de mănăstiri, dintre care 600 sunt în Franța, în 16 comunități. Nucleul ordinului l-au constituit inițial, călugării mănăstirii benedictine din Cîteaux (Franța), care sub conducerea abatelui Robert de Molesme au decis în anul 1098 să respecte în mod strict regula Sfântului Benedict, așa cum a fost scrisă de acesta în anul 540. Numele ordinului provine de la denumirea latină a localității Cîteaux (în latină Cistercium= trestie). Răspândirea cistercienilor în mai multe țări a început sub conducerea sfântului Bernard de Clairvaux. Cistercienii au cultivat și răspândit un stil arhitectonic simplu și sobru inspirat din formele stilului romanic matur, deosebit de stilul fastuoaselor mănăstiri benedictine construite pe culmile munților și ale dealurilor. Cistercienii hotărâsera să asaneze mlaștinile și să construiască pe terenul eliberat. Călugării cistercieni alegeau văi pustii și neprimitoare, înconjurate de codri, pentru a câștiga teren care nu folosea de fapt nimănui, pentru a oferi loc și hrană oamenilor nevoiași. In scurt timp, cistercienii au început să fie admirați chiar și de benedictini, care spuneau: “dați calugărilor de la Cistercium o mlaștină pustie sau o pădure sălbatică, lăsați să treacățiva ani și veți găsi acolo nu numai biserici frumoase, ci și așezări omenești”. Același lucru s-a întâmplat acum 800 de ani și la Cârța din județul Sibiu, România. Călugării veniți din Franța au construit o mare și prosperă mănăstire. Mai mult, călugării cistercieni cu rase monahale albe, au fost un model de viață și comportament pentru populația autohtonă.

Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, în apropiere, pe malul drept al Oltului, mănăstirea cisterciană a fondat asezarea Cârța, cunoscută și sub vechea denumire de Cârța Săsească, iar pe Valea Hartibaciului a întemeiat localitatea Apoș. Ambele așezări au fost populate cu sași. Cea mai veche grupă a populaţiei germane care s-a stabilit în Europa de sud-est a fost cea a saşilor transilvăneni. In secolul al XII-lea ei au dat curs chemării regelui ungar Geza al II-lea care a promovat colonizarea germanilor în est, în “Ţara de dincolo de păduri” (terra ultrasilvana) pentru a se proteja de invaziile mongolilor şi ale tătarilor. Prin Bula de aur a regelui Ungariei Andrei al II-lea se asigura saşilor transilvăneni, după numai un secol de la sosirea lor, o largă autonomie juridică, politică, economică şi clericală.

Un alt document, emis la 29 ianuarie 1322 de regele Carol Robert de Anjou al Ungariei, conține informația că mănăstirii cisterciene Cârța îi erau aservite zece așezări din zonă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Statuia cavalerului medieval din nava principală a fostei biserici, amintește parcă de spiritul cavalerilor Templieri, Ospitalieri sau Teutoni:

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mănăstirea cisterciană a fost desființată la ordinul regelui Matei Corvinul, în anul 1447. Ea a fost preluată, reconstruită parțial și îngrijită de comunitatea sașilor trăitori în această zonă. Fosta mănăstire cisterciană este în prezent biserică evanghelică a comunității locale germane.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Picture 008OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Picture 013Picture 015

Picture 012

Picture 083Picture 092

Picture 044

Vizitarea mănăstirii cisterciene de la Cârța te transpune în cu totul altă lume, nu-i așa?

Autor: Nicolae Sabin Dordea; Imagini foto: Marius Ciontu